tag:blogger.com,1999:blog-45066197464713742032024-03-05T07:27:38.082+02:00Theophyle Istoria...chronicles of the pastTheophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.comBlogger273125tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-42715861900248194822012-11-05T11:14:00.000+02:002012-11-05T11:14:16.029+02:00Popoarele Caucazilor: Georgienii (3)<span id="goog_383856664"></span><span id="goog_383856665"></span><span id="goog_1436265314"></span><span id="goog_1436265315"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
<span id="goog_456293132"></span><span id="goog_456293133"></span><span id="goog_979027882"></span><span id="goog_979027883"></span>Sub domnia lui <b>Georgi al III-lea</b> (1156-1184) și a <b>reginei Tamar</b>
(1184-1213), strănepoata regelui David, perioada de înflorire a
continuat. În timpul domniei lui Tamar, care a condus inițial țara
alături de tatăl ei Georgi, teritoriul regatului a fost extins conform
documentelor până la râul Tetri Tskali (Chalan-Usun) în est. În sudest,
regatul se întindea până la valea râului Aras, care desparte azi Armenia
și Azerbaidjanul de Iran, granița de sudvest îi era formată de râul
Porchkhis-Tskali. La vest Georgia ocupa coasta Mării Negre până la
Nicopsia, în apropierea actualului Tuapse, la nord era străjuită de
Caucazii Mari. Și popoarele de dincolo de Caucazi plăteau tributuri
Georgiei.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Economia Georgiei a prosperat în acea perioadă, regatul întreținând
relații comerciale nu numai cu vecinii săi, ci cu întreg orientul
mijlociu. Exinderea teritorială, progresul economic și stabilitatea
politică favorizară dezvoltarea culturală, mai ales în zonele centrale
de șes. În această perioadă apar primele cronici în limba georgiană
(Kartlis Tskhovreba de exemplu), se scriu tratate filosofice, se pun
bazele unei jurisdicții, sunt întemeiate Alaverdi, Bagrati, Bana,
ansamblul monastic de la Gelati, etc. Tbilisiul număra în acea perioadă
100.000 locuitori, nu cu mult mai puțini decât Constantinopolul, care
intrase pe atunci într-o perioadă de declin..<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<a href="http://politeia.org.ro/magazin-istoric/popoarele-caucazilor-georgienii-3/522/" target="_blank"><span style="font-size: large;"><b>Articolul integral poate fi citit pe PoliteiaWorld</b></span></a></div>
</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-65699922967362178952012-10-26T14:41:00.000+03:002012-11-04T00:02:54.731+02:00Popoarele Caucazilor: Georgienii (2) “Creştinismul”<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMPDzyGxrpOOml8s0BqPpmxdNp3c-jCOEzVKWNyeD8AfR9_9CGqbE6XB4CuPSrLmH9Xy7uUeqlmkcEkxB22EyuC8wAX1V7kJsfJEIpnJb2UAIqlOgRrAznnwOq12jQlCbaP2WEdGOyvA8/s1600/Georgia-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgMPDzyGxrpOOml8s0BqPpmxdNp3c-jCOEzVKWNyeD8AfR9_9CGqbE6XB4CuPSrLmH9Xy7uUeqlmkcEkxB22EyuC8wAX1V7kJsfJEIpnJb2UAIqlOgRrAznnwOq12jQlCbaP2WEdGOyvA8/s1600/Georgia-3.jpg" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Creștinismul</b> patrunde si se proppaga în Georgia de vest, regatul Iberia fiind printre primele state din lume care au adoptat creștinismul ca religie de stat, în anul 337, sub domnia lui<b> Mirian al III-lea</b>. Legenda spune că regele Mirian a trecut la creștinism datorită sfintei Nino. Regatul Colhida de sudvest a ajuns creștină la 395, când a devenit provincie a Imperiului Roman de Est (Bizanț). Răspândirea creștinismului a fost favorizată de domnitori și de aristocrația georgiană, deoarece noua religie constituia o barieră împotriva influenței persane, care tindea să impună zoroastrismul. Iberia devenise încă din secolul al III-lea vasală a Imperiului Sasanid și adoptase de timpuriu, datorită acestui raport de dependență, structurile tipice feudalismului. Regatul își va schimba des apartenența politică în decursul evului mediu timpuriu, pentru a-și menține integritatea statală.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Un punct marcant în istoria conflictelor dintre regatele georgiene și Iran îl constituie revolta georgiano-armeană condusă de regele iberic <b>Vahtang I. Gorgasali</b> (446?-522?), întemeietorul noii capitale de la Tbilisi, împotriva Persiei în 482. Gorgasali stătea în fruntea unei Iberii puternice, care cucerise și regatele vestgeorgiene Lazica și Abhazia. Pentru a-și consolida poziția, regele impusese autocefalia bisericii georgiene, încheiase o alianță cu regatul Armeniei și se căsătorise cu Elena, o prințesă bizantină. Cu toate acestea, împăratul bizantin Zeno I nu a sărit în ajutorul Iberiei, care a fost înfrântă în 483 și devastată de persani. După o scurtă perioadă de exil în Lazica, Gorgasali a încheiat pacea cu persanii și a fost reîntronat în 485. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitnwXw1LZMAs6Aq8fhxQ6n5LhuSlv85LNvxWyI8e6SeWTUqtgkKtqUrK1qpAsy9d4LQXZN6E470RElP8fFj1PKVvdGRqB3Qf7fDZseVevTsA_urJWueK8cmoYW800z-I99-k9CAn0yR_g/s1600/Georgia-4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEitnwXw1LZMAs6Aq8fhxQ6n5LhuSlv85LNvxWyI8e6SeWTUqtgkKtqUrK1qpAsy9d4LQXZN6E470RElP8fFj1PKVvdGRqB3Qf7fDZseVevTsA_urJWueK8cmoYW800z-I99-k9CAn0yR_g/s1600/Georgia-4.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Iberia a devenit astfel în secolul al VI-lea provincie persană, în timp ce Lazica căzuse sub stăpânirea Imperiului Bizantin. Deoarece persanii erau angajați în conflictul cu Imperiul Bizantin, iberienii au reușit să creeze mici principate independente, care se aflau într-o stare permanentă de război. În secolul al VII-lea, georgienii au fost nevoiți să facă față și invaziilor arabe. Arabii pătrunseseră în anul 642 pentru prima oară în ținuturile estgeorgiene, fără a le putea cuceri decât după o îndelungată perioadă de războaie, care au fărâmițat Lazica și Iberia. Unele state mici precum regatul Kartli și principatul Kaheția, condus de un principe cu titlul de corepiscopos, în centrul țătii, Hereția în est sau Egrisi-Abhazia în sudvest și-au putut totuși păstra independența până în secolul al X-lea. Arabii au întemeiat în secolul al VII-lea emiratul Tbilisi în centrul țării, care a dăinuit până în 1122. În această perioadă s-a dezvoltat în Georgia agricultura, aceasta din urmă și datorită introducerii unui nou tip de plug georgian. Orașele mari erau în acea perioadă Tbilisi, Kutaisi, Uplistsikhe, Artanui, Telavi, Akhalkalaki, Dmanisi și Oltisi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUez4N_JIHGzqdjgNxK5KL16tg3kKfkxwUgPw14NOglU_1vJQR7wNctsbVBXCw7xDwBqh8c13oVi0MLgNcqN8Xk5afVgM79-5xXmv4vUnsMJwQhrNcmwr6I_HCZGLkLCxrQ37RBfDAIN4/s1600/Georgia-5.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="299" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUez4N_JIHGzqdjgNxK5KL16tg3kKfkxwUgPw14NOglU_1vJQR7wNctsbVBXCw7xDwBqh8c13oVi0MLgNcqN8Xk5afVgM79-5xXmv4vUnsMJwQhrNcmwr6I_HCZGLkLCxrQ37RBfDAIN4/s1600/Georgia-5.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
În principatele georgiene se ridicase un nou neam princiar, cel al<b> Bagratizilor.</b> Cu consimțământul Constantinopolului, ei au început să poarte în protectoratul Tao titlul de curopalat. La sfârșitul secolului al X-lea principele din Tao, <b>Curopalatul David al III-lea,</b> a inițiat unificarea statelor georgiene, ocupând în anul 976 regatul Kartli pentru fiul său adoptiv, <b>Bagrat al III-lea</b>. Acest tânăr principe, rudă cu David, a urcat apoi, după trei ani, și pe tronul regatului Egrisi-Abhazia,, moștenindu-l pe unchiul său din linie maternă, Teodosiu cel Orb. Începând cu anul 1001, el a domnit și peste Tao-Klarjetiția (Curopalatinatul Iveriei pentru bizantini) ca urmaș al lui David. Între anii 1008 și 1010, Bagrat a anexat Kaheția și Hereția, devenind astfel primul monarh al Georgiei unite, numită Sakartvelo, cu capitala la Kutaisi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Noua monarhie a trebuit să facă față în al șaptelea deceniu al secolului XI invaziilor turcilor selgiucizi, care după victoria din 1071 asupra Imperiului Bizantin la Manzikert au ocupat Armenia și Anatolia. În 1081 erau deja ocupate și devastate de selgiuci Mesopotamia, Siria și o mare parte a Georgiei. Doar regiunile de munte ale Abhaziei, Svaneției și Raciei au rămas libere și au servit ca refugiu populației din regiunile cucerite, în care invadatorii ajunseseră să formeze majoritatea.<b> David al IV-lea</b> (1073 – 1125), noul rege al Georgiei, care urcă în 1089 pe tron, la 16 ani, s-a văzut confruntat cu o situație extrem de dificilă. După ce a reușit să-și elimine oponenții din interior, domnitorul a întreprins incursiuni împotriva segiucilor care i-au asigurat controlul asupra regiunii Kartli. În cursul acestor operațiuni a reușit să-și reformeze armata, instruindu-o el însuși și impunându-i o disciplină severă.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Acțiunile lui pentru reîntregirea țării au fost favorizate de lupta pentru putere care izbucnise în Imperiul Selgiucid după uciderea vizirului Nizam al-Mulk de către secta asasinilor și moartea sultanului Malik-Șah în 1092. Selgiucizii erau slăbiți pe deasupra și de conflictul cu forțele cruciate. Astfel, în anul 1099 David a ajuns să nu mai plătească tributuri selgiucizilor, după eliberarea tuturor ținuturilor georgiene în afara emiratului Tbilisi și a Hereției. În 1103 el a reorganizat biserica, legând-o de stăpânirea sa prin instituirea unui logofăt domnesc (Mtsihnobart Ukhutsesi) în rangul de catholicos (arhiepiscop). În campania din 1103–1105, armata georgiană a recucerit Hereția și a întreprins raiduri încununate de succes pe teritoriul Șirvanului, care se afla încă sub dominația selgiucidă. Între 1110 și 1118 au fost cucerite Lori, Samșvilde, Rustavi și alte fortărețe din Kartlia inferioară și Tașiri, înconjurând astfel din toate părțile enclava devenită selgiucă de la Tbilisi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB8UQjNVhx14hD_FXaZnBlX1Q-_JLzXzMFAS36oWb2JdGm-PNguxSBvTmiQIfEf_SUHJ3NupfYA77E1aierxtywgW6QdflqmL0U-V8UOtHBY3JWsoJTkUEEAUa_wWTWAnwh1EjvRBPLfE/s1600/Georgia-6.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB8UQjNVhx14hD_FXaZnBlX1Q-_JLzXzMFAS36oWb2JdGm-PNguxSBvTmiQIfEf_SUHJ3NupfYA77E1aierxtywgW6QdflqmL0U-V8UOtHBY3JWsoJTkUEEAUa_wWTWAnwh1EjvRBPLfE/s1600/Georgia-6.jpg" width="212" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Domnitor peste întinse ținuturi nepopulate, regele David a chemat în 1118-1119 războinici turcici kipchaci din nordul Caucazului să se stabilească cu familiile lor în Georgia. Acest remarcabil rege a populat și Kartli cu alanii veniți din nordul Caucazului, din Alania (Oseția de azi) care era din 1120 vasală Georgiei. Oștirile regale includeau mercenari ruși din Kiev și occidentali recrutați din rândurile cruciaților, numiți în Georgia "franci", deși proveneau din diverse părți ale Europei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În 1121, sultanul selgiuc Mahmud a declarat Georgiei Jihadul și a trimis o armată numeroasă sub conducerea generalului Al-Ghazee împotriva lui David, care a fost însă învinsă de acesta în bătălia de la Didgori. Un an mai târziu David a cucerit Tbilisiul, făcându-l capitala regatului său. În urma acestor izbânzi Georgia a dobândit și zona de vest a Șirvanului, regatul care înlocuise Albania Caucaziană, Șirvanul însuși devenise un vasal georgian. David a eliberat apoi, în 1123, Armenia la cererea nobililor din Ani și a fost uns în 1124 drept rege al armenilor, incluzând nordul Armeniei printre domeniile coroanei georgiene. Georgia a devenit astfel cea mai importantă putere în Transcaucazia, cuprinzând confrom testamentului regelui David un ținut întins "<b>din Nicopsia până la Daruband și din Oseția până la Aragaț</b>". Domnia lui David, supranumit "Constructorul" (Aghmașenebeli în georgiană) este considerată drept debutul unei "<b>Epoci de Aur</b>" în istoria Georgiei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Despre epoca de aur a Georgiei in postarea urmatoare, ultima din aceasta serie</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-90579786792492894092012-10-21T16:12:00.000+03:002012-11-04T00:03:21.327+02:00Popoarele Caucazilor: Georgienii (1)<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihaROUrKEwRi0VSYmcFQfWEIKtY7JobItwjEzJE7quKYALQtdgqfqGjW9lHlMLi_kVem8CE0y07Cy656pbbx4oS4UY8VBX5kuJ0SOFx8SwJBAlUVCjTvA06GGpIH944tByk-37fd1XNuA/s1600/Georgia-1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihaROUrKEwRi0VSYmcFQfWEIKtY7JobItwjEzJE7quKYALQtdgqfqGjW9lHlMLi_kVem8CE0y07Cy656pbbx4oS4UY8VBX5kuJ0SOFx8SwJBAlUVCjTvA06GGpIH944tByk-37fd1XNuA/s1600/Georgia-1.JPG" width="183" /></a></div>
<b>Georgienii </b>sunt unul din cele mai vechi popoare ale lumii care au supravietuit unei istorii sbuciumate pana in zilele noastre. Acest popor a evoluat din populatiile a trei entiti tribale: kartlii, megrel-chanii (lazii) și svanii. Primele organizații statale de pe teritoriul Georgiei de azi au fost <b>Colhis si Iberia</b>, care au pus bazele unei însemnate civilizații. Istoria acestei civilizații, ajunsă la apogeul său în secolele XII și XIII, a fost marcată de multe invazii și cuceriri ale imperiilor vecine Caucazilor.</div>
<span id="goog_2075369844"></span><span id="goog_2075369845"></span><br />
<div style="text-align: justify;">
Primele mărturii ale unor populații pe teritoriul actual al Georgiei datează din paleolitiicul mijlociu, vorbim de cultura Odischi, grupele Sioni și Maikopi (în vest); cultura Șulaveri, grupul Sioni (în est), cu locațile importante din Șulaveri Gora și Chramis Didi Gora. </div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În epoca bronzului timpuriu se produc schimbări în structura socială, dovedite de mormintele tumulare, de vestigiile de așezări fortificate și de dezvoltarea metalurgiei. O așezare fortificată cu două necropole în preajmă a fost descoperită în Kvazchelebi, tumuli din piatră sau pământ, în ale căror camere funerare s-au găsit obiecte care reflectă statutul social al defuncților.<br />
<br />
<a name='more'></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., populațiile existente pe teritoriul Georgiei s-au organizat în asociații tribale cu o structură pregnant ierarhizată, în cadrul cărora s-au dezvoltat în mod deosebit agricultura, tehnologiile metalurgice și olăritul. Vasele din aur si argint, podoabele și numeroasele dau dovadă de un nivel tehnologic ridicat si de civilizație</div>
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>Regatele Colhidei și Iberiei</b></span></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
În secolul al XIII-lea î.Hr. s-a format primul regat pe teritoriul actual al Georgiei, prin uniunea mai multor triburi kartvelice. Acesta a fost probabil una din cele mai puternice organizații statale de pe țărmurile Mării Negre și a dăinuit până la mijlocul secolului al VIII-lea î.Hr., când a fost înlocuit de statul Colhida, a cărui existență este menționată pentru perioada dintre secolele IX și VIII î.Hr. de izvoare urartiene, prin denumirile de "Kolcha" sau "Kulcha". Acest regat din vestul Georgiei a dăinuit până în secolele II-I î.Hr., când regiunea a fost cucerita de romani. În perioada sa târzie, regatul a bătut monede proprii din argint, așa-numiții tetrii.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUwnQLUyBbcLbXanD8PpBk4MHuTSxHHxpX3N9S5X6OsPCHuOXJAV-pucAwRrAskWBetGdIxT9KoagV3zsRycbpMo70Q_MyemRv4r71nM6yPCpocGR1FpbqOzjX0qdx08RgtXup-q4COQo/s1600/Caucazi-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="296" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUwnQLUyBbcLbXanD8PpBk4MHuTSxHHxpX3N9S5X6OsPCHuOXJAV-pucAwRrAskWBetGdIxT9KoagV3zsRycbpMo70Q_MyemRv4r71nM6yPCpocGR1FpbqOzjX0qdx08RgtXup-q4COQo/s1600/Caucazi-1.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Mitologia popoarelor din Colhida a fost influențată de miturile sumerian-babiloniene. <b>Legenda lui Prometeu,</b> ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are se pare, chiar origini caucaziene. Aici, Prometeu era cunoscut sub numele de Amirani. Și legenda argonauților relevă interesul deosebit al elenilor pentru bogățiile Colhidei. <b>Lâna de Aur</b> căutată de argonauți aparținea regelui legendar Aeetes din Colhida, fiul lui Helios și tatăl fatidicei Medeea. Legenda pomenește un râu Fazis pe meleagurile Colhidei, identificat cu râul Rioni, și orașul Eea drept capitală a regatului. Coloniștii greci au apărut în Colhida în decursul secolelor VII și VI î.Hr., fondând polis-urile Dioscuridas (azi Sukhami), Fazis (azi Poti) și Pityus.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În regiunile de est, sud și parțial în zona de vest a Georgiei se extinde începând cu secolul al IV-lea î.Hr. <b>regatul Kartli</b>, numit în izvoarele antice și bizantine <b>Iberia sau Iveria,</b> cu capitala la Mtsjeta, despărțit de Colhida de lanțul muntos Lichi. Arealul acestei culturi cuprindea estul Georgiei de azi, părți din Daghestan și din <b>Albania Caucaziană</b> (teritoriul actual al Azerbaidjanului). Întemeietorul mitic al regatului se numea Parnavaz. Acestui rege îi este atribuită prin legendă născocirea alfabetului georgian și adoptarea dialectului kartlic ca limbă oficială a regatului. Iberia a avut, ca și Colhida, relații strânse cu Grecia, Parția și cu Imperiul Ahmenid, față de care amândouă regatele se aflau în raporturi de vasalitate. În Munții Caucaz se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYRxwCQIN11ilIUbsEnnazt5WGxLHquMXrwgif3y4hVV3V2PMG42z82tao63t4ce6AMMjB5yAJPTYc6RU7yN3WBkGqodTuL5GvXd2SAOLFVWVq7vFWpxVnwLD4qQ_CYtS0SsgiwedvBE0/s1600/Georgia-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="275" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgYRxwCQIN11ilIUbsEnnazt5WGxLHquMXrwgif3y4hVV3V2PMG42z82tao63t4ce6AMMjB5yAJPTYc6RU7yN3WBkGqodTuL5GvXd2SAOLFVWVq7vFWpxVnwLD4qQ_CYtS0SsgiwedvBE0/s1600/Georgia-2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un regim de teroare. Iberia s-a putut scutura după scurt timp stăpânirea pontică și a unificat toate ținuturile georgiene în afara Colhidei sub hegemonia sa.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În războaiele mitridatice, <b>Colhida </b>a fost ca provincie, Iberia ca vasal al Pontului antrenată în lupta împotriva Romei. Între anii 65 și 64 î.Hr. statele georgiene au fost cucerite de generalul Pompei. Colhida a devenit astfel provincie romană, Iberia protectorat al Romei.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Statul Colhida a început să se destrame în decursul secolului al II-lea î.Hr. Pe teritoriul său s-au format treptat cinci regate, drintre care <b>Lazica </b>(<b>Egrisi </b>în georgiană), întemeiat de lazii care veneau din sudestul Georgiei, era cel mai puternic și se întindea până în zona Caucazului de Nord. La sud de Lazica se aflau regatele heniochilor și al macronilor, la nordul său statele apasgilor și apșililor. Statul apasgilor a devenit mai târziu Abhazia.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Regatul Iberiei a devenit foarte puternic între secolele I și III d.Hr., întinzându-se spre sud și ocupănd ținuturi de pe teritoriul de azi al Armeniei. Această perioadă este caracterizată de o exercitare puternică a influenței romane, sub împărații Vespasian și Hadrian. Despre un rege al Iberiei, Parsman al II-lea, se știe că a făcut o vizită la Roma în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161). Lui Parsman i s-a permis atunci să oficieze sacrificii pe colina capitolină, după plecare i s-a înălțat într-unul din templele Romei o statuie ecvestră[3]. După ascensiunea Imperiului Sasanid, regiunile estgeorgiene au fost cedate de romani prin pacea de la Nisibis din 298 Persiei, în schimbul unor ținuturi din nordul Mesopotamiei. În decursul secolului al IV-lea, linia dinastică partică-arșachidă a fost înlocuită în Iberia de chorosvizii de origine persană. Despre Georgia crestina in postarea urmatoare.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bibliografie, note si citate in postarea urmatoare.</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-63459409135059513532012-09-23T14:55:00.000+03:002012-09-23T14:58:50.682+03:00Bizanţ şi după Bizanţ – 3<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Imperiul Niceean (de la Niceea)</span></b></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTb1VeMvfIokqFWr6Btkoes2wirJre9H40xoyQwx0LJ_jSSg7Y6KMjuhtf5wYPEEP-kIPuJLwK4ibWMBik9RYG4EwZ5JsT3xoV5CT5nEqdlxM9A0HH3-2WtvwzN4OORg9NoP0zbaGFcig/s1600/Bizant-2_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTb1VeMvfIokqFWr6Btkoes2wirJre9H40xoyQwx0LJ_jSSg7Y6KMjuhtf5wYPEEP-kIPuJLwK4ibWMBik9RYG4EwZ5JsT3xoV5CT5nEqdlxM9A0HH3-2WtvwzN4OORg9NoP0zbaGFcig/s200/Bizant-2_1.jpg" width="200" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Imperiul de la Niceea a fost cel mai mare si cel mai puternic dintre cele trei state bizantine grecesti fondate de refugiatii bizantini după căderea Constantinopolului, cucerit în timpul celei de-a patra cruciade. A fost fondat de către familia Lascaris si a existat în perioada 1204 - 1261. In1261 ultimul Basileu de la Niceea, Mihail al VIII-lea Paleologul, a reusit sa recuceresca Constantinopolul din mana latinilor si sa reuneasca Imperiul Niceean cu cel de la Constantinopol.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Imperiul de la Niceea a fost format din cele mai populate regiuni grecestti ale Bizantului, cu exceptia celor din Tracia, care erau sub controlul latinilor sau bulgarilor. Ca atare, Imperiul de la Niceea a fost în măsură să ridice o fortă militară numeroasă de circa 20. – 30 de mii de soldati.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis9uEE6mIAzcUJfklgFV1xfsiMq_8A41nsCg_S0O17WsnaQBP07raoiPT4gmL1FoLaPs0zYM82mL5J3EytPmen4DANVlJvp3oJMaREU-e2R1XdI6EVnvwsdB2IlTjsx4TNFdmjz0HZB1E/s1600/Bizant-3_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEis9uEE6mIAzcUJfklgFV1xfsiMq_8A41nsCg_S0O17WsnaQBP07raoiPT4gmL1FoLaPs0zYM82mL5J3EytPmen4DANVlJvp3oJMaREU-e2R1XdI6EVnvwsdB2IlTjsx4TNFdmjz0HZB1E/s400/Bizant-3_1.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Niceenii au dezvoltat unele trăsături ale armatei Comeniene, dar fără a avea resurse disponibile pentru Comnenieni, împăratii bizantini din Niceea nu au putut să aibă nici numărul, nici calitatea armatelor pe care le-au avut împăratul Manuel si predecesorii săi. Cum Asia Mică de vest are acces la mare, acest aspect a făcut să fie cel mai bogat si în timp a devenit cel mai puternic stat din regiune, desi numai pentru o perioadă scurtă.</div>
