Excursus: Tao

Tao (în chineză 道 sau dào, conform transcrierii pinyin, pronunţat tao; în japoneză pronunţat dō) este un concept al filozofiei chineze care înseamnă "cale", "metodă" sau "învăţătură", tradus adesea şi prin "principiul". Tao este o noţiune cheie a taoïsmului (filozofie religioasă chineză), la care face referire şi confucianismul.

Conform filozofiei menţionate, Tao este forţa fundamentală care curge în toate fiinţele şi lucrurile inerte din Univers. Este esenţa însăşi a realităţii şi, prin natura sa, este inefabilă şi indescriptibilă. Este reprezentată de tàijítú, simbolul reprezentând unitatea dincolo de dualismul yin-yang compus din principiile de energie pozitivă şi negativă.
Yin şi Yang sunt două concepte religioase care sunt si partedin  filozofia şi metafizica chineză. Aceste concepte reprezintă forţele primordiale şi complementare ce compun universul şi toate componentele acestuia.

Yin ( 陰/阴; pinyin: yīn; se traduce literal prin "loc întunecos, pantă (deal) nordică, mal (râu) sudic; noros, sumbru") este elementul întunecat; el este trist, pasiv, sobru, feminin, introvertit, intim, şi corespunde nopţii.

Yang (陽/阳; yáng; "loc însorit, pantă (deal) sudic, mal (râu) nordic; strălucire solară") este elementul luminos; este fericit, plin de vitalitate, activ, strălucitor, masculin şi corespunde zilei. Yin este adeseori simbolizat de apă şi de pământ, în timp ce Yang este simbolizat de foc şi vânt.

Yin şi yang sînt concepte fundamentale în gandirea filozfica şi in cultura chineze. Fac parte din aproape cotidianul chinezului intelectual sau al omului de rand

În ciuda importanţei lor, yin şi yang nu apar în I-ching (Cartea schimbărilor ) decît în textele mai recente care constituie comentariile (Aripile). În cartea propriu-zisă, yin şi yang sînt sugeraţi prin "luminos" şi "obscut" sau "tare" şi "slab", expresii care evocă o polaritate la nivel fenomenal. Dar în Aripi găsim o definiţie a lui tao care include pe yin şi yang: Tao este un yin şi un yang.

Cuplul yin-yang poate fi reprezentat sub forma unor forţe sau tendinţe complementare care constituie infrastructura dinamică a universului. Astfel, filozofia yin-yang poate fi explicaţia adecvată a schimbărilor în univers (atît pe plan uman, cît şi pe cel al fenomenelor naturii).

In folclorul occidenta, aproape intotdeauna binele distruge raul. Insa in orient, idea fundamentala este de a armoniza cele doua forte, reprezentate de Yin si Yang. Astfel, cand una dintre cele 2 forte incearca sa se extinda(sa o inghita pe cealalta), automat apare in interiorul ei, in forma absoluta si perfecta(cercul), forta opusa. Pentru a elimina total una dintre cele 2 forte, trebuie distruse amandoua.

Artele marţiale chineze reprezintă o cale pentru a parveni la această unitate între cele două principii şi a avansa pe calea Tao. Prin metonimie un tao (de exemplu în Taijiquan) este o înlănţuire de mişcări, calea ce duce la stăpânirea artei şi deci către unitate. În chineză, acest tip de exerciţiu mai este denumit şi "lu".

Termenul Tao poate desemna şi calea războinicilor, adică wushutao (武士道), mai bine cunoscut sub numele său japonez în occident: Bushido.

În Japonia, conform aceluiaşi principiu iniţial, dō este "calea" ce trebue urmată pentru a stăpânii o artă ce duce către unitate. Aceeaşi ideogramă, kanji (dō), este în general utilizată ca sufix în numele artelor marţiale japoneze: Karatedo, Aikido, Kendo, Judo, Budo, Iaido, Kyudo, etc … Dar găsim deasemenea şi un Ka-do "calea florilor" un alt nume pentru ikebana arta de aranjament floral nipon, sau un Sho-do "calea scrierii": arta caligrafiei japoneze.