Umberto Eco (n. 1932) in Piemont - Italia, este un scriitor, semiotician şi filosof italian. Umberto Eco i-si face studiile universitare la Torino, luîndu-şi licenţa în estetică. Din 1971 este profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universităţi din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista VS. Quaderni di studi semiotici. In anii '60 a fost unul dintre reprezentanţii de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre şi Quindici. Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii şi distincţii culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Autor de romane, eseuri, tratate academice şi cărţi pentru copii. Profesor de semiotică la câteva dintre cele mai celebre universităţi europene şi americane, Umberto Eco a abordat din această perspectivă aspecte cruciale ale culturii zilelor noastre. Prin opera sa ştiinţifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor şi o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului. Strălucitoarea sa operă beletristică, începută în 1980 cu Numele trandafirului, este renumită pentru subtilele ei jocuri de limbaj şi pentru abundenţa simbolurilor şi aluziilor culturale. În notele explicative ale romanului, Umberto Eco teoretizează printre primii concepte ale postmodernismului.

Opere Beletristice Principale: Numele trandafirului, 1980, Premiul Strega, 1981, şi Premiul pentru Cea mai bună carte a anului ; Pendulul lui Foucault, 1988, Premiul Bancarella ; Insula din ziua de ieri, 1994;Baudolino, 2002; Cel mai recent roman publicat este Misterioasa flacără a reginei Loana.

Opere Beletristice traduse in liba Romana: Numele trandafirului (1980, traducerea în română, Editura Dacia, 1984); Pendulul lui Foucault (1989, traducerea în română, Editura Pontica, 1991); Insula din ziua de ieri (1994, traducerea în română, Editura Pontica, 1995); Baudolino (2000, traducerea în română, 2001); Misterioasa flacără a reginei Loana, (2004, traducerea în română, Editurile Polirom şi Editura Pontica, 2005).

In primul rand este important sa subliniez ca eu ma refer nu la biblicul Enoh, ci la un fel de sinteza al tuturor autorilor in spatele cartilor lui Enoh. In 1962 Eco publica o carte pe numele original “Opera Aperta” (Opera deschisă, trad. rom. Editura pentru Literatura Universală, 1969). Din mare nefericire aceasta carte nu a fost retradusa, si este dupa parerea mea o mare pierdere pentru literatii romani care nu citesc Italiana, Franceza sau Engleza. On aceasta carte Eco formuleaza o serie de prezumtii literare despre felul in care trebuie inteles un text literar si care sunt elementele acestei intelegeri. Cred ca aceste Carti atribuite lui Enoh cu care ma ocup in ultimile postari sunt probabili exemple clasice ale tehnicii descrise de Eco. Aceasta importanta carte il conduce pe Eco spre Semiologie. Deoarece sunt expert foarte mic in acest domeni I-mi permit sa-l citez pe Profesorul Aurel Codoban - “Semn şi interpretare“

"Semiologia, aşa cum este ea inţeleasă astăzi, îşi are originea în tematizarea, contemporană cu noi, a comunicării. Chiar dacă o istorie mitologizantă a oricărei discipline teoretice tinde să îi găsească origini absolute, succesiunea tematizărilor sau epistemelor gândirii occidentale - „ceea ce este”, cunoaşterea şi comunicarea - distribuie în mod categoric disciplinele şi problematizările şi implicit pe cele ale semiologiei. Privite de pe terenul problematizării a „ceea ce este”, calitatea de lucru a semnului împiedică constituirea lui ca obiect epistemic autonom, ordinea existenţei, a gândirii şi a rostirii fac una, nu sunt desparţite. Odată cu a doua tematizare, a recunoaşterii, „ceea ce este” devine relativ „ceea ce cunoaştem”. Adică ceea ce nu cunoaştem nu există în mod real pentru noi. Semiologia devine o teorie generală, centrală odată cu cea de-a treia tematizare care este cea a comunicării. Acum „ceea ce este” şi ceea ce cunoaştem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există! Simetric faţă de prima tematizare totul este una acum, din perspectiva comunicării, însă. Există două axiome care fac din semn, în principal, un obiect sui generis: - pausemia = totul e semn; totul are semnificaţie sau poate avea - polisemia = orice semn (obiect) poate avea mai multe semnificaţii (unicitatea existenţei nu determină unicitatea semnificaţiei)"

