Contrar perceptiei populare, Francii au fost probabil un popor germanic, care a ajuns la cele mai importante realizari dintre toti “germanicii”, inclusiv goţii, (parere personala, controversata). Francii, divizati in cinci triburi mari si inca cateva mai mici, intra in istoria Europei cam pe la inceputul secolului al II-lea dupa Hristos. Asezati pe malurile Rinului: Salieri (Salii - francii de sud), Ripuaren (francii din centrul Rinului), Chamaven (chatti), Sugambren (sicambri-sigambren), Brukteren (bructerii), Uspiten, Ampsiavaren (ampsivarii) si Chattuari, Tencteri si Batavi se unifica si isi asuma titlul de Franks (lat. Franci sau gens Francorum) adica “cei viteji.” Francii sunt amintiţi în sursele romane pentru prima oară prin anii 250 d.Hr. , cu ocazia incursiunilor de pradă pe care le făceau în Provincia Galia. În timpul migrării popoarelor, teritoriilr socotite ca aparţinând francilor erau Bavaria de nord, Württemberg de nord, sudul Thuringiei, Hessen, Nord-Baden, Renania-Palatinat, nordul Alsaciei, Lorena, Saarland, Luxemburg, regiunea Rinului - partea Belgiei unde se vorbeşte germana, Limburg, Olanda, Zeelanda, Brabant şi Flandra. Din secolul V, centrul regiunii ocupată de franci era Kölnul. In 420, Francii traversează Rinul spre vest . Pharamond ii desparte pe franci în francii de est (francii de pe Rin) şi în vest Salfrancii. Izvoarele arheolgice atestă faptul că francii ar fi fost acceptaţi paşnic în Galia romană unde s-au aşezat ca laeti (aliaţi fără civitas - fără cetăţenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influenţat migrarea saxonilor spre Anglia şi coasta olandeză, care a dus ulterior la conflictele dintre franci şi saşi (saxoni).
Francii au apelat la o legenda extrem de interesanta pentru consolidarea unei “geneze nobile.” Intr-un manuscris datat cam prin 727 d.Hr. “Liber Historiae Francorum” se povesteste ca Sugambren (sicambri-sigambren) sunt de fapt troieni, care condusi de Piram reusesc sa treaca Tanaisul (Donul) si fondeaza o noua cetate pe numele "Sicambria." In doar doua generatii (cea al lui Priam si “fiului” sau Marcomer) ajung in Panonia si pe malurile Rinului. Intr-o alta varianta, (probabil anterioara), Fredegar (romanizat in Francio) da numele poporului Franc, asa cum Romulus a facut-o pentru Romani.
Un singur lucru va pot spune: nu a existat nici un popor “barbar” cu legende mai frumoase, in special cele legate de prima lor dinastie , cea Merovingiana (481–751 d.Hr.) despre care vom discuta in viitoarea postare. Francii vor deveni o putere militară în timpul Merovingienilor. Clovis I-ul, fondatorul dinastiei, va învinge în Galia de Nord pe alamani (alt popor germanic) şi pe goţii de vest (Vizigotii), ajungând până la Munţii Pirinei. Clovis şi o parte a francilor se vor crestina si vor deveni catolici. Fiii lui Clovis I-ul vor continua politica de expansiune alipind regatului franc Burgundia, Turingia şi regiuni ce azi aparţin Germaniei de vest, statelor Benelux şi Franţei de azi.
Despre dinastia Merovingiana in postarea de maine. Despre limba Francilor intr-o postare ulterioara pe Paleografia.
Trimiteți un comentariu