In Cautarea Chivotului Legii – 3 / Templul

Toata lumea (aproape), stie ca primul Templu al Ierusalimului a fost construit de Solomon, al Doilea de Ezdra (Ezra) si Neemia si reconstruit de Irod (Herod) cel Mare. Putin stiu insa ca au existat inca doua temple Israelite, primul construit inainte de cucerirea Ierusalimului de catre regele David, pe muntele Grizim langa Schemul modern, locas sfant pana in zilele noastre populatiei Samaritene si a doilea in Egipt pe insula Elefantina (Elephantine) localizata in sudul tarii pe locul primei cataracte a fluviului Nil, care în epoca antică servea drept garnizoană de graniţă sudică a Egiptului cu vecinii săi nubieni. Situată chiar în avalul primei cataracte a fluviului, este actualmente o parte a oraşului modern Assuan. Văzută de sus are forma unui colţ de fildeş, de aici şi numele, de la grecescul elephas . Din colecţia de Papirusuri Elefantine , scrise majoritar în limba aramaică, aflăm de existenţa unei comunităţi militare evreieşti staţionate pe insulă în epoca ocupaţiei persane a Egiptului; comunitate, care dupa unele traditii orale, ar fi gazduit preotii care au transferat Chivotul Legii in timpul Regelui Menase care ar fi introdus cultul zeului fenician Ba’al. Despre aceste temple vom vorbi intr-o alta postare.
Cei care au vizitat Ierusalimul stiu ca se poate intra in acest oras construit pe pantele abrupte ale unui masiv muntos (noi le-am puta considera dealuri) inconjurat de defileuri (destul de adanci), pe doua drumuri: cel estic, care leaga vestul si sudul tarii de Ierusalim (Porturile mediteraniene, astazi denumit Autostrada no. 1 – Tel-Aviv – Ierusalim, atunci se numea Drumul Yaffa); al doilea drum cel nord-estic, care lega Ierihonul, Marea Moarta si Iordanul de Ierusalim si astazi Drumul Ierihonului.

Toate invaziile pe care le-a suferit Ierusalimul au fost din Nord, adica pe acest drum al Ierihonului. Pentru cine a citit cele cateva postari legate de Ierusalim, stie ca centrul orasului modern inconjurat de ziduri medievale este adevaratul Ierusalim antic, orasul construit de regii iudei David si Solomon, stramosii Mariei Maica Domnului a care-i zi de inaltare o sarbatorim astazi. Asa cum am mentionat mai sus, orasul este inconjurat de zidurile fortificatiei construite de Suleiman I-ul "Magnificul" in 1538 d.Hr, are o circonferinta de aproximtiv 5 Km si o latime de 3 metri si o inaltime intre 5 si 15 metri, este dotata cu 43 de turnuri de paza si are 11 porti, din care sunt functionale astazi 7. Din vechiul templu israelit a ramas o mica portiune numita si "Zidul Plangerii" , zidul vestic al maretului templu daramat de romani in 70 d.Hr.
Pe locul Templului, acolo unde era pastrat initial chivotul legii se afla in zilele noastre doua moschei musulmane. Prima "Cupola Stâncii" (Masjid Qubbat As-Sakhrah) numita gresit si “Moscheea Omar”, a doua este Moscheea Al-Aqsa despre care tradiţia musulmană afirmă că Muhammad a urcat de pe muntele templului în 621. Acest fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea important loc sfânt din Islam. După construirea Domului Muntelui in 690, a fost construita si prima moschee Al-Aqsa de dinastia Umayada şi a fost terminată în 710. Există dovezi că moschee a fost construita pe ruinele templului original din Ierusalim. Structura sa fost distrusă de cutremure succesive, fiind reconstruită de cel puţin cinci ori. Ultima reconstrucţie majoră a fost în 1035.

Din nefericire nu s-au gasit nici un fel de urme arheologice, marturie a primului templu, avem insa o sumedenie de dovezi arheologice legate de al doilea templu, inclusiv subteranele care ar putea fi comune primului templu. Dovezile sapaturilor efectuate de Templieri sunt evidente si este aproape clar ca ei au cautat comorile templului, inclusiv Chivotul Legii, daca l-au gasit sau nu numai Dumnezeu stie. In postarea viitoare vom incerca sa gasim locul in care a fost Chivotul Legii, si care ar fi putut fi drumurile posibile de a-l scoate din aceasta cetate in afara zidurilor in cazul unui asediu.

