Vizigoţii (tervingii) au fost ramura vestica a germanicilor goţi, ca si triburile gotice de est (ostrogotii), despre care am vorbit ieri intr-un episod (mai scurt insa) care au trait pe plaiurile dacice. În urma invaziei hunilor, vizigoţii, care se găseau pe teritoriul de astăzi al României, trec Dunărea în Imperiul Roman de Răsărit. Numele lor original fiind tervingi, cu etimologia germanica “oamenii padurilor” indica vag originea lor scandinava. Numiti Wesi (Vesi) or Wisi (Visi) de Trebellius Pollio, Claudian si de Sidonius Apollinaris, probabil dupa o formula de respect cu care obisnuiau sa se numeasca intre ei "oamenii nobili" , era ceva apropiat de formula de politete "stimate domn", cu care noi obisnuim (din ce in ce mai rar) sa ne folosim astazi.

După ce jefuiesc timp de mai multe decenii provinciile balcanice, ajung sub conducerea lui Alaric I în nordul Italiei, unde jefuiesc în 410 Roma. Vizigoţii au fost împinşi de franci spre Spania la începutul secolului al VI-lea, intre 407 – 409 d.Hr. Vandalii aliati cu Alani si cu Suebii trec Rinul inghetat si intra in Iberia, imparatul roman Honorius se aliaza cu Vizigoţii, reusind sa tina piept Vandalilor. Cu permisiunea romanilor, Vizigoţii cuceresc teritorii importante din peninsula Iberica în dauna vandalilor. Int-un tarziu, atacurile vizigote vor contribui la criza si pierderea posesiunilor romane in Iberia şi pana la sfasit vor contribui si la căderea Imperiului Roman. In 466, Euric (466–84) devenit rege dupa ce-si asasineaza fratele, incepe sa-si consolideze prezenta in Franta (de astazi) si sa-i impinga pe Suebi in interiorul peninsulei Iberice. In 472 captureaza ultima provincie romana din Iberia (Hispania Tarraconensis ) care era ultimul bastion Roman in vest. După destrămarea Imperiului Roman de Apus în 476, vizigoţii au jucat un rol important în situaţia europeană pentru alte două secole şi jumătate. În a doua jumătate a secolului al V-lea, posesiunile vizigoţilor cuprindeau Galia meridională (Aquitania şi Provenza) şi partea nordică a Peninsulei Iberice, cu capitala la Tolosa. Au reuşit să se extindă, în dauna suebilor şi a vandalilor, dar au suferit în 552 când Iustinian a încercat să îi supună, smulgându-le pentru puţin timp coasta mediteraneană.
In Iberia au dat viaţă unei societăţi multietnice, în care exista o puternică moştenire politico-administrativă romană. Ei au mutat capitala statului la Toledo. Între 466 şi 480 regele Eurico a emis un cod de legi, care a luat numele său, urmat după câţiva ani de Lex Romana Visigothorum, promulgată de către Alaric II. În 589, poporul vizigot, urmând decizia regelui Recaredo, s-a convertit la creştinism. Regatul vizigoţilor cade în urma invaziei arabe din 711.

Maine avem un excursus la rugamintea multor cititori. Despre Secui (Székelyek).