Paranteza. Aurel Codoban este un eseist şi filosof român, Este doctor în filosofie şi profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai” (a fost timp de mai mulţi ani şeful Departamentului de fiosofie al acestei universităţi). Codoban este un bun specialist în domeniul semiologiei, hermeneuticii şi filosofiei religiilor. Din nefericire nu suficeint de proeminent in afara granitelor Romaniei (cred ca si intre granitele ei). Am avut marea placere sa citesc trei lucrari ale domniei sale. Sacru şi ontofanie, Editura Polirom, Iaşi, 1998 (Premiul Academiei Romane, 2000) ; Teoria semnelor şi interpretării, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;Amurgul iubirii, Idea, Cluj-Napoca, 2003, ediţia a II-a, 2004 (Premiul Universităţii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca, 2005). Ultima carte, Armulgul Iubirii o voi recenza in curand. (mi-a placut mult)

Istoriografia poate fi definita ca "studiul metodelor prin care se face extragerea si transferul de cunostinte, informatii si in general al cunoasterei (knowledge) dintr-un trecut recent, sau distant". In termeni mai simplisti, istoriografia examina "scrierea istorica" prin prizma surselor, paternitatea lor, stilul de prezentare, inclinarile (prejudecatile) autorilor si audientei dedicate.

De ce am inceput cu aceasta definitie, simplu, pentru ca exact asta fac cand recenzez lucrari de natura istorica. Procedez altfel cand recenzez literatura, si total diferit cand si daca am sa recenzez muzica, sau arte plastice. Explic toate aceste lucruri, numai dintr-un singur motiv. In afara de postarile pe care le primesc, am primit si o sumedenie de mailuri, partial din cauza premizei gresite ca felul de comentarii facute nu sunt bine primite si nu vor fi publicate. Altele din cauza unei alte premize gresite care sustine ca folosirea numelui compromite "statura intelectuala" a postatorului, si folosirea unui nickname este triviala si nedemna. Personal nu am crezut posibile acest fel de argumentari, pana nu am vazut blogul Domnului Profesor Catalin Avramescu, consilier Prezidential. Acest blog si postarea explicativa inclusiv atacurile nejustificate la adresa unor oameni care au avut ceva de spus, si la adresa nickurilor lor m-au convins ca aceasta explicatie este necesara.

In primul rand nu propag misticismul si religiile necrestine. Vremea cand cartile erau zvarlite in foc, sau cenzurate si autorii incarcerati, a trecut. Singurul lucru pe care doresc sa-l popularizez este dragostea fata de carte si fata de o cultura fara care aceasta tara, care este si a mea nu are nici un viitor.

In al doilea rand nu sustin nici o doctrina politica, in afara parerilor mele personale, care nu pot fi incadrate intr-o singura doctrina. Singurul lucru care-l pot afirma cu tarie este ca sunt UMANIST, in sensul respectului si increderii in fiinta umana fara deosebire de etnie, religie, culoare, limba si traditie.

In al treilea rand, celor care sustin ca inafara de vorbe trebuiesc si fapte, ca sunt pregatite si fapte pe langa vorbe. Pe 1 Februarie 2009 a fost inregistrata la NY-USA o asociatie pe numele "Carpatica" (nici o legatura cu banca), in care sunt deja membri 21 (blackjack) academici Americani de origine Romana, care profeseaza in Statele Unite la universtati si colegii, sper ca vor fi mai multi. Prima intalnire este programata in luna iulie a acestui an. Obiectivul principal al acestei organizati, este promovarea culturala a Romaniei, in SUA si pe unde vom putea. Aceast asociatie si-a propus ca obiectiv, si lobbyul pentru tineri intelectuali talentati care doresc sa-si completeze studiile in State (cautarea de universitati, burse, acte s.a). Statutul acestei asociati interzice afilierea politica sau organizatorica cu orice institutie patizana, particulara sau de stat, inclusiv Guvernul Romaniei. Fondurile necesare sunt puse la dispozitia asociatiei de membri ei prin articole, carti si conferinte a caror incasari sunt transferate la asociatie. Din cauza situatiei economice, activitatea asociatiei a fost facilitata de o donatie particulara "in memoriam".