In Cautarea Chivotului Legii – 2

Am incercat in postarile Etiopiene sa redau putine amanunte despre cultura lor si istoria atat de interesanta, care intr-un fel incepe cu magica cunostinta dintre Regele Solomon si Makeda, Regina din Saba si ajunge la apogeul creatiei istoriei unui popor care-si bazeaza identitatea nationala pe intamplari petrecute pe alte meleaguri, in legatura cu un alt popor. Aceasta istorie are o dovada: aceasta dovata este Chivotul Legii despre care ei afirma ca ar exista in patrimoniul etiopian pastrat cu sfintenie in biserica Sf. Maria – Maica Domnului din Axum.

Raspunsuri: Despre Crestinism intre Răsărit si Occident

Cateva raspunsuri legate de diferentele doctrinare dintre Crestinismul Ortodox Rasaritean si cel Catolic Occidental. Trebuie de mentionat ca sunt multe diferente pe care nu am cum sa le dezvolt intr-o postare pe blog, ma rezum asadar la cea care a fost discutata pe blogul meu, in comentariile aferente postarii "Etiopiene".

Filioque

Filioque este un subiect teologic care se referă la problema statutului pe care-l are “Sfântului Duh” in Treimea Crestina, adica de unde purcede Sfântul Duh. Ma folosesc de arhaicul purcede, pentru ca el este traducerea cea mai apropiata la propozitia latina, "qui ex Patre Filioque procedit." Aceasta traducere din latina creaza o problema etimologica, terminologia latina este traducerea expresiei greceşti Ekpouretai, expouresis, a purcede, dar în acelaşi timp redă şi termenul folosit de Părinţii Bisericii, exerchetai, "a veni de la". Traducând doi termeni printr-unul singur, latina crează o echivalenţă problematica.

Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) susţine că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, "purcede de la Tatăl; cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit". Poziţia Bisericii Occidentale (Romano-catolice) in acest important subiect este că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl şi de la Fiul."

Suportul Ortodox evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): "Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac". În aceeaşi Evanghelie, în capitolul următor [15:26], Iisus Hristos se referă explicit la purcederea Duhului Sfânt: "Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine".

Suportul Catolic vine din textul tot de la Ioan, întrucât la Ioan 10:30, Fiul lui Dumnezeu spune: “Eu şi Tatăl una suntem”. Această unitate înseamnă, conchide Romano-catolicismul, că şi Fiul este obârşie a Duhului Sfânt (Duhul Sfânt purcede şi din Fiul), ca şi Tatăl.

Pozitia mea (personala): Cu toata modestia si umilinta fata de intelepciunea Parintilor Bisericii, cred eu ca problema nu exista. Iisus nu s-a exprimat nici in greaca si nici in latina. Iisus cel istoric, fiul omului, a vorbit si a gandit in Aramaica. In aceasta limba problema nu exista si formularea aramaica in Evanghelia lui Ioan este mult mai clara. Despre asta vom discuta poate intr-o postare care se va ocupa de "Crezului Crestin" si evolutia lui de la inceputuri si pana in zilele noastre.

Sper ca am raspuns destul de clar si argumentat, mai tarziu ma voi reintoarce la "Chivotul Legii".

Biserica Etiopiana si Chivotul Legii –1

Cateva din intrebarile care au fost puse in legatura cu postarea precedenta. Biserica Etiopiana se considera Ortodoxa. Exista si Islam Ortodox si Iudaism Ortodox. Numele de Ortodoxie vine din limba greacă, de la ορθο (ortho - drept, corect) şi δοξα (doxa - opinie), traducându-se deci literal "dreaptă-opinie", cu înţelesul de "credinţă, opinie corectă". Este de menţionat că şi unele din celelalte biserici creştine îşi consideră propriile învăţături ca fiind drepte sau chiar singurele drepte.

Cei Vechi: Etiopia / 3 - Religie si Societate.

Etiopia este al doilea stat din istorie (dupa Armenia) care a primit crestinismul ca religie de stat;acest lucru s-a intamplat pe timpul imparatului Ezana pe la mijlocul secolului al IV-lea d.Hr. (vexi postarea anterioara). In zilele noastre aproximativ 60% din populatia Etiopiei este crestina, majoritatea de rit Ortodox- etiopian, o minoritate catolica si protestanta (in special in centrele urbane). Aproximativ 30-35% din populatie este musulmana. Evreii etiopieni cunoscuti sub numele de Falaşi (aproximativ 135 de mii de suflete), au fost adusi in Israel din cauza conflictelor pe care le-au avut cu vecinii musulmani in timpul perioadei de foamete, dupa detronarea regelui Haile Selassie.