<div style="text-align: center;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: center;">
<b>Ioan al III-lea Ducas Vatatzes</b></div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU0NC8kZ_5pVCO3dHWfTNiQSsOi3-1ZgXsI1GQnBrTbFvD33pjLL59t-0hmgEGgvpTABSMMADMDApaSGug8UvgMp0Zb8fnoL1KV3LbCFbkcTcxBpTObeROx9wRhaC9Yr82V23tDaTmE80/s1600/Bizant-3_3.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU0NC8kZ_5pVCO3dHWfTNiQSsOi3-1ZgXsI1GQnBrTbFvD33pjLL59t-0hmgEGgvpTABSMMADMDApaSGug8UvgMp0Zb8fnoL1KV3LbCFbkcTcxBpTObeROx9wRhaC9Yr82V23tDaTmE80/s200/Bizant-3_3.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Marele merit pentru acest besug si forta militara este al celui de al II-lea Basileu care nu a facut parte din familia Laskaris decat printr-o mezalianta, <b>Ioan al III-lea Ducas Vatatzes.</b> Imparatul Ioan al III-lea Ducas Vatatzes a fost, probabil, fiul generalului Basileios Vatatzes, Duce de Tracia, care a murit în 1193. Mama sa era fiica lui Angelos Isaakios, Ioan fiind astfel văr cu împăratii Isaac al II-lea Angelos si Alexios al III-lea Angelos. A avut doi frati mai mari. Urmând tradiția familiei sale, Ioan a avut o carieră militară de succes, fiind remarcat de împăratul Theodor I Laskaris. În 1212, a fost ales de către împărat ca soț pentru fiica sa Irina și ca moștenitor al tronului. Acest aranjament excludea însă membrii familiei Laskarizilor de la succesiunea imperială, ceea ce a provocat ulterior tulburări politice. Astfel, după moartea lui Theodor I Laskaris, când Ioan al III-lea Ducas a devenit împărat (în luna decembrie 1221), a trebuit să înfrunte o puternică opoziție față de domnia sa. </div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Totul s-a încheiat cu o bătălie care a avut loc în 1224 lângă orășelul Poimanenon, bătălie în care adversarii săi au fost învinși în ciuda sprijinului pe care îl obținuseră de la Imperiul Latin de Constantinopol. În urma acestei victorii, Ioan al III-lea Ducas a silit Imperiul Latin de Constantinopol să-i facă concesii teritoriale; mai mult, în 1225, în urma unei incursiunea în partea europeană a imperiului, Ioan a preluat Adrianopolul. Bătălia de la Poimanenon (1224), a marcat o cotitură în cursul războaielor latino-niceene. De acum înainte, nu grecii erau cei siliți să țină piept presiunii latinilor, ci viceversa. Posesiunile cruciaților din Asia Mică s-au predat, una după alta, lui Vatatzes, care și-a câștigat repede faima unui comandant de oști de temut. Îndată după victoria asupra fraților Laskaris, Ioan al III-lea Ducas a echipat o flotă și a recucerit insulele Lesbos, Samos, Chios și alte câteva insule mai mici.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxa2jf2If8Qbu-ZGRiyKlyrygPRasb4osquvC3tY7kk7jTy2OOyvgRH9zOp01x_TPBVXoDp2uGnBKTrIWikmNqytOAqy5i82rnehwrQ6ElMeqJInzohcchBJzUSA29R8ZDkFoAVY4s0nE/s1600/Bizant-3_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxa2jf2If8Qbu-ZGRiyKlyrygPRasb4osquvC3tY7kk7jTy2OOyvgRH9zOp01x_TPBVXoDp2uGnBKTrIWikmNqytOAqy5i82rnehwrQ6ElMeqJInzohcchBJzUSA29R8ZDkFoAVY4s0nE/s400/Bizant-3_2.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Dacă predecesorul său (Theodor I Laskaris) acordase cea mai mare atenție organizării Imperiului bizantin de Niceea ca atare, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes socotea drept principal obiectiv al său întărirea țării, visând, totodată, să ducă la bun sfârșit opera predecesorului său și să ia Constantinopolul din mâinile latinilor. Ca să adune mijloacele necesare, basileul s-a folosit de pământurile vastelor sale domenii. Pe aceste teritorii erau create moșii imperiale, activitatea acestora aflându-se sub controlul personal al lui Ioan. Datorită unei politici fiscale înțelepte și probabil, aplicării pe scară largă a noilor metode de gospodărire, producția a atins, pe aceste moșii, un nivel foarte ridicat pentru acele timpuri. Guvernul a luat măsuri destinate să pună capăt scurgerii peste hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatatzes l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-un timp scurt. Iar, întrucât vecinii Imperiului, turcii, trăiau vremuri grele, din cauza înaintării mongolilor, și o mulțime de refugiați își căutau scăparea de nomazi pe pământurile grecilor, a crescut și numărul locuitorilor acestuia.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În ce privește relația cu Biserica ortodoxă, deși era generos față de aceasta (Ioan al III-lea Ducas Vatatzes sprijinea cu bani nu numai clerul din teritoriile stăpânite de el, ci și pe cel din Antiohia, Ierusalim și chiar din Constantinopolul ocupat de latini), el totuși nu suporta amestecul bisericii în afacerile interne, și, la ocazie, nu o menaja. În anul 1232, basileul, în ciuda împotrivirii ortodocșilor, a încercat să ducă tratative cu curia romană în legătură cu unirea Bisericilor, pentru a preîntâmpina executarea creștinilor răsăriteni (în primul rând, a clericilor) care nu voiau să se închine lui Dumnzeu după ritul catolic și, din această cauză, erau supuși unor crunte persecuții în Imperiul latin. După moartea patriarhului Methodius II (1240), el a lăsat Biserica ortodoxă fără păstorul ei suprem timp de patru ani, deoarece nu putea găsi un candidat potrivit pentru gustul său.</div>
<div style="text-align: center;">
<b><br /></b></div>
<div style="text-align: center;">
<b>Mihail al VIII-lea Paleologul</b></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>Mihail al VIII-lea Paleologul</b> la incepturi Mihail al VIII a fost Basileul Niceei, in 1261 a cucerit Constantinopolul devenind împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între 1261 - 1282. A rămas celebru prin recucerirea Constantinopolului, după 57 de ani în care cetatea fusese sub stăpânirea Imperiului Latin de Constantinopol. Întemeietorul ultimei dinastii bizantine, Mihail al VIII-lea, descindea din familia Paleologilor, cunoscuti de pe la mijlocul secolului al XI-lea. Fiind pe patul de moarte, Theodor II Laskaris i-a lăsat, în calitate de tutori ai fiului său opt ani, Ioan, pe Georgios Muzalon și, potrivit tradiției, pe patriarhul Arsenios. Simțind că nu va fi în stare să-i țină în frâu pe magnați, care prinseseră curaj, după moartea autoritarului Theodor II, Muzalon a încercat să renunțe la regență. În toamna anului 1258, el era deja despot, iar, la începutul lui ianuarie 1259, patriarhul Arsenios Autoreianos îl încorona pe Mihail Paleologul pe tronul niceean.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjWRBveqd5f1i0zAho9CmRGj_Ve8ApCn_HMHg12SlJJseiRKWIN4GdVQf7oFsFGazwIh3TFYh0BmbTWUDwHT6Qkm_fPEXUCOQVBGPQ6pcFbvfjYH7g5Xb-zaSqLM24h779s9rr44GPaIc/s1600/Bizant-3_4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjjWRBveqd5f1i0zAho9CmRGj_Ve8ApCn_HMHg12SlJJseiRKWIN4GdVQf7oFsFGazwIh3TFYh0BmbTWUDwHT6Qkm_fPEXUCOQVBGPQ6pcFbvfjYH7g5Xb-zaSqLM24h779s9rr44GPaIc/s320/Bizant-3_4.jpg" width="268" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În primăvara anului 1260 a fost efectuată o recunoaștere, iar soldații lui au ocupat Selymbria. Teritoriul trac al Imperiului latin putea fi cuprins cu privirea de pe turnurile capitalei lui, însă Paleologul, precaut, nu s-a încumetat să întreprindă un asalt și s-a retras în Asia Mică. Dorind să își asigure supremația pe mare, Mihail a încheiat un acord cu principalul concurent al Veneției, anume cu Genova. La 13 martie 1261 era semnat memorabilul tratat de la Nymphaion, care "proclama" supremația genovezilor în orient, similar celui din 1082 pentru Veneția. Genovezii se angajau să acorde ajutor armat Imperiului pe timp de război; acesta le acorda privilegii extrem de extinse: exceptarea de la impozite și taxe în tot imperiul, fiindu-le asigurate colonii în toate porturile importante ale imperiului. De flota italiană nu a mai fost nevoie, însă colonia genoveză a fost totuși întemeiată, ulterior, la Galata și, timp de două secole, a influențat existența Bizanțului restaurat, amestecându-se în politica acestuia, iar, uneori, chiar luptând împotriva Imperiului. În vara anului 1261, basileul grecilor l-a trimis pe comandantul său de oști, cezarul Alexios Strategopulos, cu 800 de arcași călări cumani, ca să execute o manevră militară în apropierea zidurilor Constantinopolului.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
În noaptea spre 25 iulie, patrioții din oraș i-au condus pe ascuns, prin trecerile din zidurile dărăpănate ale orașului pe câțiva soldați de ai lui Alexios. În zori, straja de la poarta Pege a fost nimicită fulgerător de către aceștia și detașamentul niceean a pătruns în întregime în Constantinopol. Când au primit știrea despre evenimentele din capitală, Balduin al II-lea și venețienii au căutat să scape refugiindu-se în Eubeea. Strategopulos, fiind conștient de slăbiciunea forțelor sale și dorind să evite lupta, a incendiat casele catolicilor. Armata latină s-a aruncat să-și salveze averea din locuințele în flăcări, fără a se mai gândi la o rezistență organizată. Femei și copii, îmbrăcați pe jumătate, au alergat, îngroziți, spre port, sub protecția corăbiilor sosite. Niceenii nu i-au împiedicat să ajungă la vase, pentru ca aceia să se îmbarce și să plece încotro ar vrea. Uitându-și însemnele - diadema și spada, printre primii a părăsit orașul însuși împăratul Balduin. Mihail Paleologul se afla atunci în castelul său, Meteorion. Împăratul dormea, când sora lui, Eulogia, a intrat în fugă în iatac, strigând: "Stăpâne! Ai luat Constantinopolul! Christos ți-a trimis în dar Constantinopolul!" La 15 august 1261, basileul a intrat solemn în străvechea capitală prin Poarta de Aur, iar în curând s-a încoronat ca autocrator al romeilor în catedrala Sfânta Sofia.</div>
<b><br /></b>
<b>Asa s-a incheiat istoria Impriului de la Niceea si a reinceput povestea Bizantului reunit.</b>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-87082957408387809412012-08-24T12:58:00.001+03:002012-08-24T12:59:37.405+03:00Bizanţ şi după Bizanţ – 2<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;">Imperiul din Trapezunt (Imperiul Comnenid)</span></b></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<b>Imperiul din Trapezunt</b> (sau Trabzon, Trebizond sau <b>Comnenid</b>) a fost un stat desprins din Imperiul Bizantin dupa evenimentele petrecute dupa <b>Cruciada a IV</b>-a (vezi articolul anterior). Imperiul din Trapezunt a existat ca entitate statală in perioada 1204 – 1461, supravietuind căderi Constantinopolului aproape 8 ani. Când cruciații au ocupat Constantinopolul în 1204, Alexios Comnen, nepotul împăratului Andronic I Comnen și al regelui George III al Georgiei, a fugit cu fratele său în orașul Trapezunt, pe coasta Mării Negre, unde, cu ajutorul mătușii sale Tamara a Georgiei, a creat un stat între Soterioupolis (azi Borça) și Sinope, mai târziu chiar și în Crimeea.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Împărații din Trapezunt s-au intitulat <b>Megas Comnen</b> și în primă fază s-au mai numit și Împărat al romanilor, deoarece se credeau urmașii de drept ai împăraților bizantini, însă acest titlu a fost cedat împăratului de la Constantinopol, titlul celui din Trapezunt fiind înlocuit cu Împărat și Autocrat peste tot Estul, peste Iberia (Caucaz, nu Spania) și peste provinciile Transmarine. Statul se mai numea și "Imperiul Comnenid", după dinastia care a domnit în Trapezunt.<br />
<a name='more'></a></div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggrrBsWF6AI0lcvhK9WrX-64Uvuki4Vku9YKj4B2ARd77vxqcaiAXsqMECiDya-J7VYsS-j71gJrgudQaAnyp-CpIey2G2Ef9-fs_ARzQUC9ejuWpFnYlxrhWmMgO8h4kUOsV6W1dY-TM/s1600/Bizant-2_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="291" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEggrrBsWF6AI0lcvhK9WrX-64Uvuki4Vku9YKj4B2ARd77vxqcaiAXsqMECiDya-J7VYsS-j71gJrgudQaAnyp-CpIey2G2Ef9-fs_ARzQUC9ejuWpFnYlxrhWmMgO8h4kUOsV6W1dY-TM/s400/Bizant-2_2.jpg" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<div style="text-align: justify;">
Imperiul din Trapezunt a fost într-o continuă competiție pentru supremație cu Imperiul de la Niceea (despre care vom vorbi in postarea urmatoare), cu Sultanatul de la Iconium, cu turcii otomani, dar și cu Republica Genoveză. Trapezuntul a fost un imperiu mai mult cu numele, supraviețuind două secole și jumătate doar faptului că dușmanii săi se luptau între ei și că fiicele împăratului erau dăruite ca soții diferiților conducători.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Când Bagdadul a căzut în mâinile mongolilor în 1258, Trapezuntul a devenind un punct comercial important, din cauza Drumului Mătăsii. Marco Polo a trecut prin Trapezunt, în 1295, în drum spre Veneția. Sub Alexios III Megas Comnen, orașul a devenit unul din centrele comerciale cele mai importate din lume.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La inceputul secolului al XIII-lea Trapezuntul a fost puternic din punct de vedere militar, însă după moartea lui <b>Manuel I Megas Comnen </b>(1238-1263), Imperiul a pierdut multe provincii în favoarea turcomanilor. La sfarsitul secolului, Trapezuntul a fost nevoit chiar să plătească tribut Sultanatului din Rum și Persiei mongole. Domnia lui Ioan al II-lea Megas Comnen (1280-1297) a însemnat o încercare de reconciliere cu Imperiul Bizantin și sfârșitul pretențiilor Trapezuntului asupra coronei bizantine. Din secolul al XIV, Trapezuntul a scăzut considerabil, imperiul rămânând doar cu capitala și puține orașe și porturi.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Manuel al III-lea Megas Comnen s-a aliat cu Timur Lenk, și a profitat după victoria aliatului său asupra otomanilor la Ankara. Dar după aceea, imperiul a continuat să scadă, călătorul Pero Taful, care a vizitat orașul în 1437, a scris că imperiul avea mai puțin de 4000 de soldați.</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn7GnVMu83xjxg5Xisc7nwyaqk2PiqbmLqD0DIgCxOKGdd2W6E4QFIawFfTkjkiCqGoJXpo4Xdtp5mftM460NCAqmx56kGBU8jI7ahFxxkOjmaQyY0lQsmhUPgcsc58xhcO6NLGPNgGVE/s1600/Bizant-2_3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn7GnVMu83xjxg5Xisc7nwyaqk2PiqbmLqD0DIgCxOKGdd2W6E4QFIawFfTkjkiCqGoJXpo4Xdtp5mftM460NCAqmx56kGBU8jI7ahFxxkOjmaQyY0lQsmhUPgcsc58xhcO6NLGPNgGVE/s400/Bizant-2_3.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Ioan al IV-lea Megas Comnen </b>(1429-1459) nu a putut ajuta Constantinopolul în 1453, când a fost cucerit de către turci. Dar Trapezuntul a rezistat asediului pe mare a sultanului Murad II, în 1442. În 1456, un guvernator otoman a atacat Trapezuntul, luând mulți prizonieri și ucigând mulți mai mulți. Pregătindu-se pentru un nou atac, Ioan al IV-lea și-a căsătorit fiica cu Uzun Hassan, sultanul din Ak Koyunlu, dușmanul turcilor otomani. A avut sprijin de asemenea de la regele Georgiei și emirii din Sinope și Karamania. Însă când fratele lui<b> Ioan, David II Megas Comnen,</b> a ajuns pe tron, a rupt aceste alianțe, sperând să fie ajutat de puterile europene. Nu a fost sa fie, în 1461, sultanul <b>Mehmed al II-lea Fatih</b> a cucerit Sinope, la înfrânt pe Uzun Hassan, apoi a cucerit Trapezuntul pe 15 august. Ultimul urmaș al Imperiului Roman se sfârșise.</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-25674163870601922292012-08-19T14:39:00.001+03:002012-08-24T12:44:47.621+03:00Bizanţ şi după Bizanţ – 1<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b>Cruciada a IV-a</b></span></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTEQXgaD3BpbMTSuJG20-R8PLVbbH05MZhHxjMuOY4pYLQ6MuiEJIkKKiWoG5Ss_rTd90umQKjgnngjYb9cwzLg97-ORWNFi4GnkA09d4SmFX50HvdOA969O88EXMh9KuLpkAdtOW3CGI/s1600/Bizant-2_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTEQXgaD3BpbMTSuJG20-R8PLVbbH05MZhHxjMuOY4pYLQ6MuiEJIkKKiWoG5Ss_rTd90umQKjgnngjYb9cwzLg97-ORWNFi4GnkA09d4SmFX50HvdOA969O88EXMh9KuLpkAdtOW3CGI/s200/Bizant-2_1.jpg" width="200" /></a></div>
Cruciada a patra (1202–1204), formată inițial pentru recuceriea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea Constantinopoluli și a Imperiului Bizantin,Aceasta cruciada a definitivat Marea Schisma pana in zilele noastre. Marea Schismă din 1054 a dus la o ruptură nu numai dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică, dar și dintre Occident și Bizanț.</div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
După esecul celei de-a treia cruciade, interesul europenilor pentru organizarea unei noi expediții împotriva musulmanilor a scăzut extrem de mult. Ierusalimul era controlat acum de dinastia Ayyubidă, cea care controla și Siria și Egiptul, cu excepția a câtorva orașe de-a lungul coastei mediteraneene, care încă se mai aflau în stăpânirea a ceea ce mai rămăsese din Regatul Ierusalimului, acum cu capitala la Acra. A treia cruciadă a pus de asemenea temeliile pentru un nou Regat al Ciprului.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI2vu9mYct0ctrNdF0mTdqV547HDOyzXsJg3xGr69XRKDJDqaqm7wHT2z4QqLhQ2mEXx6Qi1PFchczD8O-sBd4_SuJo7U-Anpj6MJ66QMzRr-cJPkxNHnPvsJlWFaB1MwTQCUGPqO2g0A/s1600/Bizant-1_1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="199" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhI2vu9mYct0ctrNdF0mTdqV547HDOyzXsJg3xGr69XRKDJDqaqm7wHT2z4QqLhQ2mEXx6Qi1PFchczD8O-sBd4_SuJo7U-Anpj6MJ66QMzRr-cJPkxNHnPvsJlWFaB1MwTQCUGPqO2g0A/s320/Bizant-1_1.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Inocențiu al III-lea s-a urcat pe tronul papal în 1198, in umbra eșecului celei de-a treia cruciade, dar și cu speranta de reunificarea Bisericii creșine. În august 1198, papa a chemat la o nouă cruciadă. El a mai perceput și o taxă de cruciadă, care trebuia plătită de toți prelații, inclusiv de mănăstiri și de ordinele cavalerești, care erau scutite de alte taxe. Chemările la luptă ale papei au fost ignorate de monarhii europeni: germanii luptau cu puterea papală (de aceea papa nici nu l-a chemat pe împăratul german), iar Anglia era angajată în război cu Franța. În cele din urmă, în principal datorită predicilor lui Fulk de Neuilly, a fost organizată o armată cruciată condusa de Theobald al III-lea de Champagne, e în 1199. Armata era formată în principal din nobili din nordul Franței (aflați în rebeliune față de de consolidarea statului, desfășurată de regele Filip II August): din Blois, Champagne, Amiens, Saint-Pol, Ile-de-France și Burgundia. Au sosit contingente și din alte regiuni ale Europei Occidentale precum Flandra, Montferrat, Sfântul Imperiu Roman sau din Veneția. Theobald a fost ales conducătorul cruciadei, dar murit în mai 1201 și a fost înlocuit de un conte italian, Bonifaciu de Montferrat.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Bonifaciu și ceilalți lideri au trimis împuterniciți la Veneția și Genova pentru negocierea unor contracte pentru transportarea cruciaților în Egipt – obiectivul cruciadei. Genova nu a fost interesată, dar Veneția a fost de acord să transporte 33.500 de cruciați, un număr neobișnuit de mare pentru acele vremuri. Această înțelegere presupunea un an de zile de pregătiri din partea Veneției, care trebuia să construiască numeroase corăbii și să pregătească marinarii care să le guverneze, toate activitățile comerciale ale orașului trebuind să fie încetinite. Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Relațiile bizantino-romane erau foarte complexe de la Marea Schismă din 1054. Luptătorii primei și a celei de-a doua cruciade făcuseră mari pagube Constantinopolului în trecerea lor spre Țara Sfântă, iar bizantinii fuseseră acuzați de trădare de către cruciați. Un mare număr de negustori vențieni fuseseră atacați și deportați în timpul răscoalelor anti-latine din capitala bizantină din 1182. Propunerile pricipelui bizantin Alexios prevedeau restaurarea domniei tatălui său în condițiile în care Constantinopolul nu ar fi fost prădat. Papa Bonifaciu a fost de acord cu aceste codiții, iar papa și principele bizantin s-au întors la Corfu pentru a ajunge din urmă flota venețiană care plecase deja de la Zara. Restul conducătorilor cruciați au acceptat până în cele din urmă planul papal, dar mulți dintre cruciații de rând, care nu erau de acord cu propunerile, au dezertat. Flota a ajuns la Constantinopol la sfârșitul lui iunie 1203.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