In ultimul rand. Nick-ul meu Theo-phyl poate fi tradus in limba Romana drept "fiinta Domnului" in sensul Herodotic al cuvantului, este compus din doua cuvinte de origina greaca unul este Theos=Dumnezeu, Creatorul + particula Phyl or Phyle care este in aceasi limba popor, clan, rasa. Sensul de "fiinta civilizata", afost folosit prima data de Herodot in "Istoriile" in anul 440 i.Hr. celalalt nick pe care-l folosesc pe Bibliophyle este de tradus asadar "omul cartii"
Sa aveti o zi buna. Continuarea postarilor despre cartea lui Enoh, la ora 17-17.30

Fiecare zi aduce bucuriile si necazurile ei. Necazurile le pastrez pentru mine (sunt sigur ca aveti suficente si voi) Bucuriile mele, cel putin cele legate de subiectul blogului, pot sa le impartasesc cu voi. Astazi am reusit (dupa multe negocieri si taraganari) s-a primesc editia facsimila completa a vestitului "Codex Aureus" sau cu se mai numeste "Evangheliarul de la Lorsch."

"Codex Aureus de la Lorsch" a fost reconstituit temporar în expoziţia din Aachen, unde s-a realizat o ediţie bibliofilă facsimilată, care ajută la cercetarea integrală a codicelui şi implicit a artei grafice carolingiene: Das Lorscher Evangheliar. Einleitung von Wolfgang Braunfels. Prestel Verlag Munchen [1967]. Format in folio, pe hârtie satinată. Ediţia reproduce în policromie 54 pagini, şi 422 sunt facsimilate. Editia cuprinde 4 părţi : Fragmentul I cu textul de la Batthyaneum, fragmentul II de la Biblioteca Apostolică Vatican, coperta 1 după originalul din Londra şi coperta 4 după originalul din Roma.

Stiu ca exista o editie mai noua insa Verlag a vandut-o pe toata si nu exista nimic pe piata. Aceasta noua editie a fost scoasa in cu prilejul unei noi expoziţii la Museumszentrum Lorsch (iunie – iulie 1999) şi la Muzeul Diecezan Arhiepiscopal din Paderborn (iulie – noiembrie, 1999). Editia noua este mult superiora celei din 1967 prin avansarea tehnicii de reproducere foto (utilizarea camerelor digitale). Eu sunt fericit si cu cea veche. Despre Codex Aureus, partial aflat la Alba Iulia (prima parte) la Biblioteca Batthyaneum (sper ca mai este acolo) voi posta mai tarziu pe Bibliophyle

In "Ziarul de Duminica" de astazi in articolul "Geopolitica in Conflictul Hamas - Israel" am amintit o populatie care locuieste in Orientul Mijlociu, citez din articol: "Druzi sau daca doriti Druzieni, singura religie monolitica in Liban, in aceasta confesiune religioasa nu poate fi divizata, in primul rand pentru ca religia este secreta. Cu o explicatie despre religia Druza voi reveni (poate) o data printr-o postare pe blogul meu". Postarea respectiva nu era programata in viitorul imediat, totusi cele cateva e-mailuri pe care le-am primit inclusiv o postare pe blog, m-au indemnat sa o fac mai repede decat am programat.

Cuvinte lamuritoare. Cand am vorbit despre faptul ca religia druzilor este secreta am facut o simplificatie stilistica, pentru a explica monoliticul ei. Nu este in nici un caz vorba despre o secta vrajitoreasca, vorbim de o religie veche (sec 11 d.Hr.) si care numara un milion si jumatate de credinciosi inchisa ermetic la prozelitism. Daca nu te nasti Druz nu ai cu sa devi Druz. Inca un lucru, nu este vorba de DRUIZI, care au fost preoti pagani in Britania Celtica ante-Crestina. Pentru a lamuri chestia cu secretul, tin sa precizez ca teoretic toate religiile evoluate contin invataturi de trei feluri (1) invataturile clare, evidente, deschise tuturor aderentilor (exoterice); (2) invataturi ascunse pentru un anumit fel de aderenta aprofundata (esoterice); (3) invataturi ascunse si secrete (agogice – in DEX tremenul este explicat ca invatatura mistica, de fapt insa este putin mai mult. Folosind treminologia Catolica, putem defini De scripturis et scriptoribus sacris; adica scripturile scripturilor sacre). La Druzi majoritate normelor religioase sunt de felul al treilea. Majoritatea Druzilor traiesc in Orientul Mijlociu. In Siria, aproximativ 800 de mii, in Liban aproximativ 300 de mii, in Israel , 200 de mii, in Iordania 100 de mii si in afara OM aproximativ 150 de mii. Musulmani fie ei Suniti sa Shiiti vad in Druzi secta musulmana eretica si o considera ca parte din Islamul Ismaili (care este un Islam dezident din Shia). Druzi se considera musulmani "unitari si monoteisti"[1] (Eng. People of Unitarianism or Monotheism Arb. Ahl al-Tawhid). Istoria genetica a Druzilor este extrem de intersanta, in primul rand pentru ca este aproape identica cu etnogeneza traditionala, care vorbeste despre imbinarea a unor populatii diferite in acest popor. Studiul genetic subliniaza trei linii genetice diferite, prima din sud preistoric al Asiei, al doua linie genetica este bineinteles de sorginte locala raspandita in Orientul Mijlociu, comuna majoritatilor semite (arabi si evrei). A treia linie genetica este cea interesanta, este o linie genetica originara insulei Cipru si comuna cu populatia musulmana (turca) din aceasta insula [2] [3]