Imperiul Axumit - Etiopia / 2 –2

Religia Imperiului Axumit a fost pana in secolul al IV-lea, pagana. Desi numeroasele legende vorbesc despre o istorie iudaica a Etiopiei, Menelik I-ul, fondatorul mitic al Etiopiei, fiul reginei din Saba si al regelui Solomon, nimic dar absolut nimic nu atesta acest lucru. Parerile majoritatii cercetatorilor sunt ca iudaismul religios ajunge in Etiopia dupa crestinism. Bineinteles iudaismul, fiind o religie mai veche, si-a avut reprezentantii mai peste tot, inclusiv Etiopia, in nici un caz insa masiv si dominant.


Imperiile Africane – Imperiul Axumit / 2 -1

Fondarea Imperiul Axumit (Mangiśta Aksum) se pierde intr-o legenda cu arome biblice. Legendarul intemeietor Menelik (I-ul) se povesteste ca ar fi fiul legendarei Regina din Saba si al regelui Israelitilor, Solomon. Menelik se spune s-a nascut în Hamasien din Eritreea. Tradiţia spune ca Regina din Saba cand s-a intors din Israelul antic era însărcinată de regele Solomon. Se zice că el a dus Arca Alianţei în Etiopia când a facut o călătorie pentru a-si cunoaşte tatăl. Povestesc traditiile etiopiene ca acesta i-a oferit lui Menelik sa-i fie succesor şi acesta a refuzat.

Imperiile Africane – Kuş (Nubia) / 1

In aceasta serie de postari vom discuta despre cateva formatiuni statale ajunse la un apogeu, care putea fi considerat imperial, desi limbile autohtone niciodata nu s-au referit la asa ceva. Ambele denumiri ale acestor formatiuni statale sunt de sorginte occidentala, Kuş avand etimologie semita ( Biblica, Kuş fiul lui Ham - Facerea 10:6; sotia lui Moise, Ţipora fiind de origine Kuşita – Numeri 12:1) si Nubia, probabil etimologie egipteana (NBU – aur) adica “tara in care se extragea aur." Prima cultura statala pe acest teritoriu care cuprinde sudul Egiptului contemporan si o mare parte a Sudanului de-a lungul Nilului superior (sud) este regatul Kerma (in limba autohtona Muntele Rosu). Kerma a existat ca entitate independenta intre secolele XXV-lea pana in secolul al XVI-le d.Hr.

În timpul Regatului Nou Egiptean (sec. XVI - XII î.Hr.), Egiptul înglobează valea Nilului între prima şi cea de-a patra cataractă a fluviului (marea parte a regatului Kermit) sub forma unei posesiuni coloniale (sa zicem, viceregat). In secolul al X-lea i.Hr, Egiptul pierde controlul asupra Nubiei. Regatul Nubian cu reşedinţa la Napata, constituit în secolul X î.Hr., stăpâneşte în timpul dinastiei a XXV-a egiptene (numită şi dinastia nubiană), între 745 şi 650 î.Hr. şi Egiptul. Aceasta dinastie a avut 6 faraoni (Kashta, Piye, Shabaka, Shebitku, Taharqa, Tantamani ) si a fost detronata si impinsa in teritoriul original de Asirieni, care intr-o campanie-fulger (dupa cucerirea Ierusalimului) cuceresc si Egiptul, pierzandu-l dupa o suta de ani in favoarea Persanilor, care dupa inca doua sute de ani il vor pierde in favoarea Grecilor lui Alexandru cel Mare, Macedonul.

Regatul Kuşit va exista sub numele de Regatul Meroë (secolul IV î.Hr. - secolul IV d.Hr. numit dupa capitala cu acelasi nume) si care avea o fenomenala cultura despre care vom vorbi in postarile viitoare.
Sub presiunile regatului etiopian Aksum, statul Meroë se destramă între 320 şi 350 d.Hr. Dintre noile formaţiuni statale constituite acum se impun regatele Makuria (cu reşedinţa la Dongola) în nord şi Alwa (cu centrul la Loba) în sud, care adoptă în secolul 6 creştinismul. Pe Paleografia veti putea citi despre limbile acestor extraordinare culturi, atat de putin cunoscute de contemporani.