La început, cruciații aveau ca obiectiv restaurarea domniei lui Isaac al II-lea, astfel încât ei să se poată bucura de un generos suport financiar și de ajutorul unui important contingent bizantin. Conon de Bethune a trimis un mesaj care conținea aceste obiective ambasadorului lombard, care, la rândul lui, l-a prezentat împăratului Alexios al III-lea Angelos, cel care uzurpase tronul frantelui său Isaac. Cetățenii Constantinopolului nu erau deloc preocupați de soarta împăratului detronat și a fiului acestuia. Uzurpările de tron între clanurile nobile bizantine nu erau lucruri neobișnuite și, cel puțin de această dată, coroana rămăsese în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță a cruciaților, care se așteptaseră ca prințul Alexios să fie primit cu entuziasm. Cruciații au debarcat și au atacat colțul de nord-est al fortificațiilor și au provocat pierderi orașului care nu au făcut decât să scadă până la zero popularitatea lui Alexios al III-lea, care a fugit din oraș. Prințul moștenitor Alexios al IV-lea a devenit coregent alături de tatăl său orb, Isaac.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Alexios a IV-lea Angelos și-a dat seama în scurtă vreme că promisiunile pe care le făcuse erau greu de respectat, deoarece Alexios al III-lea reușise să fugă cu o mare sumă de bani, iar visteria imperială ducea lipsă de fonduri. În acel moment, împăratul a dat ordin ca numeroase odoare bisericești romane și bizantine să fie topite pentru face rost de aur și argint. Temându-se pentru viața lui, co-împăratul a cerut cruciaților să reînnoiască contractul pentru încă șase luni, până în aprillie 1204. În oraș se mai manifestau deja răscoale locale, iar, în august 1203, cruciații au atacat o moschee din capitală, care a fost apărată de o forță combinată musulmano-grecească. Venețienii, în încercarea lor de a ieși din oraș au iscat un incendiu, "Marele foc", în timpul căruia o bună parte a capitalei a fost distrusă. Opoziția față de domnia lui Alexius al IV-lea a crescut până într-acolo încât, unul dintre curtenii săi, Alexios Ducas, l-a detronat pe împărat și a poruncit să fie ucis prin strangulare. Ducas s-a încoronat sub numele de Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe 8 aprilie, armata lui Alexius al V-lea s-a opus cruciaților, ceea ce nu i-a descurajat pe ultimii. Grecii au aruncat proiectile de mari dimensiuni asupra mașinilor de asalt cruciate, distrugând multe dintre acestea. Vremea rea a fost un factor care a obstrucționat mult acțiunile cruciaților. Vântul care bătea cu putere dinspre țărm a împiedicat cele mai multe corăbii să se apropie sufiecient de mult de zidurile orașului pentru a lansa un asalt. Numai cinci turnuri ale fortificațiilor au fost implicate în lupte și niciunul dintre acestea nu a putut fi cucerit. Până seara era evident că atacul eșuase. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivue2bVCeAw3FJGVLRjhD_t8CIkpKnv4GTK8nHCC2JCpraao3rrmJGcx712Kp1RlyF1WibguBJmNVSpwOdfrG_goHrBvIaFp4Ep4ekHPpO7B__kP1SnLWPFt1gQlXafnWN7iiztPXVYsw/s1600/Bizant-1_2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="269" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivue2bVCeAw3FJGVLRjhD_t8CIkpKnv4GTK8nHCC2JCpraao3rrmJGcx712Kp1RlyF1WibguBJmNVSpwOdfrG_goHrBvIaFp4Ep4ekHPpO7B__kP1SnLWPFt1gQlXafnWN7iiztPXVYsw/s320/Bizant-1_2.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Pe 12 aprilie, condițiile meteorologice s-au schimbat în favoarea cruciaților. Un vânt puternic din nord a permis corăbiilor venețiene să vină suficient de aproape de zidurile orașului pentru a lansa un atac. După o scurtă bătălie, cam 70 de cruciați care au atacat dinspre continent au reușit să intre în oraș. Unii dintre cei intrați au reușit să sape găuri în zidul de apărare, găuri suficient de mari ca să permită atacatorilor să se târască înăuntru. Venețienii au reușit de asemenea să escaladeze zidurile dinspre mare, deși aici lupta cu varegii a fost foarte sângeroasă. Cruciații au cucerit sectorul Blachernae din nord-vestul orașului și au folosit-o ca bază pentru lansarea atacurilor asupra restului capitalei bizantine, dar în timp ce încercau să se apere în spatele unui zid de foc, au reușit să incendieze cea mai mare parte a orașului. Până la sfârșitul zilei de 12 aprilie, cruciații au cucerit tot orașul. Cruciații au provocat pierderi uriașe orașului și locuitorilor săi după un jaf de trei zile, în timpul căruia numeroase opere de artă și de cultură antică romană și greacă au fost furate sau distruse. În ciuda jurămintelor și amenințării cu excomunicare, cruciații au desacralizat fără scrupule lăcașurile de cult ale orașului, distrugând, pângărind sau furând tot ceea ce se putea. După cum afirma cronicarul Choniates, cruciații au plasat pe Tronul Patriarhal Bizantin o prostituată. Când Papa Inocențiu al III-lea a auzit de purtarea sălbatică a pelerinilor săi, s-a simțit foarte rușinat și i-a mustrat cu amărăciune.</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY1hUoeAmeO4d0wC6s2Mx0auRBhsgBdD8k653-9GRIvM34JVdVk3N1_S50oNchJnbHnCpfOmmwpmFvaTkl93nnV38j-8CqtMcM1u-8ucCvJ3QaGOm3z8JUVJJPPI7tS71KOQRE9tQD1io/s1600/Bizant-1_3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="177" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjY1hUoeAmeO4d0wC6s2Mx0auRBhsgBdD8k653-9GRIvM34JVdVk3N1_S50oNchJnbHnCpfOmmwpmFvaTkl93nnV38j-8CqtMcM1u-8ucCvJ3QaGOm3z8JUVJJPPI7tS71KOQRE9tQD1io/s400/Bizant-1_3.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În conformitate cu unele aranjamente care se pare că existau deja, imperiul a fost împărțit între venețieni și liderii cruciați, formându-se Imperiul Latin cu capitala la Constantinopol. Bonifaciu nu a fost ales pe tronul imperial, deși se pare că cetățenii capitalei îi erau favorabili. Venețienii considerau că Bonifaciu avea mult prea multe legături cu foștii conducători bizantini, de vreme ce fratele lui, Rainier de Montferrat, fusese căsătorit cu Maria Comnen, fostă împărăteasă în anii 1170 și 1180. În loc de acesta, ei l-au pus pe tron pe Baldwin de Flandra. Bonifaciu a fondat în schimb Regatul Tesalonicului, un stat vasal al Imperiului Latin. Venețienii au înființat Ducatul Arhipelagului în Marea Egee. Între timp, refugiații bizantini au fondat propriile lor state succesoare, cele mai importante fiind Imperiul Niceii sub conducerea lui Theodor Lascaris (o rudă a lui Alexius al III-lea), Imperiul Trebizondei și Despotatul Epirului.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Bibliografie note si citate:</b></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Donald E. Queller and Thomas F. Madden, The Fourth Crusade: The Conquest of Constantinople (2nd Edition, 1999</div>
<div style="text-align: justify;">
John Godfrey, 1204: The Unholy Crusade. Oxford: Oxford University Press, 1980.</div>
<div style="text-align: justify;">
Ralph-Johannes Lilie, Byzantium and the Crusader States, 1096-1204, trans. by J.C. Morris and Jean E. Ridings. Oxford: Clarendon Press, 1993</div>
<div style="text-align: justify;">
Wikicommons </div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-43505618374901549712012-05-08T14:47:00.000+03:002012-08-19T14:44:27.089+03:00Ronin<div style="text-align: justify;">
<b>Ronin </b>a fost un luptator profesionist (samurai sau bushi) fara stapan sau maestru, în perioada Japoniei feudale (1185-1868). Un samurai devenea fara apartenenta, adica ronin, la moartea sau decăderea din drepturi a stăpânului său feudal sau după decaderea lui personala si pierderea statutului in fata comandantului său din cauza unor incalcari ale codului de onoare (<span style="color: blue;">bushido</span>).</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaG-axqq7JaABTcdHIoXUDfOUBS0kz5xjDlC8evnNOgl3QaA5zk4MKDrcAwRLq2atxLjDzaISQqJuT0aCT8-n9xF9QBPF-bXHshITcC_CNfQ_PTtLjH_5R7G1JHThvGXUIV0pHqKYONFE/s1600/Ronin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgaG-axqq7JaABTcdHIoXUDfOUBS0kz5xjDlC8evnNOgl3QaA5zk4MKDrcAwRLq2atxLjDzaISQqJuT0aCT8-n9xF9QBPF-bXHshITcC_CNfQ_PTtLjH_5R7G1JHThvGXUIV0pHqKYONFE/s320/Ronin.jpg" width="217" /></a></div>
<br />
<div style="text-align: justify;">
Etimologic, cuvântul ronin înseamnă "<b>omul val</b>" (in sensul aplicat “un om intre valuri”). Termenul a apărut în perioada feudalismului japonez timpuriu, (<b>nara</b> si <b>henian</b>), <a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2010/08/o-istorie-japoniei-4.html" target="_blank">vezi istoria feudalismului japonez</a>. La inceputul folosirii termenului, a fost vorba de un iobag fugit de pe pământul stăpânului său. In timp, a devenit utilizat in contextul samuraiului care si-a pierdut stăpânul. Deci termenul de ronin ("omul val"), ilustra individul aflat in deriva sociala.</div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Potrivit <b>Codului Samuraiului</b> (<span style="color: blue;">Shoshinshu Bushido</span>), un samurai trebuia sa comita sinuciderea rituală (<span style="color: blue;">oibara seppuku</span> cunoscut la noi ca "<span style="color: blue;">hara kiri</span>") la pierderea stăpânului său feudal. Cel care alegea optiunea “rusinoasa” de a nu onora acest cod devenea "pe cont propriu", adica ronin. Roninul a fost menit să sufere mare ruşine. </div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
În timpul <b><a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2010/09/o-istorie-japoniei-8-final.html" target="_blank">perioadei Edo</a>,</b> cu un sistem shogunal foarte rigid, numărul de ronini a crescut foarte mult. Confiscarea de feude în timpul celui de-al treilea shogun <span style="color: blue;">Tokugawa Iemitsu</span> a dus la o creştere extrem de mare de ronin. În timpul perioadelor anterioare, samuraii au fost lasati să profeseze si alte ocupaţii. Ei au putut de asemenea să se căsătorească cu alte clase sociale, de obicei burgheze, obtinand prin aceste mezaliante un trai decent sau chiar imbelsugat. În timpul perioadei Edo, drepturile (sociale) samurailor au fost drastic limitate. Mai presus de toate le-a fost interzis dreptul de a deveni supus (sau angajat) de un alt senior feudal fără permisiunea comandantului lor precedent, care de multe ori nu putea sa o faca fiind mort.<br />
<a name='more'></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
Deoarece fostul samurai devenit ronin nu mai putea avea noi ocupatii deoarece Codul Samuraiului (<span style="color: blue;">Shoshinshu Bushido</span>) a fost amendat cu noi legi, mulţi ronini au căutat alte modalităţi de a trai, de obicei prin săbiile lor. Majoritatea roninilor au devenit mercenari sau gărzi de corp pentru negustorii bogaţi, altii au devenit criminali, funcţionand ca bandiţi de drumul mare sau au aderat la incipientele aparitii ale crimei organizate în oraşe, intr-un fel sau altul predecesorii <b>Yakuzei</b> de astazi. </div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-64877146383399528542012-02-08T10:21:00.001+02:002012-02-08T10:22:02.720+02:00O Ungarie pierduta in timp<div style="text-align: justify;">Istoria nu se repeta niciodata, unele fenomene istorice sunt insa repetative din cauza unor reminiscente istorice. Ceea ce se intampla astazi in Ungaria este stringent de interpretat in contextul istoric al anilor ’20 – ’30 ai secolului XX. Noua Constitutie maghiara, care a intrat in functiune la 1 ianuarie 2012 si legislatia care limiteaza drastic libertatea presei si schimbarile in statutul Bancii Nationale Ungare au reusit sa irite pe toti partenerii din Uniunea Europeana si sa sadeasca o mare neincredere pe pietele financiare internationale, devalorizand moneda ungara si creand de facto imposibilitatea Ungariei de a se imprumuta pe aceste piete.<br />
<a name='more'></a></div><div style="text-align: justify;"> <span style="font-size: small;"><b> </b></span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Contextul Istoric – 1920-1945</b></span></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="wp-caption alignright" id="attachment_10936" style="text-align: justify; width: 250px;"><a href="http://cronicaeuropeana.ro/wp-content/uploads/2012/01/Hung-Trianon.jpg" rel="lightbox[10934]"></a><br />
<div class="wp-caption-text"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8AoTz8Nv1mr1lE0pqZDLo5sKzXFqy5WS-E944JPXcBCHFNSynts_wFec1gTEONB51gEYtOcDKziiyOdAH2dmHgBaNvEWQEWCEoZUkjwRWv8vojT6DmhYnm4r24BlrlGLSbgTpJT7_c8g/s1600/Hung-Trianon.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8AoTz8Nv1mr1lE0pqZDLo5sKzXFqy5WS-E944JPXcBCHFNSynts_wFec1gTEONB51gEYtOcDKziiyOdAH2dmHgBaNvEWQEWCEoZUkjwRWv8vojT6DmhYnm4r24BlrlGLSbgTpJT7_c8g/s320/Hung-Trianon.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><b>(1) </b>Dupa semnarea Tratatului de la Trianon (2 iunie 1920), o treime a populatiei de etnie maghiara se afla in afara granitelor ungare (3,4 milioane, din totalul de 10); <b>(2)</b> Dupa o insurgenta comunista condusa de Bela Kun, care reusise sa invinga trupele cehe, regimul comunist este demolat de trupe romanesti, care cuceresc Budapesta si ajuta astfel la instaurarea unui noi guvern condus de Amiralul Austro-Ungar Miklós Horthy (Amiral fara flota, intr-o tara fara iesire la mare); <b>(3) </b>Miklós Horthy se declara Regent, Ungaria redevenind in perioada 1920–1944 regat fara rege; <b>(4) </b>Primii zece ani ai regatului restaurat au fost marcati de frustrarea cauzata de Tratatul de la Trianon. Împotriva minoritătilor nationale care au rămas în teritoriul redus al Ungariei au fost emise decrete de limitare a numărului de evrei, romani sau slovaci, cărora li se permitea să studieze la universităti, pedepsele corporale au fost legalizate. În timpul guvernării prim-ministrului István Bethlen au avut loc falsificări ale rezultatelor alegerilor, în special în zonele rurale, ceea ce a permis partidului său, Partidul Unitătii, să ramana la putere o perioadă îndelungată. După colapsul economic din perioada crizei din 1929 – 1931, Bethlen a fost obligat să demisioneze din functia de premier; <b>(5)</b> Situatia disperată generata de criza economica din anii ’30 il obliga pe Horthy să-l puna premier pe politicianul de extremă-dreapta Gyula Gombos. Venit la putere, Gombos a căutat prin toate mijloacele să transforme Ungaria într-un stat totalitar, cu un singur partid politic, după modelele Italiei Fasciste si Germaniei Naziste. In mare a si reusit, desi pana la urma a demisionat; <b>(6)</b> Începand cu anii ’30, Ungaria reuseste sa iasa din criza economica in care se afla, asigurandu-si piata germana pentru exportul produselor lor agricole si primind un ajutor financiar de la Germania lui Hitler. (Sursa: Sinor, Denis. History of Hungary, London: George Allen & Unwin)</div><div style="text-align: justify;"></div><h2 style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Gulaş Comunismul – 1960 – 1989</b></span></h2><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Duba innabusirea Revoltei Maghiare din 1956, este instaurat un guvern in frunte cu Janos Kadar, care in perioada mentionata, in special dupa anul 1966, introduce reforme economice profunde. La inceputul anilor ’80, Ungaria trece spre o economie de piata (socialista), care permitea intr-o forma limitata concurenta si dezvoltarea unui mic sector privat. In aceasta perioada, Ungaria devine “cea mai fericita baraca a lagarului socialist”. Cu introducerea legii falimentului in 1987, marii colosi ineficienti ai economiei planificate comuniste sunt lasati sa dea faliment.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2d9jYU-i5f9dK54dAiV-yfk7B1iZWVsFp1FKC1LjpORDwGkNsKeg75H3qOXIi96ZSPMa3PNaAodNfljroiMlpJrH_RtvAN3uIWYF3PH3umUAUNsH8nSDg_ln6HhTXFBYi1IEYxPNApdU/s1600/Hung-Gulas+comunism.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2d9jYU-i5f9dK54dAiV-yfk7B1iZWVsFp1FKC1LjpORDwGkNsKeg75H3qOXIi96ZSPMa3PNaAodNfljroiMlpJrH_RtvAN3uIWYF3PH3umUAUNsH8nSDg_ln6HhTXFBYi1IEYxPNApdU/s320/Hung-Gulas+comunism.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;">Ungaria si-a inceput tranzitia spre capitalism mult mai devreme decat toate celelalte “baraci ale lagarului comunist”. Kadar (decedat pe 6 iulie 1989) si din cauze de santate, dar mai mult din imposibilitatea de a duce la capat reformele necesare pentru o mai mare deschidere, este schimbat in iulie 1987 de Karoly Grosz pentru o scurta perioada (cam un an si jumatate). Karoly Grosz cauta si gaseste sustinerea multor partide social-democrate din occident. Interesant de mentionat ca schimbarea lui din functie a fost legata de faptul ca s-a intalnit cu Nicolae Ceausescu si ca intalnirea a avut “succes”. Povestea este mult prea lunga si intortocheata pentru a fi povestita in acest articol. Karoly Grosz este succedat pentru perioada de schimbare adevarata de un alt comunist, care se va dovedi groparul sistemului comunist din Ungaria, Miklos Nemeth. Respectivul Nemeth a guvernat intre noiembrie 1988 pana in mai 1990. El a luat doua decizii cardinale care ii vor transforma pe unguri in favoritii occidentului pana la Viktor Orban. Prima decizie mai putin cunoscuta a fost “inhamarea” serviciilor secrete maghiare pentra a facilita sfarsitul comunismului Est-European (vezi literatura legata de colaborarile Generalului Victor Atanasie Stanculescu). O a doua decizie a fost deschiderea portilor spre Austria / Germania Federala pentru refugiatii germani. Ambele decizii luate de Miklos Nemeth vor valora enorm pentru viitorul liber al Ungariei, dar si pentru Nemeth personal, care va deveni in 1990 Vice-Presedintele EBRD.</div><div style="text-align: justify;"></div><h2 style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Ungaria Post-Comunista – 1990 – 2008</b></span></h2><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Ungaria post-comunista a fost fara discutie “copilul alintat” al occidentului in general si al Germaniei in particular. Nici un fost stat comunist nu s-a bucurat de o simpatie (tradusa material) asemanatoare Ungariei, nici Polonia cu marele sau patron Papa Ioan-Paul al II-lea si nici Cehia, cu marele ei dizident Vaclav Havel. Despre noi, romanii, nici vorba. Ca un fel de paranteza, nu Mineriadele ne-au distrus primul deceniu democratic, ci blestematul tratat politic cu URSS, tratat pe care Adrian Nastase l-a parafat la Moscova, la 22 martie 1991, iar presedintii Iliescu si Gorbaciov l-au semnat la 5 aprilie, tot la Moscova. Tratatul nu a fost ratificat de parlament. Petre Roman sustine ca s-a opus. Din fericire, acest tratat a fost anulat de desfintarea Uniunii Sovietice. Din nefericire, nimeni nu doreste sa-si aminteasca de acest tratat!</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><b>La subiect,</b> dupa privatizarea din anii 1990-1992, somajul ajunsese la 12% in 1991 si cresterea economica a inregistrat o scadere de -11.9% (sursa: “CIA – The World Factbook – Hungary”). Germania a fost prima, inca inaintea FMI, care a inceput sa investeasca sume enorme si sa imprumute sau sa gratifice cu sume care au ajuns in anul 1996 la 5 miliarde de DM, cam 30% bani nereturnabili. Pana in 2005, Germania devenise investitorul principal in Ungaria, cu un procent de 28-33% si cu o reinvestire aproape totala a profiturilor din aceste investitii , aproximativ 1,2 miliarde de euro. (Surse: Philips, Ann L. Power and influence after the Cold War. Rowman & Littlefield. 2000 pp. 104 si “Bilateral relations – Hungary”. German Foreign Ministry.) In 2005 existau in Ungaria 7000 de firme cu capital majoritar german. Audi a investit in Ungaria 3, 3 miliarde de euro pana in 2007, Daimler-Benz a investit aproape un miliard de Euro si Opel cam 300 de milioane de euro.</div><div style="text-align: justify;"></div><h2 style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Ungaria în criza – 2008 – 2010</b></span></h2><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuPnrI8m1iYfg1NFkgG36QOg5LAIgiZY9kNGPMN4PLOz3pcoYvDnim9rUwPCH7XQqaODO8OhjmrdZ4JmDExwt_hJT9-whr1E8ie6McECV1poL_tuGD-d_FZGTQnvJrjV62sW1Ao49f7d4/s1600/Hung-DEF.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="187" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhuPnrI8m1iYfg1NFkgG36QOg5LAIgiZY9kNGPMN4PLOz3pcoYvDnim9rUwPCH7XQqaODO8OhjmrdZ4JmDExwt_hJT9-whr1E8ie6McECV1poL_tuGD-d_FZGTQnvJrjV62sW1Ao49f7d4/s320/Hung-DEF.jpg" width="320" /></a></div><div style="text-align: justify;"><a href="http://cronicaeuropeana.ro/wp-content/uploads/2012/01/Hung-DEF.jpg" rel="lightbox[10934]"></a>Ungaria, profund dependenta de finantari externe, a fost printre primele state din est care a necesitat ajutor de la FMI. In octombrie 2008, forintul a scazut cu 10%, la sfarsitul aceleasi luni FMI punea la dispozitia Ungriei un imprumut de 20 de miliarde de USD in conditii extrem de avantajoase. Paralel cu acest ajutor, Ungaria primea de la UE un ajutor de 4 miliarde de euro. Guvernul socialist condus de Ferenc Gyurcsány s-a angajat la masuri de austeritate, care impreuna cu dovezi ca el ar fi mintit electoratul despre situatia adevarata a economiei ungare, il silesc sa demisioneze. A urmat o perioada de tranzitie, in care guvernul a fost condus de tehnocratul Gordon Bajnai pentru o perioada de aproximativ un an. Cu toata lipsa de sustinere parlamentara, Bajnai a reusit sa stabilizeze situatia si sa produca si o crestere minora a PIB-ului in 2009.</div><div style="text-align: justify;"></div><h2 style="text-align: justify;"><span style="font-size: small;"><b>Ungaria lui Orban – mai 2010</b></span></h2><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">In alegerile din 29 May 2010, Viktor Orban reuseste sa castige alegerile cu o majoritate de 52,73% , impreuna cu partidul fascist Jobbik (12.18%), care sprijina Fidesz (partidul lui Orban) de pe bancile opozitiei.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="wp-caption alignleft" id="attachment_10938" style="text-align: justify; width: 250px;"><a href="http://cronicaeuropeana.ro/wp-content/uploads/2012/01/Hung-Clinton-1.jpg" rel="lightbox[10934]"></a><br />
