Francia sau Frankia, numita mai târziu, Imperiul Francilor (Lat: Imperium Francorum), este teritoriul locuit şi condus de Franci din secolul al III-lea d.Hr. pâna in secolul al X-lea. Prima inregistrare in sursele istorice al numelui “Francia” a fost facuta în “Panegyrici Latini” pe la începutul secolului al treilea. Panegyrici Latini este o colecţie de douăsprezece discursuri latine antice. Autorii celor mai multe din discursurile din colecţie sunt anonimi, dar par să fi fost de origine galică. Aceasta colectie de discursuri incepe cu unul atribuit lui Pliniu cel Tânăr (aprox 100 d.Hr.), majoritatea fiind compuse insa între 289 şi 389d.Hr. Manuscrisul original, descoperit în 1433, a disparut rămânand astazi cateva copii. Teritoriul original al Francilor a cuprins aproximativ triunghiul dintre Utrecht, Bielefeld si Bonn. Aceat teritoriu a fost comun triburilor de franci Sicambri, Salians, Bructeri, Ampsivarii, Chamavi şi Chattuarii. Unele dintre aceste popoare, cum ar fi Sicambri şi Salians, au migrat spre Imperiul Roman. În 357, regele salienilor a intrat in Imperiul Roman tolerat fiind printr-un tratat cu Iulian Apostatul.

Dinastia Merovingiană

Dinastia merovingiană îşi ia numele de la Merovech sau Merowig (latinizat ca Meroveus sau Merovius), conducător al francilor salieni din aprox.447 până în 457 şi capătă importanţă odată cu victoriile fiului său Childeric I (aprox.457 – 481) împotriva vizigoţilor, saxonilor şi alemannilor. Fiul lui Childeric, Clovis I-ul a unificat apoi cea mai mare parte a Galiei la nord de râul Loara în jurul anului 486, când l-a învins pe Syagrius, conducătorul roman al acestei regiuni. Clovis I-ul câştiga bătălia de la Tolbiac împotriva alemannilor în 496, creştinandu-se in acelasi an. Acelasi Clovis reuseste sa invinga definitiv regatul vizigot de la Toulouse în bătălia de la Vouillé din 507. După moartea lui Clovis regatul a fost împărţit între fiii săi, în conformitate cu obiceiurile france. În următorul secol, această tradiţie a împărţirilor va continua. Chiar şi atunci când domneau mai mulţi regi merovingieni, regatul — asemenea Imperiului Roman în perioada târzie — era văzut ca o singură entitate politică, guvernată colectiv de mai mulţi regi (fiecare pe domeniul său) şi uneori evenimentele puteau duce la reunificarea întregului regat sub un singur rege.

Regatul Francilor a “imprumutatat” multe proceduri si formule de guvernare de la vechea administratie Romana, adaptandu-le extraordinar la necesitatile unei societati diferite, cu probleme ale unor etnii cu obiceiuri complet diferite. Administratia teritoriala era bazata pe “magnaţi” numiti de rege, care vor deveni mai tarziu “comiţi”. Comitii trebuiau să asigure armate, înrolând soldati şi răsplătindu-i în schimb cu pământ. Aceste armate erau la dispoziţia regelui pentru purtarea campaniilor de aparare sau extindere a imperiului. Regele trebuia să se întreţină singur din domeniile sale personale (demesne) prin taxe care erau stranse de magnati si partial varsate in visteria “centrala”.