Numele de Druz, provine de la numele primului sheic Nashtakin ad-Darazi (considerat azi eretic de druzi), probabil primul exponent al principiilor religioase ale Druzilor. Parerea mea este inversa adica ad-Drazi, religia si poporul Druz sunt etimologic bazate pe cuvintele arabe darasa (cei ce citesc Cartea), ai darisa (cei ce poseda adevarul). Intemeitorul dogmei religioase Druze a fost invatatul Persan Hamza ibn Alī ibn Ahmad care a trait in Egipt intre anii 1014-1017, si care a fost de fapt un invatat Ismaili (grupa religioasa Islamica de sorginte Shiita cu puternice influente Gnostice). Baza teologiei Druze este sincronismul intre Islam/Judaism/Crestinism si filozofia greaca . Profetul principal este Itro/Raguel socrul lui Moise (Exodul 2:18-3:1) care este numit de druzi pe numele Nabi Shoaib, alti profeti recunoscuti in religia Druza sunt Moise, Sf. Ioan Botezatorul, Iisus, Salman Persanul si Muhammad. Mentori religiosi (Profeti de o mai mica importanta) sunt Akhenaton filozofi Greci Socrate, Plato, Aristotle, Pitagora si confucatorul militar Alexandru cel Mare. Principiile religiei Druze sunt intrun fel o metamorfozarea ale celor 5 principii ale Islamului ( Eng. 5 pillars of Islam) in principii asemanatoare in context dar diferite in continut.

Cam asta este in general, un articol mult mai substantial va fi publicat intr-unul din ziarele mele de Duminica la rubrica "Religiile Lumi", pe care o voi publica incepand de saptamana viitoare. Pe blogul de carte Bibliophyle http://bibliophyle.wordpress.com/ voi posta astazi cateva recenzii de carte referitoare la aceasta religie. Trebuie sa subliniez la sfarsitul acestei postari ca putine popoare si religii au fost persecutate in istorie mai mult decat Druzi.

Daca-mi permiteti, dupa ce am epuizat acest subiect am o simpla propunere. Daca sunt intrebari, puteti sa le intrebati pe blog si raspunsul meu va fi mai rapid (aproximativ) decat prin e-mail. La problema pe care un cititor a ridicat raspunsul este simplu: nu trebuie sa sa-ti fie rusine pentru intrebarile pe care tu le consideri "puerile" se poate discuta la modul anonim fara sa-ti dezvalui nikul. Cat despre a sti sau a nu sti, crede-ma ca daca ma iei repede nu cred ca as fi instare sa rezolv nici o problema algebrica de clasa a 10-a, sa zicem. Inca un raspuns, pentru mailul in care am fost intrebat (destul de nepoliticos), de ce ma straduesc atat fara sa castig nimic, raspunsul este simplu - din placere. Fiecare cu viciile sale. Sunt multi oameni care mai si platesc pentru ele. Un ultim raspuns la o intrebare ciudata, nu sunt misionar al niciunei religii specifice, in nici un caz Pentacostale (nimic rau in acesti bun Crestini, cred eu). Pentru mine religiile (pl.) sunt obiect de studiu, si da sunt un om religios. Gata.