<div class="wp-caption-text"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKkhNj-yuetWDY38ZwCm8fUs4RPVLjSqTeyvg85Lhpl0N-4bEtm3sacZ4qiDYl3Lkd7FhocekPyt8qO23hAHbBCkxif-UrUWyg6-bi48HevVXHG2egEsK-9DGr9IHiBC_IRW4vq_gEGM/s1600/Hung-Clinton-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTKkhNj-yuetWDY38ZwCm8fUs4RPVLjSqTeyvg85Lhpl0N-4bEtm3sacZ4qiDYl3Lkd7FhocekPyt8qO23hAHbBCkxif-UrUWyg6-bi48HevVXHG2egEsK-9DGr9IHiBC_IRW4vq_gEGM/s320/Hung-Clinton-1.jpg" width="243" /></a></div><div style="text-align: justify;">Majoritatea obtinuta de Fidesz + Jobbik da posibilitatea unor schimbari profunde, in marea lor majoritate profund anti-democratice si ingrijoratoare pentru membrii UE si Statele Unite. Noua Constutie maghiara, adoptată în aprilie 2011, datorită majorităţii de două treimi a partidului Fidesz al lui Viktor Orban, limitează puterile Curţii Constituţionale, ameninţă pluralismul presei şi pune capăt independenţei justiţiei. Legea Supremă include şi chestiuni sociale – precum drepturile copilului nenăscut, căsătoria între un bărbat şi o femeie, iar analiştii spun că aceste teme ar trebui dezbătute în societate. Mai mult, sistemul electoral a fost modificat într-un mod care, potrivit opoziţiei, favorizează Fidesz.</div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjscIZUDhDwddkcEKtFwGBqn64KnyYbGV68quTStW8FjlnmScJeQAJWSOQm5ez9ZGLaCVeckq5oioC8fwTYwvcPYZuMX2H66Z-LUHiDGkoMIoB06b3p5FueYbmeJ3n1WtJEh5FGs9K91c4/s1600/Hung-Clinton-2.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjscIZUDhDwddkcEKtFwGBqn64KnyYbGV68quTStW8FjlnmScJeQAJWSOQm5ez9ZGLaCVeckq5oioC8fwTYwvcPYZuMX2H66Z-LUHiDGkoMIoB06b3p5FueYbmeJ3n1WtJEh5FGs9K91c4/s320/Hung-Clinton-2.jpg" width="269" /></a></div><div style="text-align: justify;">Fara indoiala ca aceasta constitutie ar fi fost plauzibila in perioada lui Gyula Gombos (in nici un caz in zilele noastre). Rezultatul nu a intarziat sa apara: <b>(1) </b>Ungaria a anulat ieri o licitaţie pentru vânzarea de obligaţiuni pentru a doua oară în mai puţin de o săptămână din cauza preţului ridicat cerut de investitori, iar forintul s-a depreciat la un nou minim record în raport cu euro, în condiţiile în care pieţele se tem că Budapesta şi instituţiile financiare internaţionale nu vor ajunge prea curând la un acord de asistenţă financiară, scrie presa internaţională;<b> (2) </b>Cursul forint/euro de astazi (5/12/12) a atins 319,4 forinţi/euro, potrivit Bloomberg; <b>(3) </b>Comisia Europeană şi FMI au întrerupt intempestiv anul trecut discuţiile cu guvernul ungar, reprezentanţii instituţiilor fiind nemulţumiţi de legile adoptate de executivul de la Budapesta, în principal de un proiect care subminează independenţa băncii centrale şi creşte controlul guvernului asupra politicii monetare.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="wp-caption alignleft" id="attachment_10941" style="text-align: justify; width: 250px;"><a href="http://cronicaeuropeana.ro/wp-content/uploads/2012/01/Hung-Clinton-2.jpg" rel="lightbox[10934]"></a><br />
<div class="wp-caption-text"><br />
</div></div><div style="text-align: justify;"></div><div style="text-align: justify;">Legile au fost aprobate de parlament la 30 decembrie, iar purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene Olivier Bailly a declarat marţi că executivul UE nu intenţionează, în prezent, să reia discuţiile cu Ungaria. Ratingul Ungariei a fost retrogradat la “junk” de două dintre cele trei mari agenţii de evaluare financiară, respectiv S&P şi Moody’s si Ungaria se afla probabil pe drumul unui fascism care va avea darul sa o falimenteze. (Surse: Bloomberg, Reuters, Ziarul Financiar)</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-22899191615075074382012-01-27T20:59:00.001+02:002013-05-18T10:42:34.975+03:00O Europă cu adevarat multiculturală<div style="text-align: justify;">
Dupa ce Premierul britanic Cameron a recunoscut cam pe la inceputul mandatului sau ca multiculturalismul britanic nu prea a reusit, a recunoscut si Cancelarul german, dna Merkel, ca nici in Germania multiculturalismul nu prea a mers. Intre timp am vazut cum Europa cea veche si noua a fost zguduita de reusitele extremismului de la Budapesta la Helsinki si de la Haga la Milano, asta ca sa nu vorbim de Parisul care ii iubeste pe toti la fel, adica aproape de loc.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: large;"><b><a href="http://politeia.org.ro/magazin-istoric/perspective-istorice-1-o-europa-multiculturala/12448/" target="_blank">Puteti citi integral si comenta articolul pe Politeia World</a></b></span></div>
</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-49237269082782395782012-01-06T18:25:00.000+02:002012-01-06T18:25:34.964+02:00Naţiune, stat naţional, uniune statală – 4<div style="text-align: justify;">Vezi postarile anterioare (<b><a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-1.html" style="background-color: blue; color: #eeeeee;" target="_blank">Prima postare</a><span style="background-color: blue; color: #eeeeee;"> </span>- <a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-2.html" style="background-color: blue;" target="_blank"><span style="color: #eeeeee;">A doua postare</span></a></b> si <a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-3.html" target="_blank"><b><span style="background-color: blue; color: #eeeeee;">A treia Postare</span></b></a>).Occidentul a traversat doua schisme, care au hotarat soarta religioasa, dar au influentat adanc situatiile sociale, politice si economice pentru un mileniu si, poate, pentru inca foarte mult timp. Pana la urma, aceste schisme religioase s-au dovedit generatoarele unui impact mental pe care personal nu vad cum si cand se va schimba, desi in fond el trebuie sa se schimbe.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">Prima schisma, cea din 1054, a impartit Europa in doua interpretari crestine, care de un mileniu nu-si gasesc reconcilierea ecumenica. Aceasta prima schisma a creat de fapt primele formatiuni de mentalitati diferite, care in timp au devenit profunde si nu prin interpretarea teologica a Sfintelor Scripturi. Cred ca o reconciliere ar fi fost posibila si ar fi diminuat schimbarile mentale. Aceasta schisma a generat un moment de despartire a societatii in dezvoltarea ei si in felul in care era privita educatia, politica, viata economica si pana la urma progresul social.</div><a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;"><br />
</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgODiGhA9qWLH2SPqU79rDCbE5CCVwCVTObDf1MGeeoaC_D-H4l3ywYJ-v_NPeG7bs94bcNY0B31YsfsTdPKuoNp2K_totpZQc3bWqGMaoQySyS4cTT1Bcx0VGX5nhziuubY4-yLa9taws/s1600/weber.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgODiGhA9qWLH2SPqU79rDCbE5CCVwCVTObDf1MGeeoaC_D-H4l3ywYJ-v_NPeG7bs94bcNY0B31YsfsTdPKuoNp2K_totpZQc3bWqGMaoQySyS4cTT1Bcx0VGX5nhziuubY4-yLa9taws/s320/weber.jpg" width="290" /></a></div><div style="text-align: justify;">Cea de a doua schisma, produsa de<b> Reforma Protestanta</b>, a desvarsit formarea mentala a Europei. Daca gandirea umanista a Renasterii a deschis calea, cele 95 de teze ale lui Martin Luther au deschis poarta spre un alt fel de a intelege lumea cu ajutorul unei diferite interpretari a Bibliei. Cauzele religioase sunt de fapt declansatorul in cautarea unei rezolvari de ordin moral, politic, social, economic, cultural si national, iar consecintele lor au schimbat societatea europeana pana in zilele noastre. In opozitie cu bogatia sfidatoare a clerului superior, exista un “proletariat” eclesiastic, format din preotii parohiilor sarace, care abia puteau sa-si ducă viata, fiind nevoiti sa adauge la slujba lor sacerdotala diferite ocupatii lumesti; satui de saracie, ei erau gata să simpatizeze cu orice miscare reformatoare.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Cred ca este fundamental sa intelegem ca diferentele si succesul economic german, olandez sau scandinav isi au radacinile in etica protestanta, la fel ca si Revolutia Industriala, care isi gaseste aceleasi radacini in protestantismul anglo-saxon. Indiferent daca protestantismul se manifesta prin traditia luterana, cea reformata/calvinista/prezbiteriana, cea anabaptista sau cea anglicana, rezultatul a fost identic. Succesul lumesc a devenit masura increderii in sine. Luther a sustinut relatiile de munca sunt fundamentale pe cale de formare ale individului.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Intr-o carte, devenita fundamentala, “<b>Etica Protestantă si spiritul capitalismului”</b> (Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus), <b>Max Weber</b> considera ca etica si întelegerea protestantă a lumii au generat dezvoltarea capitalismului. Conform doctrinei protestante a “dublei salvari”, Dumnezeu cunoaste dinainte care dintre oameni se vor salva si care vor fi condamnati – succesul în această lume a devenit un semn important al salvării viitoare a propriului suflet.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Conform viziunii protestante, datoria omului in lume era aceea de a munci, realizând cu zel planul lui Dumnezeu, omul fiind considerat drept o unealta a divinitatii. Această viziune a locului si sarcinii omului în lume, era insotita de interdictii deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciti pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depasea stricta necesitate a traiului zilnic.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Max Weber sustine ideile mentionate mai sus, plus limitarile privind ajutarea oamenilor saraci ce au contribuit la reinvestirea continua a banilor castigati si astfel au dus la mentinerea unei economii prospere si dinamice, producand realizarea unor acumulari de capital considerabile [ vezi cap. 5, partea a II-a, Max Weber "Etica protestanta si spiritul capitalismului", Humanitas, 2007 ]</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Am putea specula ca etatismul francez si liberal-capitalismul german isi au totusi radacinile in mentalitatile diferite ale popoarelor lor, mentalitati formate in multe secole si transmise prin educatia religioasa la cea laica. Cine stie daca legalismul olandez si criticile lor la adresa Romaniei nu-si au numai sursa in guvernul de coalitie sustinut de extremistul nationalist Geert Wilders.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-31210859459744632482011-12-31T09:55:00.000+02:002011-12-31T09:55:33.961+02:00Naţiune, stat naţional, uniune statală – 3<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXWh2zKPXoc7Q1P5EwSjw1QiY6GpO0VpnnD1HNdsgjnC2qCqs5mwRsgjlXpkYa12zrAT_UNs-G3O0yDAY7UmP11jhzMGBPUsH4SRpHsyABi0bhq3ri7MJxZCxURHRc3SEV0Fq0v_dxkG0/s1600/Tetrarchs.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhXWh2zKPXoc7Q1P5EwSjw1QiY6GpO0VpnnD1HNdsgjnC2qCqs5mwRsgjlXpkYa12zrAT_UNs-G3O0yDAY7UmP11jhzMGBPUsH4SRpHsyABi0bhq3ri7MJxZCxURHRc3SEV0Fq0v_dxkG0/s320/Tetrarchs.jpg" width="213" /></a></div><div style="text-align: justify;">Vezi postarile anterioare (<b><a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-1.html" style="background-color: blue; color: #eeeeee;" target="_blank">Prima postare</a><span style="background-color: blue; color: #eeeeee;"> </span>si <a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-2.html" style="background-color: blue;" target="_blank"><span style="color: #eeeeee;">A doua postare</span></a></b>). Sintagma care mentioneaza ca “istoria se repeta” nu este nici pe departe adevarata, ar fi mai corect sa vorbim despre oamenii care se repeta in felul de a gandi sau a se manifesta. Chiar daca ne despart secole si uneori milenii, felul de a gandi sau a rezolva probleme politice si economice a ramas la fel.<br />
<br />
Am sa incerc astazi sa aduc la cunostinta multora dintre voi ca proplematica administrarii de sus-in-jos, impunerea unor reguli, institutii si legislatii, toate benefice si avansate la timpul respectiv nu au dus intotdeauna la rezultatele dorite. Mai mult decat atat, ele au produs mai multe probleme decat cele rezolvate.<br />
<br />
Un imparat roman, pe nume Marcus Aurelius Antoninus (marginal conform definitiilor lui Djuvara), cunoscut in istorie pe numele Caracalla, din cauza mantiei galice pe care o purta, a avut ideea sa impuna administratia, legislatia si gandirea politica romana tuturor provinciilor cucerite de romani, care se bucurau de autonomie atata timp cat isi plateau birurile fara sa faca probleme, cautandu-si independenta fata de Roma. Trebuie mentionat ca acest urmas al lui Septimiu Sever mostenise un imperiu aproape la dimensiunile maxime la care ajunsese pe timpul lui Traian, exact un secol inaintea domniei respectivului Caracalla.<a name='more'></a><br />
Respectivul Caracalla a vizitat si Dacia Romana, interesandu-se si el de Rosia Montana, probabil din motive asemanatoare celor de astazi. Prezenta lui este atestata de numeroase inscriptii si de câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (comuna Moigrad din judetul Salaj). Acest imparat a avut ideea de a promulga o constitutie pastrata de istorie sub numele de Constitutio Antoniniana. Datele acestei constitutii sunt foarte framentare, un lucru insa este clar – aceasta legislatie a extins cetatenia romana si la locuitorii din afara Italiei pentru toti bărbatii adulti si liberi (adica fara sclavi) din Intregul Imperiu Roman, ridicând populatia din provincii la un statut egal cu cel al Romei. <br />
<br />
Constitutio Antoniniana (212) , intr-un fel sau altul in spiritul Tratatului de la Maastricht (1992), a pus bazele integrarii, astfel incat mecanismele juridice si economice ale statului sa poată fi aplicate de jur imprejurul zonei mediteraneene, asa cum se întamplase odinioara cu intreaga Italie. Desigur, integrarea nu a avut loc uniform. Societatile deja integrate cu Roma, asa cum era cea a Greciei (pe atunci grecii erau considerati nemtii Europei), au fost favorizate de acest decret, comparativ cu cele aflate la depărtare, prea sărace sau doar prea diferite, asa cum erau Britania, Palestina sau Egiptul.<br />
<br />
Au trecut numai 81 de ani de la elaborarea Constitutiei lui Caracalla, pana cand un alt imparat, Diocletian, a ajuns la concluzia ca nu poate administra un imperiu cu ajutorul acestei constitutii inovatoare si a generat un imperiu cu …patru viteze, pe scurt Tetrarhie. Imperiul era condus de doi augusti (Diocletian la Nicomedia, azi Izmit, Turcia, si Maximian la Milano) si doi cezari (Galerius la Sirmium, în Panonia, si Constantin Chlorus, la Treviso). <br />
<br />
Perioada anterioara acestor masuri drastice au fost politice, dar si economice si poarta numele de “Criza din secolul al III-lea”. Sa speram ca analogia pe care am incercat-o sa se termine aici, pentru ca stim cu totii ca istoria nu se poate repeta.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-55412565567805163442011-12-25T17:27:00.002+02:002011-12-31T09:56:44.916+02:00Naţiune, stat naţional, uniune statală – 2<div style="text-align: justify;"><a href="http://theo-phyl.blogspot.com/2011/12/natiune-stat-national-uniune-statala-1.html" style="background-color: blue; color: #eeeeee;">Vezi articolul precedent. </a>Daca statul national este un element istoric destul de nou, aparut in secolul al XVII-lea, consolidat un secol mai tarziu si ajuns la maturitate spre sfarsitul secolui al XIX-lea, celelate doua elemente din care am compus titlul eseului au existat mai dintotdeauna. Ma refer bineinteles din clipa cand populatiile au incetat sa migreze si s-au stabilit intr-un teritoriu dezvoltand o agricultura – la inceput de subzistenta, mai tarziu – acumulatorie si prin surplusul creat s-au dezvoltat toate celelalte elemente ale unei economii.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZTvDSfY4qNBwl_p_mSX8_hHKbGr9qEBtzDSufWbtwQajL-_AJ1FkbPVnowfERItlKubGGwczYN_le_3OMKPSESTXUeCfAtO2wmWw98GTpNeBoR84wBbEhm-Pk5G_4CP7X1KP-59O85P4/s1600/280-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZTvDSfY4qNBwl_p_mSX8_hHKbGr9qEBtzDSufWbtwQajL-_AJ1FkbPVnowfERItlKubGGwczYN_le_3OMKPSESTXUeCfAtO2wmWw98GTpNeBoR84wBbEhm-Pk5G_4CP7X1KP-59O85P4/s320/280-1.jpg" width="232" /></a></div><div style="text-align: justify;">Conform majoritatii definitiilor, o natiune implica un teritoriu comun, o limba comuna, traditii comune, de multe ori o religie comuna si un mit fondator. In timp lucrurile s-au complicat si teritoriul comun a disparut uneori, schimbat fiind geocentrismul national cu alte elemente, de obicei ideologice. In multe cazuri parti ale entitatii nationale s-au divizat religios si de alte ori miturile si traditiile au devenit diferite. Personal, ar fi interesant sa cunosc datele statistice prin care romanii s-ar considera in primul rand romani si dupa acea moldoveni, ardeleni, olteni sau munteni sau viceversa.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">In antichitatea timpurie, “uniunile statale” sau daca doriti imperiile erau de cele mai multe ori multinationale si aproape intotdeauna generate de subjugarea unor natiuni de catre alte natiuni. Aceste imperii multinationale constituiau adesea un furnal care genera noi civilizatii, creand natiuni mai mari prin imprumutarea obiceiurilor, culturii sau religiei de la cei subjugati (cazul greco-latin) sau mai tarziu de la cuceritori spre noii supusi. Cred ca acest proces este descris extrem de concludent de Neagu Djuvara in cartea pe care am amintit-o in articolul precedent.<br />
