In cartea biblica a Genezei ("Facerea) versetele 11:-9 se vorbeste de un turn mitic construit de oameni pentru a "atinge divinitatea", exact in sensul in care am vorbit in postarea anterioara. Cuvantul Babel este dublu in sensul lui, in primul rand, este localitatea Babel-Babilon, al doilea sens este criptic pentru cititorul Bibliei in limba Romana, sa vedem textul:

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Nu am crezut vreodata ca muzica unui popor relativ omogen rasial poate fi atat de diferita in influente, context, lirica, melodica si nuante instrumentale. Calsificarea "normala" in clasic, folk si pop nu poate fi aplicata in India sub nici o forma. Cateva date statistice pentru cititor. Religiile Indiene se pot clasifica in 2 categori, religii originale indiene si "importate": Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul şi Jainismul îşi au originea în India, în timp ce Islamismul şi Creştinismul sunt religii “importate”. In India (politicâ – fara Pakistan, Bangaladesh si Srilanka) traim astazi Hindusi 80.5 % (830 de milioane), Musulmani 13 % (139 de milioane), Crestini 2.34 % ( 24 de milioane), Sikhs 1.86 % (19 milioane), Budisti 0.8% (8 milioane), Jansenisti 0.4% ( 4.2 milioane), si alte religii 0.5-0.6% (6.6 milioane). Daca este sa vorbim de India istorica se mai poate vorbi de inca, in Sri Lanka cu 21 de milioane de locuitori, majoritar Budisti 70%, Pakistan cu 166 de milioane, 95 % Musulmani, si Bangaladesh cu 150 de milioane, 83 % Musulmani. Statele Himalaiene-Tibetane (Nepal cu 28 de milioane, 80% Hindusi si 7% Budisti, Tibet si Butan inca 3 milioane majoritar Budisti.)

Patanteza - Dupa ce in sfarsit realizam diversitatea religioasa va puteti da seama cat de complicata poate fi cultura acestor oameni inclusiv muzica. Profesorul Fourman considera ca cceace numeste el "canonul" in muzica occidentala ( asa numita "clasica") este format din aproximativ 4000 de piese muzicale din care mai putin de 1000 pot fi considerate drept "all-generations valued", adica imortale (eterne) si care impreuna cu alte piese compuse de Beatles, Pink Floyd, Led Zepelin, Doors, Chicago Band, si New Orleans Jazz (Ragtime, Blues, Swing, Soul and Fusion). Nu trebuie sa fiti suparati daca alte formatii nu au fost incluse, canonul este valoric muzical pur (el considera de exemplu pe Rolling Stones drept cacofoni muzicali analfabeti si fara talent si pe Abba ii considera clovni care fac muzica vulgara in melodica ei, nu stiu eu am crezut intodeauna ca ei sunt OK), din muzica balcanica Profesorul Fourman considera ca pot fi luati in considerare numai Goran Bregović, Glykeria si din ceece se numeste muzica laïkó (inca habar nu am ce este asta – nu am citit materialul modern) pe George Dalaras. Romania la fel ca si in Canonul occidental literar a lui Harold Bloom este stersa, la intrebarea de ce, raspunsul a fost simplu, nu exista categorie de muzica "patriotica", si cam asta faceti de pe timpul comunistilor. Muzica este sufletul unui popor voi nu aveti suflet, comunisti vi l-au confiscat si voi nu l-ati recuperat inca, punct. La varsta lui poate sa-si permita sa fie si nedelicat. Ne intoarcem la treburile noastre.

Daca caononul muzici Europene poate fi alcatuit din 4000 de piese muzicale cel al muzicii Indiene are dupa parerea lui Fourman este compus din cel putin 10-12 mii de piese. Daca orchestrele noastre sinfonice sunt compuse din maximum 30-40 de instrumente diferite cu 10-12 variatii muzicale vocale ceel al indienilor sunt compuse din 60 de instrumente diferite cu cel putin 20-25 de variatii diferite. Pentru Indienii Hindusi nu exista alta muzica clasica decat cea sacra. Muzica face parte integrala din religie si in nici un caz nu poate fi despartita de ritualul relgios. Cel mai vechi nivel in muzica Hindusa este muzica Carnatica (sanas. Karnātaka sargītaru) care este compusa din variatii diferite intre patru stiluri muzicale diferite: śruti (muzicalitate fixa bazata pe note care alterneaza intr-un interval regulat), swara (sunet muzical bazat pe o singura nota), rāga (un mod bazat pe o formula melodica – melodia principala), si tala (ciclul ritmic), toate sunt combinate printr-o compozitie instrumentala si vocala. Muzica Carnatica dateaza din seolul al 18-lea i.Hr. si s-a dezvoltat intre acest secol si pana in secolul al 12-lea i.Hr cand ultimele imuri Vedice au fost scrise. Aceasta muzica a fost canonizata cu ajutorul a 19 tratate muzicale diferite, deoarece numele lor nu pot spune multe in aceasta postare (si in general), ma voi folosi de numai de cele 3 despre care poate vom discuta: Sangeetha Ratnakara – Sarngadeva; Sangeethasara – Vidyaranya; Sri Tatwanidhi - Krishnaraja Wodeyar III. Muzica Carnatica este considerata compusa de zei. Instruirea unui muzician Carnatic complet dureaza 18 ani. Filozofia acestei muzici se bazeaza pe perceptul Vedic cate sustine ca sunetele muzicale a swaras sunt de fapt vocile pamantului reproduse de pasari si animale pe care omul trebuie sa le observe si sa le imite. Din muzica Carnatica au evoluat cateva genuri diferite cel mai raspandit este cel Tamilic. Pentru a dezvolta acest subiect cred ca este necesara o incursiune primara si sumara in Rig Veda pe care o voi posta mai pe seara pe Bibliophyle. Aveti placere de linkurile puse la dispozitie, eu am avut. Aceste linkuri ne vor folosi demonstrativ in postarile urmatoare.

