După Marea Schismă din 1054, eforturile de refacere a unităţii între creştinătatea apuseană şi cea răsăriteană au fost neîntrerupte. Cadrul legal pentru unirea bisericilor a fost stabilit de Conciliul de la Ferarra-Florenţa, ale cărui decizii sunt cunoscute pe scurt sub numele de „punctele florentine”. Unul dintre membrii delegaţiei Bisericii Greceşti la conciliu a fost Mitropolitul Damian al Moldovei (1437-1447), care s-a numărat printre semnatarii punctelor florentine, întorcându-se în Moldova şi activând până la moarte ca unit. Tot în comuniune cu scaunul apostolic al Romei a fost şi succesorul său, mitropolitul Ioachim, care însă în anul 1455 a fost nevoit să se refugieze în Polonia ca urmare a faptului că patriarhul antiunionist sârb Nicodim de Pec l-a hirotonit ca mitropolit al Moldovei pe Teoctist, care s-a bucurat de sprijinul boierimii si al poporului.[1]

 Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Bibliografie si citate:

[1] J. Gill, The Council of Florence, Oxford, 1961, p. 89, 250, 257 şi 394.