<a name='more'></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Rareori in antichitate o idee a generat o uniune stabila, permanenta si durabila, de fapt cam niciodata, in afara unor exemple minore si fara durata in arhipelagul elen. Prima idee unificatoare si nu prin subjugare sau forta armata s-a nascut acum aproape 2000 de ani in mintea unui evreu pe drumul Damascului, Saul din Tarsus, transformat prin iluminarea divina in Pavel sau Paul, Apostolul natiunilor.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Indiferent daca o doresc milioanele de europeni multiculturalisti sau nu o doresc, drumul spre Europa a inceput atunci. Chiar daca “Constitutia lui Valéry Giscard d’Estaing” nu a fost acceptata niciodata si <a href="http://www.politicainternazionale.it/file%20PDF/A&T%201.2003%20-%20en/2.pdf" target="_blank">“Proiectul Penelopa</a>” a devenit cateva pagini de hartie uitate mai de toti, un lucru ar trebuie sa fie clar – traditia crestina a Europei si ideea unificatoare a Apostolului Pavel sunt Europa in care traim cu totii. Aceste randuri nu au nici o legatura cu religia per-se, ci cu filozofia faptelor – nu forta bruta, ci forta argumentelelor. Epistolele Pauline din Noul Testament sunt poate cele mai vechi documente prin care o idee singulara este tradusa in mentalul unor natiuni pentru a crea o uniune de idei, care in 2000 de ani a devenit uzanta prin care alte idei sunt propagate. Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Tesaloniceni sau Evrei sunt probabil altii – numele lor s-au pierdut in vremuri, dar ideea unificatoare a generat alte nume, alte culturi si pana la urma alte natiuni. Negativismul de care suferim nu se numeste progres, ideile impartasite prin idealurile lor sunt in majoritatea cazurilor mai puternice decat forta armelor si violenta fizica. In articolul urmator voi incerca sa parcurg formarea institutiilor si formarea jurisprudentei care ne-au insotit de secole pana astazi si inca mai stau la baza gandirii nostre juridice.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Dedicat cu urari de Craciun Fericit sanatate si prosperitate - prietenilor mei <a href="http://noradamian.wordpress.com/2011/12/23/unora-le-place-hop/">Nora Damian</a>, <a href="http://copaculdinpadure.wordpress.com/2011/12/25/craciun-fericit/">Comunitatea Copacenilor</a> si lui <a href="http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2011/12/25/o-zi-de-craciun/">Tiberiu Orasanu</a>! </b></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-37447014644880394192011-12-13T12:02:00.004+02:002011-12-13T12:20:47.521+02:00Naţiune, stat naţional, uniune statală – 1<div style="text-align: justify;">Am sa incerc sa inaugurez aceasta serie de articole pe “teme europene” cu un mic prolog, in care voi mentiona cateva date din istoria recenta a continentului in care traim. Ma voi folosi in aceasta introducere de ajutorul oferit de cativa istorici moderni, doi dintre ei contemporani noua. In primul rand ar fi raposatul Arnold J. Toynbee (1889 – 1975), al doilea - Niall Ferguson (n. 1964) si ultimul Neagu Djuvara. Daca pe primul il respect fara a-l iubi, pe al doilea il inteleg fara a fi de acord cu multe din tezele lui, iar pe al treilea il iubesc si respect - chiar daca unele dintre tezele lui sunt putin anacroniste, le accept instinctiv.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRB3x5_4AzK3Dcbw3aKZSxcpIPxJHgIzuZkqASAGlMholehsTc0GqDpahGLM4i3rOUYDU0atJKQbXwFLg6vztgK8GZs7Y7Ta1IeCcnlK4lskIof_T1WP57fm4WFbr7DP0Pl47dh6sWRTM/s1600/861-1.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5685554136222937730" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRB3x5_4AzK3Dcbw3aKZSxcpIPxJHgIzuZkqASAGlMholehsTc0GqDpahGLM4i3rOUYDU0atJKQbXwFLg6vztgK8GZs7Y7Ta1IeCcnlK4lskIof_T1WP57fm4WFbr7DP0Pl47dh6sWRTM/s400/861-1.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; display: block; height: 146px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 400px;" /></a><br />
<br />
<a name='more'></a><br />
<span style="font-weight: bold;"> Arnold Toynbee</span>, mare istoric, care si-a schimbat destul de des opiniile, si-a mentinut una cu tarie. Opinie pe care nu putem sa nu o acceptam cu totii astazi. <span style="font-weight: bold;">Statul national a distrus in Europa o sumedenie de natiuni</span>. Referindu-se la dezintegrarea Imperiului Otoman si situatia din Balcani si Asia Mica, scria respectabilul istoric ca dezintegrarea Imperiului Otoman si formarea statului national Turc a provocat de facto primul holocaust din istoria moderna, cel al armenilor si a dezradacinat sute de mii de oameni, crestini greci, din Asia Mica. Este mai mult decat clar ca ranile produse sunt departe de a se fi vindecat. O vedem in animozitatile dintre greci si turci pretudindeni, dar in special intr-un stat membru al Uniunii Europene, Cipru. Dupa acest episod tragic si aceste rani inca nevindecate, cum ar putea convietui aceste doua popoare intr-o entitate unificatoare!<br />
<br />
Despre Balcani nu cred ca pot sa innoiesc prea multe, avand in vedere ca toti cunoastem situatia din Kosovo, animozitatile albano-macedoniene (sau sarbe), cele grecesti-macedoniene. Mai mult decat atat, pot coexista ca membri ai unei uniuni statale croatii, sarbii si bosniacii? Nu stiu – ramane o intrebare deschisa.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Niall Ferguson</span> este un tanar (relativ) istoric, care detine o lista de titluri academice cat o zi de post. Ferguson este profesor de istorie la Harvard University şi Harvard Business School, Senior Research Fellow la Jesus College (Oxford), Senior Fellow la Hoover Institution (Stanford) şi profesor de istorie şi relaţii internaţionale la London School of Economics. Deci omul stie si ce scrie si ce vorbeste. Trebuie sa recunosc ca Niall Ferguson este mult mai de dreapta decat mine si asta nu o spun cu invidie. Intr-o carte recenta, tradusa si in limba romana si aparuta acum cateva luni, “<span style="font-weight: bold;">Civilizatia. Vestul si Restul</span>” (Civilization: The West and the Rest - 2011) sustine autorul ca din secolul al XV-lea occidentul crestin reuseste sa echilibreze si pana la urma sa devanseze si sa-si mentina hegemonia pentru o lunga perioada de timp. Conform timpurilor pe care le traim, Ferguson se foloseste de metafora celor şase "killer applications", care au reusit sa produca acest <span style="font-weight: bold;">progres european lasand insa si urme si creand anumite animozitati interne intre popoarele Europei.</span> Ferguson foloseste metafora mentionand ca ceea ce a produs progresul spre hegemonie au fost: competitia, stiinta (aplicata), democratia, medicina, consumerismul si etica muncii (de sorginte protestanta).<br />
<br />
Ultimul istoric care ne va calauzi in acest mic demers istoric este <span style="font-weight: bold;">Neagu Djuvara</span>. Djuvara este un onest intelectual, nu are agenda si nici nu forteaza continutul pentru a intra in tiparul unei teorii. Este un lucru extrem de apreciabil, in istoriografia romaneasca in special. Cartea lui “<span style="font-weight: bold;">Civilizatii si tipare istorice</span>”, care a fost si teza lui de doctorat, nu numai ca este scrisa de un istoric roman este speciala prin perspectiva multi-dimensionala pe care o propune. Majoritatea cartilor de istorie, in special cele plictistoare, sunt bidimensionale, un fel de desene egiptene antice, care sunt frumoase (uneori), dar lipsite de esenta pe care o rationalizeaza perspectiva. Cartea contine trei parti distincte, prima se numeste <span style="font-weight: bold;">civilizatiile</span> si cuprinde in afara unei definitii si enumerare, o analiza concreta a 10 civilizatii distincte, analizate de Djuvara cu multa eruditie si obiectivitate istorica. Personal cred ca are cateva erori de partitionare si interpretare, care insa nu dauneaza major conceptului prezentat. In a doua parte, numita <span style="font-weight: bold;">fenomene recurente</span>, Djuvara expune teza despre procesul evolutiv al civilizatiilor in timp si spatiu. Acest proces este divizat in generatii de dezvoltare, altele de stabilitate si in final de decadenta. Ideea nu este binenteles noua, dar este bine prezentata si ancorata intr-un mod placut si simplu de citit, chiar pentru un cititor care nu este “mare amator de istorie” sau poate mai putin initiat. A treia parte, este partea informativa prezentata sub forma de <span style="font-weight: bold;">anexe</span>.<br />
<br />
Citind cartea lui Djuvara, Brussel-ul de astazi se poate desfasura in toata splendoarea lui, putem vedea pe cei pe care Djuvara ii numeste “<span style="font-weight: bold;">marginali</span>” si pe cei pe care autorul ii descrie “<span style="font-weight: bold;">centrali</span>”. Intr-un fel sau altul putem deslusi semnele stagnarii si pe unele locuri ale descompunerii vechilor puteri occidentale si aparitia celor noi marginali, care incet, dar sigur cuceresc lumea adaptandu-se si adaptand-o la noile mentalitati.<br />
<br />
Atat pentru astazi, vom continua periplul european incercand sa analizam impreuna babilonul creat in care traim cu totii.<br />
<br />
Articolul a fost publicat de mine si pe Cronica Europeana pe data de 21.11.2011</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-46283242911105165372011-09-18T12:32:00.000+03:002013-09-05T13:14:25.244+03:00Despre Saşi – 2 / Occident în Orient<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
Denumirea de<b> "saşi" (Saxones)</b> dată coloniştilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii saşilor (în latină <b style="color: blue;">primi hospites regni</b>) din Cricău (Krakau), Ighiu (Krapundorf) şi Romos (Rumes) şi le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetăţenit denumirea de "sas", germanii din Ardeal au fost denumiţi în mod unitar saşi. <b>[1] </b><br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Georgia, serif; font-size: medium;"><b><a href="http://politeia.org.ro/magazin-istoric/sasii-saxonii-transilvaniei/18256/Revista%20Presei%20%E2%80%93%205%20septembrie%20/%20Goana%20dup%C4%83%20aur%20%C5%9Fi%20politicienii%20maidanezi" target="_blank">Citeste articolul integral pe Politeia World</a></b></span></div>
</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-5786296110307812292011-09-08T11:21:00.000+03:002013-09-05T13:13:00.024+03:00Despre Saşi – 1 / Origini<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrb8Q0UXW4Vg6z-7axmA3oHuaA33Ch7xA6KIJocRNaitFHfDksumQD83JzoaA4ekgYfRPCwHvU5WEkIt5JXR3hVwWR550DsVvW9qZMTMZXFxgZIKmJ4uZXbiSAC-6cVS0TFlhQtN-l4SI/s1600/858-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<b>Saşii </b>sunt o populatie de origine germanica compusa deintr-un amalgam de populatii saxone, valone si teutonice care a emigrat in Transilvania intre mijlocul secolului al XII-lea si pana la inceputul secolului al XIII, asezandu-se pe “domeniile crăiesti” (Fundus Regius sau in germana Königsboden).<br />
<br />
“<b>Domeniile crăiest</b>i” (<b style="color: blue;">Fundus Regius</b>) este demunirea dată unui teritoriu transilvan, delimitat la nord de râul Mureş, la sud de râul Olt, la est de localitatea Drăuşeni şi la vest de Orăştie. Prima menţiune documentară depre aceste domenii si asezare sasilor a fost Diploma andreană (<b><span style="color: blue;">Diploma Andreanum</span>)</b> din 1224, numită de istoriografia săsească şi „hrisovul de aur” (în germană, Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen), în care regele Andrei al II-lea al Ungariei stabileşte o formă de autonomie pentru scaunele săseşti (Scaunul Sibiului, Scaunul Sighişoarei, Scaunul Sebeşului, Scaunul Cincului, Scaunul Miercurea, Scaunul Rupea, Scaunul Nocrich, Scaunul Orăştiei, Scaunul Mediaşului, Scaunul Şeica).<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<b><span style="font-size: large;"><a href="http://politeia.org.ro/magazin-istoric/sasii-saxonii-transilvaniei/18256/Revista%20Presei%20%E2%80%93%205%20septembrie%20/%20Goana%20dup%C4%83%20aur%20%C5%9Fi%20politicienii%20maidanezi" target="_blank">Citeste articolul integral pe Politeia World</a></span></b></div>
</div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-34797713793367850822011-08-18T10:48:00.009+03:002011-08-18T11:04:03.919+03:00Casa de Medici<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGYIr_aqjO3olvYBsQ7ETG2N2Yi8zZHw5eSmb2Ilu2Y83xEQ6U7SUaP-UZlnfMikXnaY9PQ4Ayt6AvPgUZr-wRl2OLSK2A8SieriSB2Acz7Ijn1KXqy3WWH1h4yYrBEOpk7CSyRi9Oudk/s1600/857-0.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 161px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGYIr_aqjO3olvYBsQ7ETG2N2Yi8zZHw5eSmb2Ilu2Y83xEQ6U7SUaP-UZlnfMikXnaY9PQ4Ayt6AvPgUZr-wRl2OLSK2A8SieriSB2Acz7Ijn1KXqy3WWH1h4yYrBEOpk7CSyRi9Oudk/s200/857-0.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642102721081155810" border="0" /></a>
<br /><div style="text-align: justify;">Inceputurile Casei de Medici sunt obscure, in orice caz este clar ca nu au facut parte din nobilimea vremurilor lor, iar obarsia este burgheza si foarte modesta. Sursele care stau la dispozitia noastra afirma ca sursa de îmbogăţire a familiei a fost comerţul cu materiale textile, familia de Medici facand parte din breasla Arte della Lana. Influenţa lor politică se datorează relaţiilor şi contactelor cu partidul “Populare” din Florenţa. Mulţumită acestor relaţii, familia intemeiaza un sistem de imprumuturi si asistenta financiara (un fel de banca), cu o retea care cuprindea la inceput nordul si centrul Italiei si care pana la urma a cuprins aproape toata Europa Mediteraniana, dominând societatea financiară din acea perioadă, având contacte bune cu Vaticanul care-i sprijină ascensiunea. </div><p style="text-align: justify;"><strong>Familia “de Medici”</strong> provine din regiunea Florenţei; în a doua perioadă a secolului al XIII-lea se pot găsi mărturii scrise si membri ai familiei ocupă funcţii în Florenţa, în breasla lor. Intre breslele textilierilor si lanarilor a existat unul din cele mai grele razboaie din Florenta, iar<strong> Salvestro di Alamanno</strong> (1331-1388) a condus atacul contra revoltei scărmănătorilor de lână <strong>Ciompi</strong>. Cu nepotul său <strong>Giovanni di Bicci de Medici</strong> (1360-1429) începe ascensiunea familiei, acest nepot devine bancherul papei şi mijlocitor intre oligarhii burghezi (Albizzi) şi popor.</p><p style="text-align: justify;">Ramura originala a familiei, <strong>Medici di Cafaggiolo</strong>, domină Florenţa, cu două întreruperi, ca magistraţi de seamă ai oraşului până în anul 1537. Aceste întreruperi sunt: 1494-1512 şi 1527-1530. Figurile mai pregnante din familie sunt Cosimo de Medici, numit <strong>„il Vecchio“</strong>, cel Bătrân, (1389-1464), purtând titlul „gran maestro“, fiind de fapt neoficial conducătorul republicii Florenţa şi nepotul său Lorenzo de Medici, numit <strong>„il Magnifico“</strong>, magnificul (1449-1492).
<br /></p><p style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8p8Bg5WKrOzg4dlmsegbvpcn-y2PzT-apT4CgZ9qjbUp7b5lmAK4Pb5n8D0GctlWT7rs1KYBP-5BK-opauZi48UBUB-aP3pd7nNKggPOsDGwQqzqATnCLJgswN69LGnBrGxdKHd8jbc/s1600/857-1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 281px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk8p8Bg5WKrOzg4dlmsegbvpcn-y2PzT-apT4CgZ9qjbUp7b5lmAK4Pb5n8D0GctlWT7rs1KYBP-5BK-opauZi48UBUB-aP3pd7nNKggPOsDGwQqzqATnCLJgswN69LGnBrGxdKHd8jbc/s320/857-1.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642101965062622946" border="0" /></a></p><p style="text-align: justify;">Ascensiune marcantă a atins familia prin al treilea fiu al lui Lorenzo Giuliano II de Medici, care in <strong>calitate de prinţ de Nemours devine primul nobil al familiei</strong>, însă cel de-al doilea fiu al lui Lorenzo Giovanni <strong>devine Leon al X-lea, primul papă</strong> al familiei (1513-1521), urmat de vărul său <strong>Giulio</strong>, numit ca <strong>papa Clemens VII</strong> (1523-1534), însă în oraşul Florenţa influenţa familiei slăbeşte. Fratele lui Lorenzo Giuliano I de Medici moare în anul 1478 ca urmare a unui complot politic organizat de familia concurentă <strong>Pazzi.</strong></p><p style="text-align: justify;">Fiul cel mai în vârstă al lui <strong>Lorenzo Piero II de Medici</strong> este alungat din Florenţa 1494 de către un călugăr fanatic Girolamo Savonarola, care <strong>proclamă “Statul sfânt</strong>” sau “Statul lui Dumnezeu”. Se spune că ar fi ars şi unele opere de artă ale lui Botticelli deoarece erau nuduri. Piero II de Medici (<strong>Piero cel fără de noroc)</strong> se reîntoarce în 1512, fiind însă din nou alungat din oraş. Numai cu ajutorul papei <strong>Clemens VII</strong> şi al lui <strong>Carol al V-lea</strong> reuşeşte Florenţa să devină pentru o perioadă scurtă (1527-1530) din nou Republică. Fiul papei Clemens VII, Lorenzo II de Medici, se întoarce 1527 , dar va fi din nou alungat.</p><p style="text-align:justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz6t95F36ZwHFX3D3La1nSq3mSrbQAju7B6Kblh5XbUVlEXye9xboszLRZJVjvraXkLhp4CdlB40pg3_iUIXRE_C8Uk3HF65cA-qq2Lt5JRe4bgn86CpVSiUwIqHtprF0PAOf5_M9glOk/s1600/857-2.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 195px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjz6t95F36ZwHFX3D3La1nSq3mSrbQAju7B6Kblh5XbUVlEXye9xboszLRZJVjvraXkLhp4CdlB40pg3_iUIXRE_C8Uk3HF65cA-qq2Lt5JRe4bgn86CpVSiUwIqHtprF0PAOf5_M9glOk/s320/857-2.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642102150083490962" border="0" /></a>Transformarea oraşului din republică într-o monarhie nu mai poate fi împiedicată, astfel <strong>Lorenzo II</strong> este numit de <strong>papa Leo X</strong>, unchiul său, prinţ de <strong>Urbino</strong>. <strong>Alessandro de Medici</strong>, care ar fi fost fiul nelegitim al papei <strong>Clemens VII</strong>, conduce Florenţa între anii 1523 – 1527, când este alungat. Reaşezat la conducerea oraşului de către împărat in 1531, este asasinat in anul 1537, de<strong> Lorenzino de Medici,</strong> o ruda de-a lui care se simţea nedreptăţit la o moştenire. Fiica lui Lorenzo, sora vitregă a lui Alessandro, a fost <strong>Caterina de Medici</strong>, care în 1533 se căsătoreşte cu regele <strong>Henric al II al Franţei</strong>. Alessandro a avut la fel o fiică nelegitimă in 1536 cu <strong>Margareta de Parna</strong>, care s-a căsătorit cu împăratul <strong>Carol Quintu</strong>l. După moartea lui Alesandro reuşeşte să se impună <strong>Cosimo I,</strong> care provine din linia nouă a familiei, fiind prinţ al Florenţei 1537 şi din 1569 prinţ al Toscanei. Din 1575 poartă titlul de Ferdinand I (Toscana). Descendenţii săi mai importanţi – Cosimo II (1590-1621) este protectorul lui Galileo Galilei, sau Maria de Medici, fiica lui Francesco şi soţia regelui Henric al IV-lea al Franţei. Membrii familiei Medici au dominat şi condus Toscana până la moartea ultimului Medici in anul 1737. </p><p style="text-align: justify;"><strong>Familia de Medici, intr-un fel sau altul, inseamna Renasterea Florentina.</strong> <strong>Conform studiilor moderne, Casa de Medici a investit in doua secole si jumatate cam un miliard de USD in valorile actuale in sustinerea artei si literaturii Renasterii Florentine.</strong></p><p style="text-align: justify;"><strong>Giovanni di Bicci</strong> il însărcinează în 1419 pe <strong>Filippo Brunelleschi</strong> cu renovarea Basilica <strong>di San Lorenzo di Firenze,</strong> care devine <strong>cavoul familiei Medici</strong> (aici fiind înmormântaţi 46 de membri ai familiei). Maeştrii ai artei, sprijiniţi de Cosimo de Medici, erau Donatello şi Filippo Lippi. Insă contribuţia cea mai însemnată în sprijinirea artei îi revine lui Lorenzo de Medici. La masa lui se întâlnesc artişti, gânditori, de rangul lui Michelangelo, Demetrios Chalkondylas, Angelo Poliziano, Christoforo Landino, Giovanni Pico della Mirandola, Francesco Granacci, Sandro Botticelli şi Leonardo da Vinci. Fiind colecţionari de opere de artă, familia Medici a contribuit la îmbogăţirea cu opere de artă a muzeului Galleria degli Uffizi din Florenţa. În domeniul arhitecturii se pot aminti urmatoarele proiecte finantare in totalitate de aceasta familie:</p><p style="text-align:justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeiNEB32n6fRD12rLxSX4d679Bj_RPMA8DPOW2Z6FMRdWTxXiBRBrcrCjjB-Fj57oPkE4pLvyAqRInX8hRIKry06Au7_PoKGWH671IINMfrxen4_-stN2izjJeTfnlBhwV5ceRpDZmNB0/s1600/857-4.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 328px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeiNEB32n6fRD12rLxSX4d679Bj_RPMA8DPOW2Z6FMRdWTxXiBRBrcrCjjB-Fj57oPkE4pLvyAqRInX8hRIKry06Au7_PoKGWH671IINMfrxen4_-stN2izjJeTfnlBhwV5ceRpDZmNB0/s400/857-4.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5642102504039597186" border="0" /></a></p> <ul><li>Basilica di San Lorenzo, Dom Santa Maria del Fiore 1436;</li><li>Palazzo Medici-Riccardi, 1444, arhitect Michelozzo;</li><li>Palazzo Pitti, mulţumită Eleonora de Toledo, soţia lui Cosimo, 1550 arhitect Buonaccorso Pitti;</li><li>Uffizi, arhitect Giorgio Vasari însărcinat de Cosimo I 1560;</li><li>în 1562 înfiinţtă Accademia dell’ Arte del Disegno unde stă opera lui Michelangelo „David“;</li><li>Grădina-Boboli în spatele lui Palazzo Pitti;</li><li>Belvedere;</li><li>Biblioteca Medicea Laurenziana.</li></ul><div style="text-align: justify;"><strong>Zarafi si “gangsteri”, dar au intrat in istorie prin usa din fata si vor ramane vesnic acolo!