Materialul in majoritatea lui pentru aceasta postare a fost pus la dispozitia cititorilor de Professor Emeritus Martin Fourman, care a fost ridicat de mine la rangul de Professor Angelicus. Materialul istoric si religios redactat de mine.

Linkuri :

http://www.youtube.com/watch?v=blbG8uEvMGE
http://www.youtube.com/watch?v=lvedtf_mZvU
http://www.youtube.com/watch?v=g6Fvfry_VtY

De la inceput trebuie sa subliniez ca putinele mele cunostinte arhitecturale sunt la nivelul unui amator informat si de aceea voi ramane in parametrii istoriei, lingvisticii, eventual arheologiei si pe teritoriul cunoscut de mine al ideilor religioase, care eventual pot fi considerate legate de locaşurile prezentate. Asadar asteptarile cititorului nu trebuie indreptate spre constructia fizica, ci spre ceea ce reprezinta ea. Primul locaş pe care doresc sa-l prezint este ziguratul. Originar in Orientul Mijlociu, poate fi considerat o forma tranculturala de constructie cu caracter religios.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Hatuşa a fost capitala regatului Hatian si al imperiului Hitit (numele asemanator este absolut intamplator). Doua popoare diferite care au populat Asia Mica (Anatolia) in mileniile 2 si 3 i.Hr. Despre Hatieni (sau Hati) stim foarte putin, majoritatea lucrurilor stiute sunt din surse Hitite si din texte bilingve care s-au pastrat in biblioteca din Hatuşa. Cateva lucruri despre Hatieni: ei nu erau nici semiti si nici indo-europeni (la fel ca sumerieni), locul de bastina a fost probabil nord-vestul Caucazului, limba vorbita nu era nici semita si nici indo-europena, astazi este clasificata (dupa parerea mea, fortat) drept circasiana (poparele care au populat suprafata dintre vestul marii Baltice si estul marii Negre) limba apropiata de limba abhaza de astazi.

Nota: Mithraismul din secolele 1 – 4 d.Hr., principal adversar al Crestinismului primar in Imperiul Roman, NU este identic cu Mitraismul antic despre care vorbim in aceasta postare

Muzica antica Persana a cunoscut doua perioade distincte, prima pre-islamica cunoscuta drept Khonyâ-ye Bâstâni Irâni si a doua dupa islamizarea Iranului cunoscuta sub numele Mousiqi-e aseel. Nu pot sa vorbesc despre muzica persana fara cateva date extrem de superficiale despre istoria si religia persana antica. Persanii de azi, adica iranieni sunt urmasi unui mare popor care a stapanit odata intregul Orient Mijlociu, sudul Europei si au ajuns pana la Dunare. Contrar perceptiei generale ei nu sunt arabi si nici macar semiti. Persani sunt prima hegemonie Indo-Europeana (majora, a exista o alta insa mult mai minora si de scurta durata, cea a Hititilor) in Orientul Mijlociu. Etnogeneza persana contine doua elemente, cea nordica care este reprezentata printr-o migratie din India-Pakistan, si cea sudica reprezentata de Elamiti, un al doilea component al natiuni iraniene de astazi. Persanii joaca un rol primordial in religia Israelita si Crestina. Dupa cucerirea imperiului neo-Asirian (vezi postarea despre Aşurbanipal), marele rege Persan Kuruš-Cyrus I-Cirus I, le-a permis evreilor sa se intorca acasa si sa-si construiasca noul Templu in Ierusalim. Intoarcerea Evreilor la Ierusalim impreuna cu scrierile sfinte care au fost partial redactate in acest timp, inseamna (de-iure) si inceputurile proto-Crestinismului (Cartea lui Daniel). Evreii au adus cu ei un nou element de baza astazi in teologia Judeo-Crestina, "judecata-de apoi"; angeologia (ingeri si diavoli), dualismul religios, etc. Influenta Zoroastriana asupra teologiei Judeo-Crestine a fost enorma, mult mai mare decat doresc uni sa o recunoasca. Colac peste pupaza, cum zice inteleptul popular roman, de vreo zece ani circula zvonul unor manuscrise vechi gasite pe valea Khaburului (locul de rezidenta major al diasporei ebraice) care indica clar ca Zarathustra (Zoroaster) si un mare profet Evreu ar fi fost aceasi persoana, si ca evrei sunt si de fapt initiatori zoroastrismului, fosta secta Ebraica in diaspora. Deoarece in zilele noastre, Ahemdinajah si Bibi Netaniahu au un chef nebun sa se bombardeze reciproc, sper ca voi avea sansa in sa mai apuc confirmarea sau infirmare acestor zvonuri. Muzica antica Persana este de fapt muzica sacra Zoroastrian. Aceasta religie are accente muzicale extrem de pronuntate, muzica fiind o parte integrala din riualul religios. Urmele acestei muzici rituale sunt extrem de vechi. Imperiul Elamit (3,500-644 i.Hr.) unul din cele doua elemente ale etnogenezei persane a cunoscut muzica sacra si inperioada ante-zoroastriana. Principalul instrument muzical persan (pina in zilele noastre) un fel de luta sau cobza, pe numele barabat (in muzica islamica se numeste - oud) dateaza de pe atunci. Muzica Elamita considerata proto-Persana era dedicata zeului Mitra, zeul principal in mitologia indo-europena (probabil un fel de stamos a lui Zamolxis, care este dupa parerea mea un fel de sincrezie intre Mitra si fenicianul Okhon). Transformarea lui Mitra in Amesha Spenta (cele sase scantei divine) si in Ahura Mazda, divinitatea suprema a zoroastrismului. Despre cartea sfanta a zoroastrismului, Avesta veti putea citi astazi pe Bibliophyle o mica relatare analitica. Trebuie de precizat inainte de a trece mai departe la muzica, ca Mithraismul din secolele 1 – 4 d.Hr., principal adversar al Crestinismului primar in Imperiul Roman, NU este identic cu Mitraismul antic despre care vorbim in aceasta postare.

