Nu stiu daca voi stiti, dar curtea de casatie a Greciei moderne poarta numele unei antice institutii pe numele ei, Areopagul (Areopagus sau Areios Pagos), in traducere in limba romana "Colina lui Ares" o colina cu înălţimea de vreo 120 m, situata nu departe de Acropolă, in care-si avea sediul institutia judecatoreasca a Greciei antice. Important de mentionat ca Dionisie Areopagitul, care a fost un bărbat atenian convertit de Apostolul Pavel în Areopagul Atenei (Cf. Faptele Apostolilor, 17, 34) nu are nici o legatura cu povestea mea.
Povestea mea descrie o casta de aristocrati care trebuiau (in antichitate) sa imparta dreptate tuturor cetatenilor Atenei democratice, dar cu timpul si-au uitat rolul si au devenit cei mai urati dintre cetatenii Atenei. Areopagul a fost de la infintarea lui un fel de bastion al conservatorismului teapan format din fostii arhonţi ai Atenei, care trebuiau prin functie si rangul membrilor sa continuie tradiţiile democratice ale polisului Elen.
Comportamentul acestor membri ai Areopagului Atenian si lipsa lor de interes fata de necesitatile cetatenesti au dezvoltat una din cele mai interesante forme de guvernamant din istoria omenirii – Democratia Radicala. Efialte (Ephialtes) apare in istoria Greciei antice ca general (stategos), comandant al flotei ateniene in razboaiele din Marea Egee (465 i. Hr.). Dupa un episod Spartan (revolta helotilor), Efialte, conform scrierilor lui Aristotel (pe care o majoritate a istoricilor moderni le considera adevarate pe acest subiect) a reusit sa anuleze "Constitutia Aeropagita" (despre care vom vorbi in postari viitoare) care asigura in primul rand drepturile de casta ale arhontilor atenieni. Lupta lui Efialte (Ephialtes) cu Cimon conducatorul Areopagului este descris si de Plutarch in capodopera lui Lives (Vieti Paralele - Cimon). Efialte reuseste sa invinga si sa-i expulzeze (ostracizeze) pe Cimon si pe ai lui, instaurand o democratie care va fi denumita de atunci si pana acum "democratia radicala". In 461 i.Hr, Efialte (Ephialtes) cade asasinat de un individ pe numele lui Aristodicus din Tanagra, ca parte dintr-un complot al oligarhilor atenieni. Din fericire pentru cetatenii polisului Atena, urmasul lui Efital a fost marele Pericle, despre care vom discuta intr-o postare urmatoare.
Bineinteles situatia dintre cele petrecute in Atena antica si ceea ce se petrece cu judecatorii nostri moderni nu se aseamana, dar totusi poate, poate sunt puncte de convergenta. Voi ce ziceţi?
Surse: Aristotle , Athenian Constitution translated by Frederic G. Kenyon; Plutarch Lives/Cimon.