<br />
<br />Preluat de pe <a href="http://desydemeter.wordpress.com/2011/08/06/despre-mecenat-si-arta-renasterii-italiene-%E2%80%93-casa-de-medici/">blogul lui demeter</a>
<br /></strong></div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-82137613734714340552011-08-02T14:53:00.000+03:002011-08-02T14:53:28.052+03:00Marile Case ale Italiei – Visconti, Medici, Sforza - Prolog<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_vX_dQhdczUtUlpShsjlFFcl4rn1g_vsJtU1RnUFNGSCC9bbrpOOZ5tHyUcmEFZ5MQzAluZsTaZTGKDddHeu3JoC41Opi6rVDAtUmUumvLlJszCPVPwiUqy8qpPabnmzr4p7CKBmg_do/s1600/856-0.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="82" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_vX_dQhdczUtUlpShsjlFFcl4rn1g_vsJtU1RnUFNGSCC9bbrpOOZ5tHyUcmEFZ5MQzAluZsTaZTGKDddHeu3JoC41Opi6rVDAtUmUumvLlJszCPVPwiUqy8qpPabnmzr4p7CKBmg_do/s200/856-0.JPG" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;"><b>În anul 410, Imperiul Roman de Apus inceteaza sa existe.</b> Vizigoţii invadează Roma, punând capăt stăpânirii romane asupra Peninsulei Italice. În 439, vandalii cuceresc Cartagina, iar în 476, invazia germanică devine completă. Roma şi Italia devin germanice. Italia intra intr-o perioada de 14 secole de dezbinare, pana la reunificarea ei partiala ca regat al Italiei in 1861, dupa un sangeros proces de unificare (Risorgimento), care de fapt se va termina dupa Primul Razboi Mondial si Conferinţa de Pace de la Paris din 1919.</div><a name='more'></a><br />
<div style="text-align: justify;">Probabil ca nu mi-ar fi venit ideea de a scrie aceasta serie de articole fara<a href="http://desydemeter.wordpress.com/2011/07/31/pe-drumurile-toscanei-%E2%80%93-florenta-galeria-uffizi/"> initiativa lui Demeter</a> - calatoria virtuala pe care o face pe meleagurile Peninsulei, care ne este atat de aproape si totusi atat de departata, cu alambicatul ei drecut, care se zbate intre decadenta si renastere si intre un trecut glorios si un prezent dificil. Deci primul articol din cele patru, pe care intentionez sa le scriu.</div><br />
<br />
<div style="text-align: center;"><b>Prolog</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
În perioada ce a urmat prăbuşirii Romei, au avut loc o serie de fărâmiţări şi invazii străine. Peninsula pe care astăzi o numim Italia nu va mai deveni o unitate economică şi politică până în 1861. În locul puterii centralizate, avem de-a face cu o putere a cetăţilor. Culturile pagane, catolică, bizantină, iudaică şi musulmană au interferat. Papalitatea, deşi avea sediul la Roma, a dezvoltat o puternică reţea de influenţă, care acoperea întreaga peninsulă.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2dfPh2XnREz3ewVFGLQMb0a63ayf3lBtYtF-YzrxY0_iHJhiWfio-srNxd2aGREUEXFLEEjENE85qlpijvoC208z-LiYA7wXmK1TiYjh8cGVwpX-ugvI-iMz0OZg63e-h9EORbKEjug8/s1600/856-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi2dfPh2XnREz3ewVFGLQMb0a63ayf3lBtYtF-YzrxY0_iHJhiWfio-srNxd2aGREUEXFLEEjENE85qlpijvoC208z-LiYA7wXmK1TiYjh8cGVwpX-ugvI-iMz0OZg63e-h9EORbKEjug8/s400/856-2.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
În 535, Iustinian reuneşte Imperiul Bizantin, sub a cărui conducere intră întreaga Italie. Moare însă în 565, si doi ani mai târziu, lombarzii invadează nordul şi Italia revine la starea de fărâmiţare. În 773, Charlemagne şi armata sa de franci intră în Italia şi se proclamă rege al lombarzilor. Papa Leon al III-lea îl încoronează împărat în anul 800. În sud a existat o continuitate a regimului bizantin. Totuşi, în 827, arabii invadează Sicilia şi cuceresc Palermo şi Messina, pe care bizantinii le pierd. Expansiunea arabilor continuă şi prin 843 ei cuceresc chiar şi regiuni din Peninsula Italică. Forţele bizantine regrupate reuşesc să-i alunge pe arabi. Ca şi francii, lombarzii şi goţii, nici arabii nu reuşesc să unifice Italia. În 1025, franco-normanzii invadează Sicilia, iar în 1091 obţin controlul asupra peninsulei în faţa germanilor şi reuşesc să-i alunge pe arabi din Sicilia, deşi în 1282 prin celebra răscoală Vesperi Siciliani, sicilienii îi alungă pe franci.<br />
<br />
Totuşi, anumite zone, ca Napoli, îşi păstrează autonomia. De asemenea, prin 1150, multe din oraşele din nord şi centru, printre care Milano, Genova, Pisa, Florenţa, Veneţia şi Roma s-au organizat ca nişte comunităţi separate. În 1152, Sfântul Imperiu Romano-German (care de fapt nu era nici roman, nici sfânt, nici imperiu) redobândeşte controlul asupra nordului Italiei. În scop defensiv, cele mai multe din comunităţile nordice au format o coaliţie, cunoscută ca Liga Lombardă, alianţă prin care îşi menţin autonomia. Totuşi, influenţa germanică va continua timp de 30 de ani, perioadă marcată de războaie neîntrerupte între împăraţii germani şi papalitate.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZL6BdunYByT11WeVbMOKDz1m7MN3tthBRVTBlr31STvy_VNoBlEj0qo2zPs3wR4n6rah2bfqXhFUrpmZnUeHdt5WOI7DLNuyqZCZ-AV_fJ9_dmJFH5j0Le6V99KJghigW4C-iapOxfyc/s1600/856-1.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZL6BdunYByT11WeVbMOKDz1m7MN3tthBRVTBlr31STvy_VNoBlEj0qo2zPs3wR4n6rah2bfqXhFUrpmZnUeHdt5WOI7DLNuyqZCZ-AV_fJ9_dmJFH5j0Le6V99KJghigW4C-iapOxfyc/s400/856-1.JPG" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
<b>Renaşterea</b> (care a debutat în Florenţa) este marcată de o revoluţie în artă, arhitectură, ştiinţă, filozofie, societate. Dante Alighieri “creaza” limba italiana unitara, literara, prin celebra sa capodoperă "Divina Comedie", scrisă în 1320. Influenţa germană asupra oraşelor din centrul şi nordul Italiei devine tot mai scăzută, astfel că acestea devin complet autonome. Singura influenţă era cea papală. Celebra familie de Medici transforma Florenţa intr-un centru European plin de strălucire, grandoare, dar şi prosperitate, toate acestea manifestate într-un sistem bancar puternic (internaţional), comerţ, cultură renascentistă. Cel mai celebru exponent al acestei familii a fost Lorenzo Magnificul, care a condus Florenţa în perioada 1469 - 1492. Un alt nume celebru al acestei perioade a fost Niccolo Machiavelli (1469 - 1527), care prin scrierea "Principele" este cunoscut ca părintele politologiei. Două alte nume faimoase au fost Michelangelo Buonarotti (1475 - 1564) şi Leonardo da Vinci (1452 - 1519). Fillipo Brunelleschi a proiectat şi construit renumitul Dom din Florenţa.<br />
<br />
În secolul al XIII-lea, Italia este lovită de o epidemie devastatoare, care a produs multe victime - "Moartea neagră", flagel care loveşte o mare parte a Europei. Oraşele-stat renascentiste se aflau într-o competiţie acerbă, care adesea cauzau conflicte militare. Cele dominante erau: Milano, Veneţia, Florenţa, Statul Papal şi Regatul Neapolelui. Constantinopolul, capitala Imperiului Roman de Răsărit, căzuse în 1453 sub influenţa Imperiului Otoman, care de asemenea învinsese şi Veneţia. În 1454, aceste cinci oraşe-stat dominante reuşesc să obţina stabilitatea politică printr-un acord încheiat, în urma căruia îşi menţineau fiecare sfere de influenţă separate. Teama în faţa Imperiului Otoman le obligă să colaboreze.</div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLVkI2SZvIJqM8L3Qai4YYaFcNPB_gdJxwT3DrdZZhlk8_zB3aAzLtv93o2nIcsHdMkqqTGIZVuSaD9FUJYmeyI8i738KXmPG1_p0QrItAvKQuGFwC4s-oQe9GKgCwbJlwT1JfFTv0tr4/s1600/856-3.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLVkI2SZvIJqM8L3Qai4YYaFcNPB_gdJxwT3DrdZZhlk8_zB3aAzLtv93o2nIcsHdMkqqTGIZVuSaD9FUJYmeyI8i738KXmPG1_p0QrItAvKQuGFwC4s-oQe9GKgCwbJlwT1JfFTv0tr4/s400/856-3.JPG" width="271" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Invazia franceză din 1494 pune capăt regimului Medici. Tocmai în acea perioadă, predicatorul Girolamo Savonarola întreprinde o campanie împotriva unei pretinse decadenţe a Florenţei. Francezii pornesc războaiele împotriva Imperiului Habsburgic, care stăpânea Austria, Spania, Olanda, o parte a Germaniei şi o parte a Italiei. Oraşele-stat îşi pierd independenţa. În cele din urmă, francezii se retrag, lăsând totuşi cale liberă altor ocupaţii străine şi a unei situaţii politice incerte pentru Italia timp de încă două secole.<br />
<br />
Cam pe la mijlocul secolului al XVI-lea, Spania preia controlul asupra Siciliei, Sardiniei şi Lombardiei. Totuşi, la Florenţa, familia de Medici revine la putere. De asemenea, Veneţia, Genova şi Lucca rămăsesera republici.<br />
<br />
Influenţa spaniolă asupra întregii peninsule generează Contra-reforma catolică, cu represalii în întreaga Italie a secolului al XVI-lea. Astfel, în 1633, Galileo Galilei a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru curajul de a fi susţinut că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbMmWUP8QHnQU6CcffLGzMb3txwylwh-cyB7LJDXVHMgPBJAto2KjXbTSAKcY297F-7PRQ06dtYmlsRzXqBRVbmGDnBfoUIZgykgDpFbt5345VvuxTToDUnd-k5Zj3zDwWZ7foEsAPcH8/s1600/856-4.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbMmWUP8QHnQU6CcffLGzMb3txwylwh-cyB7LJDXVHMgPBJAto2KjXbTSAKcY297F-7PRQ06dtYmlsRzXqBRVbmGDnBfoUIZgykgDpFbt5345VvuxTToDUnd-k5Zj3zDwWZ7foEsAPcH8/s400/856-4.JPG" width="272" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
În prima jumătate a secolului al XVII-lea, austriecii încep să-i alunge pe francezi, dar Franţa îi invadează din nou în 1792, la scurt timp dupa una dintre cele mai faimoase revoluţii din istorie, Revoluţia Franceză din 1789. Noul guvern francez revoluţionar încearcă să extindă frontierele franceze pentru a se apăra de eventualul contraatac al forţelor monarhiste anti-republicane.<br />
<br />
În 1796, Napoleon Bonaparte trece Alpii şi se îndreaptă către nordul Italiei, obţinând o serie de victorii şi mai ales un tratat cu Austria în 1797. Napoleon iniţiază reforme organizatorice în cadrul peninsulei, impunând un regim puternic centralizat, ajungând chiar până la exilul papei. După înfrângerea lui Napoleon, Metternich, ministrul de externe al Austriei habsburgice, reorganizează Europa, reinstalând monarhia, preluând controlul asupra Italiei şi restaurând puterea papală. Numeroase revolte au izbucnit în Italia în anii 1820' şi 1830' împotriva stăpânirii austriece, dar au fost înnăbuşite de trupele habsburgice.<br />
<br />
După Revoluţiile de la 1848, naţionalistul Giuseppe Garibaldi a fost liderul indiscutabil al mişcării de unificare a ţării. Garibaldi era o personalitate foarte populară în sudul Italiei, având adepţi extrem de loiali. Garibaldi a condus lupta republicană pentru unificarea sudului Italiei, dar monarhul Piemontului din Casa de Savoia avea de asemenea ambiţia de a unifica Italia. Deşi Piemontul nu avea nicio legătură fizică cu Roma (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reuşit să înfrângă Austro-Ungaria în timpul celui de-al doilea război italian de independenţă, eliberând Lombardia. Regatul a stabilit o serie de alianţe, care au dus la creşterea şanselor pentru unificarea ţării. Astfel, au fost semnate alianţe cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei şi cu Franţa în timpul Războiului Crimeii. În 1860, Regatul Sardiniei şi Piemontului a fost silit să cedeze Sardinia Franţei.<br />
<br />
În 1866, premierul Prusiei, Otto von Bismarck, i-a oferit regelui Victor Emmanuel al II-lea posibilitatea să se alieze cu Regatul Prusiei în războiul austro-prusac. În schimbul ajutorului dat Prusiei, Bismark promitea că va fi de acord cu anexarea de către Italia a Veneţiei, aflata în acel moment sub controlul Vienei. Regele Emmanuel a fost de acord cu semnarea alianţei, fiind astfel declanşat al treilea război italian de independenţă. În ciuda comportării slabe a armatei italiene în luptă, victoria Prusiei i-a permis Italiei să anexeze Veneţia. Ultimul obstacol important în drumul spre unitatea deplină a Italiei rămăsese Roma. Unificarea a fost dependentă de sprijinul unor puteri străine şi a rămas dependentă de acest sprijin multă vreme după înfăptuire.<br />
<br />
După cucerirea Romei din 1870, relaţiile dintre Italia şi Sfântul Scaun au rămas încordate pentru următoarele şase decenii, Papa declarându-se „prizonier în Vatican”. Biserica Romano-Catolică a protestat frecvent împotriva acţiunilor guvernului italian, a refuzat să se întâlnească cu reprezentanţii regelui şi a sfătuit catolicii să nu voteze în alegeri. Relaţiile dintre Italia şi Vatican nu s-au normalizat decât în 1929.<br />
<br />
<br />
</div><div style="text-align: justify;"><b>Bibliografie, note si citate:</b><br />
<br />
Guillotining, M.,<i> History of Earliest Italy,</i> trans. Ryle, M & Soper, K. in Jerome Lectures, Seventeenth Series;<br />
George Holmes,<i> The Oxford History of Italy,</i> 1997;<br />
Barclay, Glen St. J. 1973.<i> The Rise and Fall of the New Roman Empire</i>. London: Sidgwick & Jackson;<br />
Bosworth, Richard J. B. 1983. <i>Italy and the Approach of the First World Wa</i>r. London: The Macmillan Pres Ltd;<br />
Clark, Martin. 1984. <i>Modern Italy: 1871-1982</i>. London and New York: Longman;<br />
Wiki-commons.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-74018875253717823682011-07-30T11:12:00.000+03:002011-07-30T11:12:24.388+03:00O istorie a Ungariei (4 / 4) – Unguri şi Maghiari<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOTB1DBC9J-E9g8HWzw6BWyb1V_v-n1-xoK9BXrnBeAUAnxysQd5XrbwOsOzaEJc-rhW4QR8ARdV1qtqDjZyUatlgV1n9quzJSzU8WxtDu67JwYfyVa2YNMHoLZ_fJewi9FA09kVHWEko/s1600/855-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOTB1DBC9J-E9g8HWzw6BWyb1V_v-n1-xoK9BXrnBeAUAnxysQd5XrbwOsOzaEJc-rhW4QR8ARdV1qtqDjZyUatlgV1n9quzJSzU8WxtDu67JwYfyVa2YNMHoLZ_fJewi9FA09kVHWEko/s200/855-1.jpg" width="133" /></a></div><div style="text-align: justify;">Până în sec. al XIX-lea denumirea de<b> "ungur"</b> (în germană ungar) era folosită pentru a-i desemna pe toţi locuitorii Regatului Ungariei, indiferent de etnie. Dieta de la Pojon edicta în anul 1791 privilegii pentru sârbii refugiaţi din Imperiul Otoman, cu argumentul că "şi pe aceştia [pe sârbi] îi socotim unguri. Astfel îi declarăm şi pe ei, ca şi pe celelalte naţionalităţi care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, drept compatrioţii noştri."<b>[1]</b> În limba română substantivul "ungur" respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea pe toţi locuitorii "Ţării Ungureşti", indiferent de etnie.<b>[2]</b><br />
<a name='more'></a><br />
Receptarea principiilor Revoluţiei Franceze a dus la ideea că toţi locuitorii Ungariei ar forma "naţiunea politică ungară", fapt formulat în preambulul la Legea Naţionalităţilor, nr. XLIV/1868, în sensul că "toţi cetăţenii Ungariei formează conform principiilor constituţionale o naţiune în sens politic, anume naţiunea unitară şi indivizibilă ungară, între ai cărei membri se numără fiecare cetăţean al patriei, indiferent cărei naţionalităţi ar aparţine."<b>[3]</b><br />
<br />
Industrializarea si modernizarea Regatului Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea treptată a elitelor urbane germane cu noua burghezie maghiară în formare. Acest fenomen a făcut opţiunea maghiarizării foarte atractivă în special pentru cei proveniţi din grupuri etnice agrare (şvabi dunăreni, slovaci etc.) plecaţi în căutare de lucru industrial.[4] În ultimii ani ai sec. al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului XX maghiarizarea ca mijloc de integrare urbană s-a accelerat şi a fost însoţită de măsuri politice menite să o faciliteze. Aceasta a dus la o reacţie de opoziţie vie din partea elitelor intelectuale ale naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, al căror interes nu era integrarea urbană a grupurilor aflate sub influenţa lor (ca preoţi, avocaţi etc.) <b>[5]</b><br />
<br />
Istoria timpurie a maghiarilor este puţin cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului maghiar poate fi reconstituit, în linii generale, în funcţie de izvoare lingvistice şi doar pe un plan secundar de izvoare istorice.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRDJIrkvEef8TzKmuf_uYiv7I3RCJa4I4DMfiJt_RmUzRSCkD-lIULwb_ddWMjDm-Fagol9lpSx_9rdH2HB8plmeXnU2CDw_hZf7mY2-jU-NA1ttzm9gMNCR6iHq20i7oaoEvRrBd8JrM/s1600/855-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="323" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRDJIrkvEef8TzKmuf_uYiv7I3RCJa4I4DMfiJt_RmUzRSCkD-lIULwb_ddWMjDm-Fagol9lpSx_9rdH2HB8plmeXnU2CDw_hZf7mY2-jU-NA1ttzm9gMNCR6iHq20i7oaoEvRrBd8JrM/s400/855-2.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Izvoarele arheologice referitoare la maghiari anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviştii şi istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la graniţa dintre zonele împădurite ale Munţilor Urali şi stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat şi o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naştere o populaţie de limbă uralică. Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entităţi etnic-tribale.<br />
<br />
Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari ("<b>magya</b>r"), însă populaţiile vecine i-au denumit unguri dupa numele ţării lor, Ungaria (în latină - <b>Hungaria</b>).Maghiarii au asimilat in cursul timpului populatii turcice care li s-au alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga şi Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populaţie ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au intrat în contact şi cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influenţă majoră şi durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, şi hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmaşii direcţi ai acestor turcici, care trăiesc şi astăzi în acea regiune, sînt <b>ciuvaşii</b> şi <b>başkirii</b>). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influenţă a imperiului hazar, al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi. Influenţa hazarilor nu a fost minoră, având în vedere şi faptul că în fruntea uniunii tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv cowari din cronicile medievale).</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8jAQio6E_WtNkgVUCexYwmR_yIftQvQroDGQuuLvbWzhL2fzMoeiCk83F_PorFq2dm0yt4rynRBySAO0k9yaPfb7l-vBau5SLXzuQKxwaNZojkqHFqwZu9cH91fhFZH762kyTVQfqyKM/s1600/855-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="273" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8jAQio6E_WtNkgVUCexYwmR_yIftQvQroDGQuuLvbWzhL2fzMoeiCk83F_PorFq2dm0yt4rynRBySAO0k9yaPfb7l-vBau5SLXzuQKxwaNZojkqHFqwZu9cH91fhFZH762kyTVQfqyKM/s400/855-3.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Impunerea lui<b> Árpád</b> în calitate de conducător al uniunii de triburi maghiare revine, se pare, unui kagan hazar. Împinşi spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară Etelköz = "teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră şi râurile Siret ("Seretos"), Nistru şi Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri şi campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpaţii (din zona ucraineano-slovacă) şi au atacat părţile răsăritene ale Imperiului Carolingian şi Moravia, adică vremelnica formaţiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea cea mai mare parte a Ungariei de azi şi Banatul.</div><div style="text-align: justify;"><br />
Chemaţi în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos şi l-au atacat pe ţarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare şi în alianţă cu bulgarii, pecenegii au atacat nimicitor împreună cu aceştia în 895/896 aşezările ungureşti din <b>Atelkuzu </b>(Etelköz). Lipsiţi de apărare, ungurii şi grupuri de populaţii asociate, printre care şi trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, şi trec Carpaţii prin Vereţke, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câţiva ani atacuri de pradă şi jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franţa şi Spania. În anii 900/901 când triburile maghiare s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au aşezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton.<br />
<br />
Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Hoardele maghiare, conduse frecvent de <b>Bulciu</b> şi<b> Lehel</b> (sau Lelu), au îngrozit creştinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri şi retrageri surprinzătoare, inventivitate şi disciplină, războinicii unguri (în principal din păturile conducătoare turcofone) au reuşit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliaţi ai ducelui de Bavaria <b>Arnulf</b>, ungurii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franţa şi Italia. Seria victoriilor ungureşti este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Acelaşi Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în câmpia Pannoniei, incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghy1qc6oOJ2rvFF67ytA_AzGxPQbZVmvAtFjN02XhyphenhyphenFRcVJCL6YErgrHDpbzFdeXScpcWeX_GeSV25KmGyM5aLIrJ9CJphSaEdwNVlnkqD2_UxctPx9INPKbVeD4I4WBFswgcWHLvSXgA/s1600/855-4.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="372" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEghy1qc6oOJ2rvFF67ytA_AzGxPQbZVmvAtFjN02XhyphenhyphenFRcVJCL6YErgrHDpbzFdeXScpcWeX_GeSV25KmGyM5aLIrJ9CJphSaEdwNVlnkqD2_UxctPx9INPKbVeD4I4WBFswgcWHLvSXgA/s400/855-4.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
<br />
În anul 954, oşti ungureşti conduse de acelaşi Bulciu atacă Franţa şi Germania, susţinând opoziţia faţă de împăratul german <b>Otto I.</b> Raidurile maghiare încetează complet abia după victoria decisivă obţinută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuşi a fost capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocraţia tribală maghiară să-şi reorienteze politica internă şi externă. Înţelegând situaţia în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, principele <b>Géza</b> (971-997), a pregătit premisele creştinării ungurilor şi ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar şi începutul convertirii ungurilor au fost înfăptuite de fiul său, <b>Ştefan I</b> al Ungariei (997-1038).<br />
<br />
<br />
<b>Bibliografie, Note si Citate</b><br />
<br />
<b>[1]</b> - Adam Wandruszka (ed.), <i>Die Habsburgermonarchie. 1848-1918</i>, vol. III, Wien 1980, pag. 411.<br />