Instrumentele muzicale ale muzice antice persane sunt: (1) kamanceh, care produce sunete asemanatoare unei violine; (2) tombak, un fel de tobita care este deobicei tinuta intre picioare intr-o pozitie de sedere orientala, percutia fiind executata cu palma deschisa sau cu degetele rasfirate; (3) ney, un fele de fluier facut din trstie sau bambus suptire cu patru orificii; (4) daf, un fel de tamburina; (5) santur, tambalul cunoscut noua care a ajuns in Balcani de triburile Tiganesti care au emigrat prin aceste regiuni; (6) tanbūr, un fel de balalaica, pastrat in forma lui initiala in muzica balcanica (in limba bulgara se numeste tambura.) care-si are originea in Sumerul antic (numele lui in sumerian a fost PAN-DUR) si este probabil cel mai vechi instrument de coarde din istoria omeniri care si-a pastrat forma si etimologia; (7) barbat, un fel de cobza (vezi mai sus).

Compozitia persana clasica era bazata pe improviztii memorate de muzicieni templelor sau ai curti regale. Maestri muzicieni ai muzicie sacre, denumiti ostad (= maestru) aveau un statut egal preotilor si mai inalt decat al feudalilor, egal cu cel al capetenilor militare. Repertoriul pe care il cunoastem astazi era bazat pe unitati melodice numite gusheh, clasificate in 12 dastgah-uri, fiecare gusheh si dastgah aveau un nume. Fiecare piesa era compusa din: (1) pishdaramad, pre-indroducere, la acordarea instrumentelor si incalzirea vocala; (2) daramad introducere, care deobicei povestea si povesta libretului; (3) avaz, o portiune instrumentala care trebuia sa arate virtuozitatea orchestrei; (4) tasnif, o combinatie intre muzica orchestrala si muzica corala care canta interpreta imnuri sacre inchinate divinitati; (5) chaharmezrab, o muzica ritmica care era de fapt apogeul ritualului cand admosfera era plina de arome de smirna si alte parfumuri ritale (134 de substante diferite)si insfasit, (6) reng (melodia de inchidere a slujbei, executata de un cor de soprane insotite numai de instrumente de coarda, sopranele erau de sex masculin).

In aceasta perioada pre-Islamica rugaciunile Avestane erau cantate intrun mod numit "gah" coresounzator fiecarei rugaciuni (psalm daca doriti, corespondentul biblic), numita "gath"

Tot ce stim noi despre aceasta muzica (si stim enorm de mult) o stim datorita marelui medic, filozof, poet, scriitor si muzician musulman-Persan Al-Farabi in carte lui nemuritoare (de care ma voi ocupa in 3 postari, viitoare), numita in original Kitab al-Musiqa al-Kabir, tradusa gresit in occident sub titlul Marea Cartea a Muzicii, cand de fapt traducerea arhaica insemna "Cartea Muzicii Minunate"

Materialul in majoritatea lui pentru aceasta postare a fost pus la dispozitia cititorilor de Professor Emeritus Martin Fourman, care a fost ridicat de mine la rangul de Professor Angelicus. Materialul istoric si religios redactat de mine, majoritar din carti si articole publicate de mine.

Cateva melodii recente care incearca un fel de neo-clasicism persan

http://www.youtube.com/watch?v=qt0T0wSILZo
http://www.youtube.com/watch?v=pCsgDszjynI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=KQpDFis9Tkc&feature=related