<b>[2] </b>- Cf. NODEX, Bucureşti 2002: "Ungur = Persoană care face parte din populaţia de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria."<br />
<b>[3] </b>- <i>Landesgesetz-Sammlung für 1868, hrsg. vom k. ung. Justizministerium</i>, Ofen 1868, citat după Wandruszka, loc. cit. Textul de lege se află publicat şi în Eugen Brote,<i> Die rumänische Frage in Siebenbürgen und Ungarn, Berlin </i>1875, pag. 236 & all.<br />
<b>[4]</b> Adam Wandruszka, op. cit.. pag. 1298.<br />
<b>[5] </b>Adam Wandruszka, op. cit., pag. 1289.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-61604680581950252592011-07-24T17:52:00.001+03:002011-07-24T17:52:16.202+03:00O istorie a Ungariei (3 / 4) – Attila<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNEb29_58o6U2pf2hNFOeoz5R1zPTjfZAfajykfT8MNHxsWaEIOedhNvDxXiy-ZyEGHZZ93LYEN_KVb3_Ohb3JWIiUxpdowK8-7pvWao3Mt9R3zOWT4XTB_Yvf73S7Lthy7JSxTX85XIs/s1600/853-3.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNEb29_58o6U2pf2hNFOeoz5R1zPTjfZAfajykfT8MNHxsWaEIOedhNvDxXiy-ZyEGHZZ93LYEN_KVb3_Ohb3JWIiUxpdowK8-7pvWao3Mt9R3zOWT4XTB_Yvf73S7Lthy7JSxTX85XIs/s200/853-3.jpg" width="158" /></a></div><div style="text-align: justify;"><b>Attila</b> (406 – 453 d.Hr), <b><span style="color: blue;">flagellum Dei</span></b> (“biciul lui Dumnezeu”) a fost cel mai puternic conducator din istoria Hunilor si a domnit intre anii 433–453 d.Hr. Născut într-o familie nobilă, el l-a urmat la tron pe unchiul său Roas, împreună cu fratele său Bleda pe care conform legendelor la inlaturat de la tron în 445 dupa cativa ani de rivalitate sangeroasa. Împreună cu fratele său <b>Bleda</b>, inainte de moartea acestuia, a continuat politica de unificare a triburilor hune, politică începută de <b>Roas</b> (Rua, Ruga). Cu toate acestea, nu a reuşit nicicând să controleze toate triburile hune. Noul regat, asupra căruia a domnit din anul 433 (împreună cu fratele său Bleda pana in 445), cuprindea populaţii diferite, întinzându-se de la Caucaz până la Rin. <br />
<a name='more'></a><br />
Conform canoanelor vremii, în tinereţe a trăit la curtea din Ravenna, ca ostatic. Prezenţa sa acolo era o garanţie că hunii din Bazinul Panonic conduşi de unchiul său nu vor ataca Imperiul Roman de Apus. <br />
<br />
Dupa moartea lui Bleda au urmat ani de războaie şi de cuceriri pentru Attila care şi-a extins regatul de la Volga până la Dunăre şi de la Marea Nordului până la Munţii Carpaţi. În anul 447 armata lui Attila ajunge până la hotarele Constantinopolului condus în acea perioadă de Theodosius al II-lea. După cucerirea mai multor provincii din apropierea Constantinopolului, Theodosius este nevoit să se recunoască înfrânt şi să plătească tribut anual.</div><div style="text-align: justify;"> </div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFE0lx9FkTVYKutQL9wjIQ-bcoMCRWUtX3VqYzmOOEXx0Mj0vxJVrpX3ZQYjKANMMkk-BsJcPGMMW2Prr7CJDp-rp0Pg9nCufjxCsNcJ2HVs7cLsSV6R_y2RpT6iwI65cRotdC8kEaTGE/s1600/854-2.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="268" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhFE0lx9FkTVYKutQL9wjIQ-bcoMCRWUtX3VqYzmOOEXx0Mj0vxJVrpX3ZQYjKANMMkk-BsJcPGMMW2Prr7CJDp-rp0Pg9nCufjxCsNcJ2HVs7cLsSV6R_y2RpT6iwI65cRotdC8kEaTGE/s400/854-2.JPG" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;">În anul 451 se îndreaptă împotriva Imperiului Roman de Apus şi invadează Galia. Este înfrânt în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice, de către alianţa germanică alcătuită din vizigoţi, burgunzi şi franci, sprijiniţi de romani condusă de generalul roman Flavius Aetius. Bătălia a fost descrisă ca fiind una din cele mai sângeroase înfruntări din istorie, Attila pierzând între 200.000 şi 300.000 de războinici (cifrele sunt fara dubiu nerealiste). Învins, Attila se retrage, dar îşi adună o armată nouă iar anul următor pleacă spre Roma. A cucerit multe oraşe ale Italiei, dar când a ajuns în apropierea Romei s-a întâlnit cu papa Leon I. Unii spun ca impresionat de acesta, alti cred ca mituit de acesta, Attila s-a retras. În anul 453 Attila a pregătit o nouă incursiune în Italia, dar a murit înainte ca planurile sale să reuşească.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Jygynrm8XGbL_LsFk6Z_i5cI4-X2CimRWkKlUhiYVwv0MrW3B1RCD8Hxu_buOyr3J7H9UN62HQna4gPpwZ5VReZXqF7j1riYU2NBaFcvRmwebJbai5U8AR6iCh_9M9ogenpz2bzc7tQ/s1600/854-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="271" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-Jygynrm8XGbL_LsFk6Z_i5cI4-X2CimRWkKlUhiYVwv0MrW3B1RCD8Hxu_buOyr3J7H9UN62HQna4gPpwZ5VReZXqF7j1riYU2NBaFcvRmwebJbai5U8AR6iCh_9M9ogenpz2bzc7tQ/s400/854-1.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Attila este menţionat ca Etzel în Cântecul Nibelungilor (Nibelungenlied), de asemenea ca Atli în legenda nordică „<span style="color: blue;">Volsunga Sag</span>a” şi ca Attilius în „<span style="color: blue;">Thidrekssaga</span>”; în gotica, „<span style="color: blue;">Attli</span>” însemna „tatăl” sau „cel bătrân”. După o altă ipoteză, mai comună, Attila ar fi diminutiv al cuvântului „tată”, însemnând „tătucul”. În epopeea <b>Cântecul Nibelungior</b>,<b> Krimhild (Ildikó)</b>, în dorinţa de a răzbuna moartea lui Siegfried, se căsătoreşte cu Attila, în cele din urmă îl răzbună pe iubitul ei. Attila este prezentat în această legendă într-o lumină favorabilă, ca un conducător drept.<br />
<br />
Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Ildikó (germ. Hildchen, sau Hilda). Excesul de alimente şi băutură i-a provocat o puternică hemoragie nazală, iar dimineaţa a fost găsit înecat în propriul sânge. Alte surse spun că ar fi fost ucis de către Ildikó. A fost urmat la tron de fiul său, <b>Ernac</b>.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGrP1FZh32LK0NaQV6FZobFTcyn6ykgEVqmBPmlTdAwXlLdjOEC3yBdUuC940hXL5e0z6YE13KRMck6d_yp7C4qT58TIMDlYpuKiyCWDH7iCxSj5a5LvcaiNWvGlhhY5rLSsWoIfyG5LI/s1600/854-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="245" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGrP1FZh32LK0NaQV6FZobFTcyn6ykgEVqmBPmlTdAwXlLdjOEC3yBdUuC940hXL5e0z6YE13KRMck6d_yp7C4qT58TIMDlYpuKiyCWDH7iCxSj5a5LvcaiNWvGlhhY5rLSsWoIfyG5LI/s400/854-3.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">O fortificaţie romană situată în apropiere de oraşul Schwäbisch Gmünd era menţionată încă în secolul al XIV-lea ca „<span style="color: blue;">Etzelsburg</span>” („Cetatea lui Attila”). De asemenea, un deal al satului Aţel (situat în apropiere de Sighişoara), al cărui nume german este „Hetzeldorf”, „Etzeldorf”, „Satul lui Attila”, păstrează tradiţia prezenţei hunilor în acele locuri. Conform miturilor locale, pe dealul respectiv ar fi înmormântată o căpetenie tribală a lui Attila, sau chiar Attila însuşi.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-54260528374428733112011-07-10T12:29:00.001+03:002011-07-10T12:30:57.843+03:00O istorie a Ungariei (2 / 4) – Hunii<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgL-r7f7PEvce2p3Ews_RtSYmXMKFbQY4f18JZQndvWplcf6R6hNYVvMxDUL9vCUKzPoKcjaZfmmA46gv44ngWZlATto8KUGp040ZENWE0LH5pXHnQvC7q2F80LuEVx21_Lz5OqQW8WWrM/s1600/853-0.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgL-r7f7PEvce2p3Ews_RtSYmXMKFbQY4f18JZQndvWplcf6R6hNYVvMxDUL9vCUKzPoKcjaZfmmA46gv44ngWZlATto8KUGp040ZENWE0LH5pXHnQvC7q2F80LuEVx21_Lz5OqQW8WWrM/s200/853-0.jpg" width="181" /></a></div><div style="text-align: justify;">Hunii au fost un popor nomad de origine <b>turcică-uralică</b>. Adesea însă au fost confundaţi cu alanii, care au fost incluşi în confederaţiile tribale hune (din care au făcut parte şi câteva popoare germanice, între care gepizii). Fara indoiala stramosii maghiarilor de astazi, in nici un caz singurii si nici macar majoritari. Se presupune că <b>etnogeneza hunilor incepein nordul Chinei</b> sau teritoriile nordice-vestice ale Chinei. Această populaţie pare să fi fost identică cu triburile menţionate între secolele IV î.Hr. şi I d.Hr. de izvoarele chineze sub numele <b>Hsiung-nu</b>. Aceste triburi au întemeiat imperiul omonim de mare extindere, primul mare han cunoscut (exclusiv din surse chineze) fiind <b style="color: blue;">Mao-tun</b> (Mao-dun, Motun; in dialect altaic, <b><span style="color: blue;">Mete han</span></b>), care a domnit după anul 209 î.Hr.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
În anii 370-375 d.Hr., sub hanul <b><span style="color: blue;">Balamir (Balamber)</span></b> încetează invaziile asiatice, trec Volga, distrug formaţiunea statală a alanilor şi se stabilesc temporar pe teritoriile de la Volga Inferioară. În 375 d.Hr., hunii distrug formaţiunea statală a regelui ostrogot Ermanaric, iar în anii 376-377 d.Hr. înfrâng şi oştile regelui vizigot Athanaric.<br />
<br />
Timp de câteva decenii incursiunile de pradă ale hunilor s-au limitat la zonele învecinate, potrivit unor consemnări din 395: în Caucaz şi la Dunărea de Jos. Însă şi-au extins, treptat, sfera de invazie spre vest, dincolo de Munţii Carpaţi, până în Câmpia Panoniei.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhn2YpVmxFQy37lOeheXLwDkQK2MywdhFzs49oqCck3cLdCEfa0Kd1z38mpYYh-5ZNyQLSlZitKznh7GNVHkSo1Ff4ybHpVObtDQ7rDKhuYVJayI2Ktgcvp4NBbA_xtYrQX_KlTKjA-9Ok/s1600/853-1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="297" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhn2YpVmxFQy37lOeheXLwDkQK2MywdhFzs49oqCck3cLdCEfa0Kd1z38mpYYh-5ZNyQLSlZitKznh7GNVHkSo1Ff4ybHpVObtDQ7rDKhuYVJayI2Ktgcvp4NBbA_xtYrQX_KlTKjA-9Ok/s400/853-1.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
<br />
Câţiva ani mai târziu, în anul 400 d.Hr. hunii conduşi de Uldin reapar la Dunărea de Jos, traversează fluviul şi se implică de partea romanilor în luptele cu goţii lui Gainas, stabiliţi în anul 376 d.Hr., cu asentimentul împăratului Valens (364-378 d.Hr.), în Peninsula Balcanică. Hunii sunt din nou evocaţi în anul 402 d.Hr., pe Oder şi Vistula, unde atacă tribul germanic al burgunzilor. În anul 407-8 d.Hr. jefuiesc regiuni extinse din Galia.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1NEcFlArNtR-_x7YZrNBProavzd_cd0Tm4AUyE56r7wMsfw0ZOlNx-Iekeg2c_pB6Wfk-6YI77qt3M2quAdyAGS9UUUx3bPkY5ADsGdKes3HYXZxgy5JVSPILqWx_8-OuG85jlIkX5tM/s1600/853-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj1NEcFlArNtR-_x7YZrNBProavzd_cd0Tm4AUyE56r7wMsfw0ZOlNx-Iekeg2c_pB6Wfk-6YI77qt3M2quAdyAGS9UUUx3bPkY5ADsGdKes3HYXZxgy5JVSPILqWx_8-OuG85jlIkX5tM/s400/853-2.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Concomitent cu începutul guvernării lui Theodossius cel Mare (408-450) d.Hr., Imperiul Roman de Est devine ţinta favorită a atacurilor hunice. O primă invazie se produce în anul 408 d.Hr. la Dunărea de Jos, cu care ocazie este atacată şi ocupată fortificaţia Castra Martis. În schimbul unui tribut în bani, cerut de huni, Theodossius încheie în anul 412 d.Hr. pacea cu hanul Karaton. Un nou atac hunic are loc în 424 d.Hr., când sunt pustiite ţinuturi importante din Tracia.<br />
<br />
În anul 424 d.Hr., în timpul <b><span style="color: blue;">hanului Rua (Ruga, Rugila)</span></b>, centrul de putere al hunilor s-a mutat în Pannonia, în apropierea Dunării. Dominaţia asupra Pannoniei a fost recunoscută hunilor printr-un tratat încheiat cu Flavius Aetius probabil în anul 434 d.Hr.. Atacurile hunilor împotriva Imperiului Roman răsăritean sunt oprite temporar prin încheierea păcii între părţi, în anul 435 pe malul nordic al Dunării, la Castra Constantia. Ecoul marii înfrângeri provocată de huni burgunzilor în anul 437 d.Hr. s-a perpetuat posterităţii în celebrul Cântec al Nibelungilor. Începând din 441 d.Hr. şi, mai ales, după 445-446 d.Hr., conducerea hanatului hunilor a fost preluată treptat de Attila în detrimentul fratelui său, hanul <b style="color: blue;">Bleda (Buda)</b>. <br />
<br />
<b>Surse Bibliografice, citate si note:</b><br />
<br />
Nicola Di Cosmo, Ancient China and Its Enemies, Cambridge, 2002<br />
Frucht, Richard C. Eastern Europe. ABC-CLIO, 2005.<br />
Heather, Peter. The Fall of the Roman Empire, 2005.<br />
Heather, Peter. The Goths. Series: Peoples of Europe, Blackwell, 1996.<br />
Wikicommons</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-26539308983937544002011-06-22T11:37:00.000+03:002011-06-22T11:37:27.069+03:00O istorie a Ungariei (1 / 4) – prolog antè-maghiar<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdrY9q9IhRS5r47ac4w6xmWW4yhvjyXV_vNZr6hgKLbzGY4R-U1knDUmVOatoyewWEMmnmzpN9H4xun2J0r-bPeiv4jniX2-fdk4_SyqVSTodh7IHf_a3YsVN4_ofxE83KYmEQt00Zwk/s1600/852-3.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><br />
</a><br />
<div style="text-align: justify;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1Nkp0HwcP2vA4In0oSsD7xb21Ksfn_hLvyZ5Xy1Dsy32uS44iQnz2mifCk3s1UkKnm1gGEI3DQ81nKOaNj5_yiPoSDPfXMSD-KnYICtzm5XV4fe2I4VAiFd7VOn6WcCmRqXkYssE-_-Q/s1600/852-0.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620959751351211906" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1Nkp0HwcP2vA4In0oSsD7xb21Ksfn_hLvyZ5Xy1Dsy32uS44iQnz2mifCk3s1UkKnm1gGEI3DQ81nKOaNj5_yiPoSDPfXMSD-KnYICtzm5XV4fe2I4VAiFd7VOn6WcCmRqXkYssE-_-Q/s200/852-0.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 200px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a>Ungaria este asezata partial pe locurile detinute initial de o populatie migratoare care s-a asezat pe melegurile cunoscute mai tarziu ca provincia romana<b> Panonia</b>. Populatia respectiva s-a numit boii (in lat. sing Boius, in gr. Βόϊοι). Etimoligia regiunilor actuale Boemia si Bavaria sunt derivate de la numele acestui popor. Nu este clar daca acest popor a aprtinut triburilor galice sau celtice. Personal, optez pentru celti.</div><div style="text-align: justify;"><br />
Prima menţionare a <b>boilor</b> (personal prefer sa-i denumesc <b>Boiani</b>) în izvoarele istorice a fost făcută în contextul invaziei din 390 î.Hr. a galilor în nordul Italiei. Din cauza acestui eveniment, o parte dintre etruscii din regiunea Padului a emigrat, iar restul s-a amestecat cu populaţia celtică. După războaie în care au fost învinşi de romani, boii au devenit parte din provincia Galia Cisalpină (nordul Italiei). Boii şi alţi celţi (galaţi sau galateni) din regiunea Dunării poate au participat la o invazie celtică în Grecia la un secol după invazia din Italia. Celţii au fost înfrânţi în cele din urmă, dar nu înainte de a se fi stabilit definitiv în partea de vest a Anatoliei într-o regiune cunoscută ulterior cu numele Galatia. Peste două secole mai târziu, Iulius Cezar consemnează dislocarea finală a boilor din regiunea Dunării cauzată de suebii germanici, pierderea majorităţii populaţiei în lupta cu romanii şi dispersarea supravieţuitorilor printre alte triburi. Structura tribală a fost înlocuită de o guvernare de tip monarhic şi boii au dispărut, cu excepţii minore confirmate de unele tradiţii locale care au rezistat un timp.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtzFx_QuAu62w2Xg1Kw-udlTbsQwn87XOI5tYQ7DrFM21vh9P09C0D8LFj1T0sJokwjNS8r3KdngifWS-cmeMLXSHisEPVSIv_vZ07jiz9UGTgXaTwzRIUFB9lWYRlQmoIac0ExAD1e50/s1600/852-1.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620958805513944578" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtzFx_QuAu62w2Xg1Kw-udlTbsQwn87XOI5tYQ7DrFM21vh9P09C0D8LFj1T0sJokwjNS8r3KdngifWS-cmeMLXSHisEPVSIv_vZ07jiz9UGTgXaTwzRIUFB9lWYRlQmoIac0ExAD1e50/s320/852-1.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; display: block; height: 302px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 320px;" /></a><br />
Din toate derivatele numelui acestui popor celtic (sau galic) în literatura de specialitate iese în evidenţă un segment celtic continental, cu numele având rădăcina boio- există două derivări importante din această parte de denumire, ambele indicând că acest cuvânt are origine indo-europeană: un cuvânt PIE (Proto Indo-Europeana) <span style="color: blue;">goujehs </span>cu rădăcina <span style="color: blue;">g’ou</span>- “vacă” (cuvânt înrudit cu latinul bos, bovis “vită, bou”) şi unul cu sensul „războinic”. Ceea ce ar pleda în favoarea ipotezei că tribul boilor s-ar fi autoconsiderat iniţial a fi fost fie trib de „văcari”, fie de „războinici”. Reflexul cu sensul „vacă” este în relaţie strânsă cu termenul cu sensul „străin„” din limba gaelică veche: amboue (din protocelticul ambouios) care însemna „neproprietar de vite”. Într-o referire la primul termen „boii” cunoscut în istorie, Polybius relatează că avuţia lor consta în vite şi aur, de care depindeau în agricultură şi în război, şi că statutul unui om depindea de numărul de asociaţi cu el şi de numărul de asistenţi. Aceştia din urmă au fost probabil ambouii, spre deosebire de omul cu statut, bouvios, proprietarul de vite. Ceea ce susţine ipoteza că bouii au fost iniţial o clasă socială, a proprietarilor de vite.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip94vf8pLpFx5u8DobsMTcivi4j7Q8-JNAI9El90bBdZ9iOQSW9BfL207_jaMHPVWa8SC1VMlzSRDQ6OjtZ80Uw9NQWPCBtmDq58ORiU_0lUB8t9cMQDCMYDyxLBKDBEjFuP4N1GJO3cc/s1600/852-2.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620959492090177218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEip94vf8pLpFx5u8DobsMTcivi4j7Q8-JNAI9El90bBdZ9iOQSW9BfL207_jaMHPVWa8SC1VMlzSRDQ6OjtZ80Uw9NQWPCBtmDq58ORiU_0lUB8t9cMQDCMYDyxLBKDBEjFuP4N1GJO3cc/s400/852-2.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; display: block; height: 206px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 400px;" /></a>Polybius se referă la faptul că celţii erau vecini apropiaţi ai etruscilor şi „că au aruncat ochi lacomi asupra ţării lor frumoase”. Invadând valea fluviului Pad, cu o armată numeroasă, celţii i-au izgonit pe etrusci, iar boianii au luat malul drept, din partea centrală a luncii Padului.<br />
<br />
Strabon confirmă că boianii au imigrat venind din teritoriile lor situate la nord de Alpi adăugând că au fost unul dintre cele mai mari triburi ale celţilor.<br />
<br />
Titus Livius aratăcă boianii (boii) şi lingonii au trecut Poeninus mons (conform obiceiului lor, romanii denumeau treacătorile prin munţi mons), această denumire referindu-se la o trecere în Alpii Pennini, cel mai probabil pasul Sf. Bernard. Ei au găsit ţara între Alpi şi fluviul Pad ocupată. Au traversat Padul cu plutele, izgonind o parte din etrusci şi umbrieni la poalele Apeninilor şi s-au stabilit acolo.<br />
<br />
În a doua jumătate a secolului al III-lea î.Hr., boii s-au aliat cu galii cisalpini şi cu etruscii împotriva Romei. Au luptat şi ca aliaţi ai lui Hannibal, ucigându-l (în 216 î.Hr.) pe generalul roman L. Postumius Albinus, al cărui craniu a fost apoi transformat într-un castron de sacrificiu (Liv. XXIII, 24). Cu puţin timp înainte, au fost învinşi la Telamon (224 î.Hr.) şi mai târziu la Placentia (Piacenza) (194 î.Hr.) şi Mutina (Modena) (193 î.Hr.). După pierderea capitalei, o mare parte dintre boi a părăsit Italia.<br />
<br />
<div style="text-align: center;"><b>Boianii Dunăreni</b></div><br />
În pofida celor susţinute de scriitorii antici clasici, boiani pannonici, atestaţi în sursele de mai târziu, nu au fost doar un rest de populaţie refugiată din Italia, ci mai curând o altă ramură tribală, stabilită mai devreme în regiunea respectivă. Ritualul de înmormântare la boianii din Italia seamănă cu cel din Boemia, de ex. înhumarea, care era mai puţin frecventă la galii cisalpini, şi absenţa colanelor de tip torquis tipice pentru celţii occidentali. De aceea se presupune că boianii cisalpini proveniseră din Boemia. Emigrând în Italia venind din regiuni situate la nord de Alpi, unii celţi învinşi s-au mutat înapoi la rudele lor.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdrY9q9IhRS5r47ac4w6xmWW4yhvjyXV_vNZr6hgKLbzGY4R-U1knDUmVOatoyewWEMmnmzpN9H4xun2J0r-bPeiv4jniX2-fdk4_SyqVSTodh7IHf_a3YsVN4_ofxE83KYmEQt00Zwk/s1600/852-3.jpg"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5620959828530547922" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCdrY9q9IhRS5r47ac4w6xmWW4yhvjyXV_vNZr6hgKLbzGY4R-U1knDUmVOatoyewWEMmnmzpN9H4xun2J0r-bPeiv4jniX2-fdk4_SyqVSTodh7IHf_a3YsVN4_ofxE83KYmEQt00Zwk/s400/852-3.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; display: block; height: 296px; margin: 0px auto 10px; text-align: center; width: 400px;" /></a><br />
Boianiii panonici sunt remenţionaţi la finele secolului al II-lea î.Hr. când i-au respins pe cimbri şi teutoni (Strabon VII, 2, 2). Mai târziu, au atacat oraşul Noreia (astăzi în Austria) la scurt timp după ce un grup de boiani (32.000, potrivit lui Iulius Cezar - numărul este probabil o exagerare) s-a alăturat helveţilor în tentativa de a se stabili în vestul Galiei. După înfrângerea la Bibracte a helveţilor, influenţa tribului aedui a permis boianilor supravieţuitori să se stabilească pe teritoriul lor, unde au ocupat oppidumul Gorgobina. Deşi au fost atacaţi de Vercingetorix în timpul unei faze de război, ei l-au sprijinit cu două mii de soldaţi în bătălia de la Alesia (Cesar. Bell. Gall, VII, 75.).<br />
<br />
Alte grupuri de populaţie ale boianilor au rămas mai aproape de casele lor tradiţionale şi s-au stabilit în zonele de şes din Ungaria, dintre Dunăre şi Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânţi în război cu dacii lui Burebista. După război, ţara boianilor a avut timp de un secol porecla <b>pustiul boianilor</b>. Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boinaii nu au opus rezistenţă. Teritoriul lor a fost numit <span style="color: blue;">deserta boiorum</span> (deserta în sensul: „terenuri goale” ori „cu populaţie răzleţită”). Cu toate acestea, boianii nu au fost exterminaţi: a existat o <span style="color: blue;">civitas boiorum et azaliorum</span> (azalii fiind un trib vecin), sub jurisdicţia unui prefect de pe malul Dunării (p<span style="color: blue;">raefectus ripae Danuvii</span>). Acest oras (civitas) a fost alipit ulterior la oraşul Carnuntum.</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-25263911616682551552011-06-17T11:35:00.001+03:002011-06-17T11:37:31.806+03:00Imperiul Austro-Ungar<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeyfFurdKr4tbUySXx4JqZC-6y86spEB2kQKiBHDwGDZ44RAdER-0pMmIeflnLLqY2DBg9JOIlZj_kY6V20vUD8gdu65aURUX2ZlZr5UOSltIsJNVsvmgEW-RZqWAP_HcoUAPNpuChVL4/s1600/851-0.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img alt="" border="0" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5619102889943682946" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgeyfFurdKr4tbUySXx4JqZC-6y86spEB2kQKiBHDwGDZ44RAdER-0pMmIeflnLLqY2DBg9JOIlZj_kY6V20vUD8gdu65aURUX2ZlZr5UOSltIsJNVsvmgEW-RZqWAP_HcoUAPNpuChVL4/s200/851-0.jpg" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 126px; margin: 0 0 10px 10px; width: 200px;" /></a><br />
<div style="text-align: justify;">De fapt, istoric vorbind, <span style="font-weight: bold;">nu a existat niciodata</span> un astfel de imperiu. A existat insa "<b>Imperiul austriac şi regatul maghiar</b>" (<span style="color: #000099;">Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn</span>). Austro-Ungaria a fost un stat dual alcătuit, pe de o parte, din <b>Cisleithania,</b> adică statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de râul Leitha, din partea vestică şi nordică a statului austro-ungar, şi, pe de altă parte, din <b>Transleithania</b>, adică statele aparţinând Regatului Ungariei (la care a fost încorporat în 1867 şi Marele Principat al Transilvaniei).<br />
<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Statul Austro-Ungar s-a aflat sub conducerea împăraţilor dinastiei austriece de Habsburg, care din 1867 au adoptat si titlul de regi ai Ungariei şi astfel au survenit şi denumirile de „<b>Imperiul Cezaro-Crăiesc</b>” sau „<b>Dubla Monarhie</b>” (în germ.: <span style="color: #000099;">Kaiserliche und Königliche Doppelmonarchie</span>/Monarhia duală imperială şi regală). Conform etichetei monarhice, numele complet al federaţiei era „<b>Regatele şi Ţările reprezentate în Consiliul Imperial şi Ţările Sfintei Coroane Ungare a lui Ştefan</b>” (în germană <span style="color: #000099;">Die im Reichsrat vertretenen Königreiche und Länder und die Länder der heiligen ungarischen Stephanskrone</span>).<br />
<br />
Austro-Ungaria a fost rezultatul unui compromis între nobilimea maghiară şi monarhia habsburgică, cu scopul de a menţine vechiul Imperiu Austriac după înfrângerea suferită de austrieci în Bătălia de la Königgrätz, în războiul din anul 1866 contra Prusiei şi vizavi de revendicările insistente de autonomie ale popoarelor slavice şi românilor (majoritari în Ardeal) transilvăneni din Imperiu.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho83iY77bxlIro8_CgRb4NLBNtYBIZBMSqyynX2LtJD0bb-jmrhAqO0iep5q90VqNzt5ycPu39-qEUIBa4DpDBSZBWNLmYVKWNam4K7MtaLIz-8raOk5hFwhvNA3wM7P9evw8rN6shyks/s1600/851-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="133" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho83iY77bxlIro8_CgRb4NLBNtYBIZBMSqyynX2LtJD0bb-jmrhAqO0iep5q90VqNzt5ycPu39-qEUIBa4DpDBSZBWNLmYVKWNam4K7MtaLIz-8raOk5hFwhvNA3wM7P9evw8rN6shyks/s200/851-1.jpg" width="200" /></a></div><br />
Din punct de vedere etnic, Austro-Ungaria era un imperiu multinaţional în care naţiunile germană şi ungară erau dominante, limbile lor fiind oficiale, iar ţările lor fiind state cu instituţii proprii. Celelalte douăsprezece naţionalităţi (Bosniacii, Cehii, Croaţii, Evreii, Italienii, Polonezii, Românii, Sârbii, Slovacii, Slovenii, Ţiganii şi Ucrainenii), reprezentând două treimi din populaţia imperiului, nu beneficiau de nici-o structură politică proprie, de nici-o autonomie teritorială, iar viaţa lor culturală era înăbuşită, învăţământul superior fiindu-le accesibil numai prin limbile germană sau maghiară (cu câteva excepţii la Praga, Brno, Cracovia şi Cernăuţi). Secolul XIX şi începutul secolului XX au fost epocă de renastere naţională, tensiunile existente între cele două naţiuni dominante şi discriminarea profunda a celorlalte naţiuni (îndeosebi Italienii, Românii, Ucrainenii şi Sârbii) făceau din Austro-Ungaria un stat şubred şi săpat de mişcări de eliberare nationala.<br />
<br />
În ciuda acestor dificultăţi inerente structurii sale, în cei cincizeci şi unu de ani de existenţă (1867-1918) ai Imperiului, economia acestuia s-a dezvoltat (dar inegal între regiuni), iar infrastructura a fost modernizată. Imperiul s-a dezintegrat însă la sfârşitul Primului Război Mondial, ca urmare a incapacităţii celor două naţiuni dominante ,germană şi maghiară, de a găsi o soluţie la revendicările celorlalte naţionalităţi din cadrul său, astfel încât acestea au preferat să formeze state naţionale proprii sau în cazul românilor să întregească deja existentul stat naţional, România.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisX_zjeUTz2s9vMbD1SvoqYEurbLQTxQO0iVXg-1USE4_uI2YtjuraNkMuOPS0lbuSw3MapxI_Wwl50YpRf4avsWpNp7Qfa9HXSJkNwOO31GmI2Zh-ovWLWWHk3h8b4U7Uujq8IpxNRMs/s1600/851-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEisX_zjeUTz2s9vMbD1SvoqYEurbLQTxQO0iVXg-1USE4_uI2YtjuraNkMuOPS0lbuSw3MapxI_Wwl50YpRf4avsWpNp7Qfa9HXSJkNwOO31GmI2Zh-ovWLWWHk3h8b4U7Uujq8IpxNRMs/s400/851-2.jpg" width="400" /></a></div><br />
<br />
Din punct de vedere constituţional, monarhia Austro-Ungară reprezenta o uniune a două state: Austria şi Ungaria, care aveau acelaşi suveran, aceeaşi armată (deşi Ungaria a dobândit dreptul de a avea o forţă teritorială de apărare) şi aceeaşi monedă. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament şi un guvern propriu. De asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părţi ale Imperiului: Apărarea, Afacerile Externe şi Finanţele. La fel, cele două părţi ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar), primii miniştri ai Austriei şi Ungariei, cei trei miniştri care conduceau ministerele comune, anumiţi membri ai familiei imperiale. Fiecare parlament, cel de la Viena şi cel de la Budapesta, avea o delegaţie parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun. Exista, de asemenea, o delegaţie parlamentară comună a celor două parlamente.<br />
<br />
Din Austria făceau parte teritoriile de azi ale Austriei, Sloveniei şi Cehiei, nordul actualei Italii (Trentinul, Trieste), sudul actualei Polonii cu oraşul Cracovia, vestul Ucrainei cu oraşele Lviv şi Cernăuţi, Istria şi Dalmaţia (partea de sud a litoralului croat). În cadrul Austriei din Imperiul Austro-Ungar, teritoriile vechilor formaţiuni feudale (ex: Regatul Boemiei, ducatele Carniola şi Carinthia, Galiţia) beneficiau de o anumită toleranţă culturală, ceea ce a permis, într-o mică măsură, afirmarea identităţii naţionale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din Bucovina şi croaţilor din Dalmaţia.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoh_o1k77QACC1fXiwOwLbEiQEV-GmU-wqZ8P11M0dEb7fs4e06YmcCkjj4WhHxDVbj4Iz83QEoG7APy6bdipAIaLPAOwsZi6wE-_O4fmHPHAPdUbrtTic4jBnGRB8dfsuvOOMkxqLjF4/s1600/851-3.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="492" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoh_o1k77QACC1fXiwOwLbEiQEV-GmU-wqZ8P11M0dEb7fs4e06YmcCkjj4WhHxDVbj4Iz83QEoG7APy6bdipAIaLPAOwsZi6wE-_O4fmHPHAPdUbrtTic4jBnGRB8dfsuvOOMkxqLjF4/s640/851-3.JPG" width="640" /></a></div><br />
<br />
În anul 1878, „Dubla Monarhie” a căpătat un drept de administrare a Bosniei-Herţegovina, teritoriu rămas, formal, sub suveranitatea Imperiului Otoman. Bosnia-Herţegovina a fost anexată în anul 1908 şi a fost administrată în comun de către cele două părţi ale Imperiului.<br />
<br />
Din Ungaria făceau parte actualele teritorii ale Ungariei şi Slovaciei, teritorii din vestul Ucrainei (regiunea Transcarpaţia, zisă Rutenia), jumătatea de nord-vest a României cu Maramureşul, Crişana, Transilvania (din 1867) şi Banatul, nordul actualei Sârbii (provincia Voivodina) şi nordul Croaţiei şi Sloveniei. Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era administrată în mod centralizat, iar politica faţă de minorităţi a fost dominată de intenţia autorităţilor de la Budapesta de a maghiariza populaţiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea procentuală în cadrul Regatului. Īn anul 1867, data inaugurării acestei politici ultranationaliste în partea ungară a Imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre acestia erau maghiari numai 5.665.000 fată de 7.939.00 locuitori nemaghiari. În anul 1868, Croaţia (partea de nord a actualului stat croat, fără oraşul Rijeka/Fiume), a căpătat o anumită autonomie ungurii şi croaţii formând în partea ungară a Imperiului un fel de sub-dualism peste celelalte naţionalităţi, însă, de facto, a rămas condusă tot de către administraţia maghiară. În cadrul dublei monarhii, Ungaria avea drept de autoguvernare (guvern şi parlament propriu şi o reprezentare în afacerile imperiului), împreună cu landurile vestice şi nordice ale Imperiului Austriac.<br />
<br />
<span style="font-weight: bold;">Părţile componente ale Imperiului Austriac la 1 ianuarie 1914 au fost:</span><br />
<br />
- Regatul Boemiei (Königreich Böhmen)<br />
- Regatul Dalmaţiei (Königreich Dalmatien)<br />
- Regatul Galiţiei şi Lodomeriei (Königreich Galizien und Lodomerien)<br />
- Archiducatul Austriei (Erzherzogtum Österreich)<br />
- Ducatul Carintiei (Herzogtum Kärnten)<br />
- Ducatul Carniolei (Herzogtum Krain)<br />
- Ducatul Salzburgului (Herzogtum Salzburg)<br />
- Ducatul Sileziei (Sudetine) (Herzogtum (Sudeten-)Schlesien)<br />
- Ducatul Stiriei (Herzogtum Steiermark)<br />
- Ducatul Bucovinei (Herzogtum Bukowina)<br />
- Marchizatul Moraviei (Markgrafschaft Mähren)<br />
- Marchizatul Istriei (Markgrafschaft Istrien, Küstenland)<br />
- Comitatul Tirolului (Grafschaft Tirol)<br />
- Comitatul Voralbergului (Grafschaft Voralberg)</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-85565170020320569822011-05-11T15:01:00.000+03:002013-12-20T15:12:46.258+02:00Germania Magna - Sfântul Imperiu Roman<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_Q7mL8dxNubNze8p42E72OHFpDLYG2qRDtiGoIAGhpVRgxbIWtNOrBMtmL9ipFWPt2UVNqBN2-uFwgNeEM7uz-Mz_35H_X1qudvlhsbJvbKakx4qTZ66LPUwGVRxPYcf544qFZ3beJWI/s1600/849-1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><br />
</a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-weight: bold;"> Heiliges Römisches Reich </span>sau pe româneste <b>Sfântul Imperiu Roman</b>, numit şi <b>Imperiul romano-german</b>, fost prima versiune (feudala cel drept) a Uniunii Europene. Sfântul Imperiu Roman nu a fost un stat naţional, ci un imperiu peste mai multe popoare. În ciuda faptului că majoritatea populaţiei sale şi a elitei politice erau de etnie germană, conducătorii săi, elita politică, se vedeau ca cetăţeni romani, continuatori ai tradiţiei statale a Romei antice. La zenitul său, imperiul cuprindea majoritatea teritoriului în care astăzi se află Germania, Austria, Elveţia, Liechtenstein, Belgia, Luxemburg, Ţările de Jos, Cehia, Slovenia, la fel ca şi partea estică a Franţei, o parte din Italia, şi părţile occidentale ale Croaţiei şi Poloniei. Începuturile sale converg către data încoronarii lui Carol cel Mare (Charlemagne - 742/814) cu ocazia Crăciunului din anul 800, de catre papa Leon al III-lea şi a durat pâna la abdicarea lui Francisc al II-lea, în anul 1806, în timpul razboaielor napoleonene. Limba oficială a imperiului a fost limba latină, alături de care germana a fost ridicată la statut oficial de-abia în timpul domniei lui Iosif al II-lea, Împărat Roman. Alături de latină şi germană (cu toate dialectele sale), în imperiu erau utilizate şi limbile slave, precum şi franceza şi italian.</div>
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<a href="http://politeia.org.ro/magazin-istoric/magna-germania-1-de-la-charlemagne-la-angela-merkel/22606/" target="_blank"><span style="font-size: large;"><b>Citeste articolul integral pe situl Politeia World</b></span></a></div>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-21994296914525640512011-04-19T10:51:00.000+03:002011-04-19T10:51:58.137+03:00Evul Mediu European – migraţii şi apariţia Islamului<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtCoVXBqIPp9GPg934oFFgNJtQoIpYW8F81Jp-W1XwmZRRyQN-DkPltKio0KqicGV4x7yvhDPoo7jGM7s0o8rr2mSENneADAZY7-_k_ppHf0tLs9-UWZotKgI-jbS9dM5BRdL00dsyRB0/s1600/848-1.JPG" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtCoVXBqIPp9GPg934oFFgNJtQoIpYW8F81Jp-W1XwmZRRyQN-DkPltKio0KqicGV4x7yvhDPoo7jGM7s0o8rr2mSENneADAZY7-_k_ppHf0tLs9-UWZotKgI-jbS9dM5BRdL00dsyRB0/s200/848-1.JPG" width="200" /></a></div><div style="text-align: justify;">Succesorii lui Iustinian, Mauriciu şi Heraclius s-au confruntat cu invazii ale triburilor avare, bulgare şi slave. În 626 Constantinopol, de departe cel mai mare oraş al Europei evului mediu timpuriu a rezistat unui asediu al avarilor şi perşilor. În câteva decenii, Heraclius a purtat un război sfânt împotriva perşilor, cucerindu-le capitala şi asasinând un monarh sasanid. Acest succes spectaculos a devenit însă inutil o dată cu cuceririle arabe în Siria, Palestina, Egipt şi Africa de Nord, cuceriri uşurate de dezbinarea religioasă şi de proliferarea mişcărilor eretice, în special monofizismul şi nestorianismul, în zonele cucerite de musulmani.<br />
<br />
Deşi succesorii lui Heraclius au reuşit să salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 şi 717), Imperiul în secolul al optulea şi începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă, însoţită de lupta dinastice dintre diversele facţiuni de la curte. Triburile bulgare şi slave au profitat de aceste certuri şi au invadat Iliria, Tracia şi chiar Grecia.<a name='more'></a><br />
Pentru contracararea acestor ameninţări, a fost introdus un nou sistem administrativ. Administraţia civilă şi militară regională era încredinţată unui general (straregos). O temă, înainte o subdiviziune a armatei bizantine, a devenit numele unei regiuni guvernate de un strategos. Reforma a dus la apariţia marilor familii care controlau armatele regionale şi adesea aveau pretenţii la tron.<br />
<br />
La începutul secolului al optulea, Constantinopolul rămânea cel mai mare şi mai bogat oraş al întregii lumi, nemaicorespunzând teritoriului redus al Imperiului. Populaţia sa fluctua între 300 000 şi 400 000 de locuitori. Celelalte mari oraşe creştine erau Roma (50 000) şi Salonic (30 000).<br />
<br />
Accederea la tron a Dinastiei macedonene în 867 a marcat sfârşitul unei perioade de tulburări politice şi religioase şi începutul unei ere prospere pentru imperiu. Generali ca Nicephorus Phocas au extins frontierele statului, iar împăraţii macedoneni ca Leon al VI-lea Filozoful şi Constantin al VII-lea au încurajat înflorirea culturală a Constantinopolului, cunoscută sub numele de Renaşterea Macedoneană. Împăraţii bizantini îi considerau pe locuitorii Europei occidentale nişte barbari analfabeţi, şi păstrau pretenţii nominale de a conduce Occidentul.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5IAJDRtyOZVOUuijG6LQcNqaUXvm1jHMvjdzFcyIrib7_HRCchfmOVSbiHMnaFeEFBUwzzsS89DjMVGfVPYzGSMil-dlk-E22xHm0wkr9Fif-RX5unykKeajGIv7xPknt_IUWyA_xAa0/s1600/848-2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5IAJDRtyOZVOUuijG6LQcNqaUXvm1jHMvjdzFcyIrib7_HRCchfmOVSbiHMnaFeEFBUwzzsS89DjMVGfVPYzGSMil-dlk-E22xHm0wkr9Fif-RX5unykKeajGIv7xPknt_IUWyA_xAa0/s400/848-2.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
În acest climat economic, cultura superioară şi tradiţiile imperiale ale Imperiului Roman de Răsărit i-au atras pe vecinii săi de la nord - slavi, bulgari, hazari - la Constantinopol, după pradă sau după instruire. Mişcarea triburilor germanice către sud a declanşat marea migraţie a slavilor care au ocupat teritoriile părăsite. În secolul al şaptelea, ei s-au întreptat către vest până la Elba, către sud până la Dunăre şi către est până la Nipru. În secolul al nouălea, slavii se extinseseră până în teritoriile slab populate aflate la sud şi est de aceste frontiere naturale, asimilând în mod paşnic populaţiile ilire şi fino-ugrice existente.<br />
<br />
După moartea lui Mohamed, Abū Bakr (632-634) a devenit primul calif. El a lansat o campanie militară în cadrul războaielor ridda care a adus Arabia centrală sub control musulman (633). 'Umar I (634-644), al doilea calif, a adus Siria, Iordania, Palestina şi Irakul sub control musulman, în anii 630. Egiptul a fost luat de la bizantini în 645 de 'Uthmān,al treilea calif. Abū Bakr, 'Umar I, 'Uthmān, şi succesorul său Alī sunt consideraţi "califii dreptcredincioşi" care au fost în fruntea unei epoci de aur a islamului pur.<br />
<br />
Califatul lui Alī a început în cadrul unor certuri politice pornite de la asasinarea lui Uthman, şi a declanşat o luptă pentru putere şi primul război civil islamic condus de Mu'āwiya, guvernator al Siriei. Când Alī, nepot al lui Mahomed, a fost ucis în timp ce se ruga la Kufa, Irak, Mu'āwiya a fondat dinastia ummayadă de califi (661–750) cu capitala la Damasc. Adepţii lui 'Alī, fiul său Husain (care a condus o revoltă împotriva ummayyazilor), şi descendenţii lor au fondat în cele din urmă secta şiită. Sub 'Abd al-Malik (685–705), ummayyazii au ajuns la apogeul puterii lor, cucerind Asia Centrală, coasta Africii de Nord şi Spania. De asemenea, Al-Malik a arabizat statul, înlocuind funcţionarii greci şi perşi cu arabi.</div><div style="text-align: justify;"></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVdTgZMAdGSONTsfQrzWnQv8H1cnDSVjW2G9RQRYxgziFoQJ5X6n4Yfw6lIO_km2v0CUSwIAzzJkXJafxZ_oWpkNOVrTUNnf8E8aDi8Hzw_pV6wHphN8GXTA-FKBb1p3ex2ntKIokjD8/s1600/848-3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="218" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjKVdTgZMAdGSONTsfQrzWnQv8H1cnDSVjW2G9RQRYxgziFoQJ5X6n4Yfw6lIO_km2v0CUSwIAzzJkXJafxZ_oWpkNOVrTUNnf8E8aDi8Hzw_pV6wHphN8GXTA-FKBb1p3ex2ntKIokjD8/s400/848-3.jpg" width="400" /></a></div><div style="text-align: justify;"><br />
Cucerirea Iberiei a început când maurii (în principal berberi alături de câţiva arabi) au invadat Iberia vizigotă creştină în anul 711, sub conducătorul lor berber Tariq ibn Ziyad. Ei au debarcat la Gibraltar pe 30 aprilie şi s-au îndreptat spre nord. Forţelor lui Tariq li s-au alăturat în anul următor cele ale superiorului său Musa ibn Nusair. În timpul campaniei de opt ani, cea mai mare parte a peninsulei Iberice a fost ocupată de musulmani — cu excepţia unei mici zone în nord-vest (Asturias) şi a regiunilor în principal basce din Pirinei. Acest teritoriu, sub numele arab de Al-Andalus, a devenit o parte a imperiului Umayyad în expansiune.<br />
<br />
Al doilea asediu al Constantinopolului, lipsit de succes, (717) i-a slăbit pe umayyazi şi le-a redus prestigiul. După ce au reuşit cucerirea Iberiei, au traversat Pirineii, dar au fost învinşi de către franci în Bătălia de la Tours din 732. Umayyazii au fost răsturnaţi în 750 de către 'Abbāsizi.<br />
<br />
Un prinţ umayyad supravieţuitor, Abd-ar-rahman I, a fugit în Spania şi a fondat o nouă dinastie umayadă, în Emiratul de Cordoba (756). Pepin cel Scurt a recucerit Narbonne, iar nepotul său Carol cel Mare a creat Marca Hispanica peste Pirinei, în Catalonia de astăzi, recucerind Girona în 785 şi Barcelona în 801.</div><br />
<br />
<div style="text-align: justify;"><b>Legaturi bibliografice:</b></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div><div style="text-align: justify;">Despre perioada migratiilor barbare puteti citi articolele publicate pe acest blog,<span style="background-color: #9fc5e8;"> </span><a href="http://theo-phyl.blogspot.com/search/label/Barbarii" style="background-color: #9fc5e8;">aici</a><span style="background-color: #9fc5e8;">. </span><br />
Despre Pax Romana puteti citi, <a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Pax_Romana" style="background-color: #9fc5e8;">aici </a><br />
O interpretare moderna (speculativa) si o ipoteza a intoarcerii spre un nou Ev Mediu puteti citi, <a href="http://theophylepoliteia.wordpress.com/2011/04/09/evul-mediu-%E2%80%93-o-perioada-pe-care-o-vom-retrai-1/" style="background-color: #9fc5e8;">aici</a><span style="background-color: #9fc5e8;">.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="background-color: #9fc5e8;"><a href="http://ro.wikipedia.org/wiki/Imperiul_Bizantin">Wikicommons</a> </span></div><div style="text-align: justify;"><br />
</div>Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-4506619746471374203.post-66947467340510165372011-04-10T10:51:00.001+03:002014-02-15T14:21:33.272+02:00Evul Mediu European - perioada timpurie<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkYkVui5-l_rvrG4XxqTienMgAU0xkYKASJXoShFp4XWc8bCWfb0qqrDey9YgPhiO_VA5Pj6Gi3FaJhyoPeUgk237a_H02NL7SR7Kow2kdCrVGIkZT4_iZayyviyM2drh9o9T7IWGD9Gk/s1600/847-0a.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjkYkVui5-l_rvrG4XxqTienMgAU0xkYKASJXoShFp4XWc8bCWfb0qqrDey9YgPhiO_VA5Pj6Gi3FaJhyoPeUgk237a_H02NL7SR7Kow2kdCrVGIkZT4_iZayyviyM2drh9o9T7IWGD9Gk/s200/847-0a.jpg" height="200" width="142" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
Evul mediu timpuriu reprezintă o perioadă de cinci secole de după căderea Imperiului Roman de Apus aproximativ 5 secole, între 500 şi 1000 d. Hr. Începând cu secolul al doilea, civilizaţia romană a intrat în declin, marcat de scăderi ale diverşilor indicatori, cum ar fi urbanizarea, comerţul maritim şi populaţia. Numărul de epave mediteraneene din secolul al treilea descoperite reprezintă 40% din cel al epavelor descoperite din secolul I. Populaţia Imperiului a scăzut de la 65 de milioane în 150 la 50 de milioane în 400, un declin de peste 20 %. Acest lucru a fost considerat de unii istorici ca având legătură cu perioada rece a evului mediu timpuriu (100-700), când o scădere a temperaturii globale a redus recoltele</div>
<br />
<br />
<h3 style="text-align: center;">
<a href="http://politeia.org.ro/dosare/evul-mediu-european-perioada-timpurie/24608/" target="_blank"><b>Articolul poate fi citi integral pe situl Politeia World</b></a></h3>
Theophylehttp://www.blogger.com/profile/00109837858127973940noreply@blogger.com4