Lucius Claudius Cassius Dio s-a născut în Niceea (azi İznik, în Turcia) in anul n. 155 sau 163/164, ca fiu al lui Cassius Apronianus, senator roman. Dio Cassius a publicat o istorie a Romei (Romaika) în 80 de volume, începând cu venirea lui Enea în Italia, fondarea oraşului, şi ajungând până în anul 229, acoperind astfel o perioadă de 983 ani. Din cele 80 de cărţi, scrise de-a lungul a peste 22 de ani, o parte au ajuns până la noi intacte altele fragmente. În cărţile 67 şi 68 descrie războaiele purtate între daci şi romani.

Dio Cassius a fost un roman de origine greacă, opera sa fiind scrisă integral în limba greacă. A considerat mereu că "acasă" înseamnă oraşul său natal, vila sa din Italia numind-o „rezidenţa din Italia”.

Gaius Cornelius Tacitus (Tacit) s-a nascut in anul 55 d.Hr si a decedat in anul 115 d.Hr. Tacitus, om politic roman este considerat unul din cei mai importanţi istorici romani, intr-un fel a devenit părintele istoriografiei latine. Importanţa lui Tacit ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităţilor interioare ale personalităţilor şi în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abilă combinaţie între conciziune şi exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane şi critic înverşunat al decăderii politice şi morale din perioada imperială. Deşi deviza sa pentru istorie era sine ira et studio ("fără ură şi părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor ca "martor al bunurilor prezente" (testimonium praesentium bonorum), Tacit nu s-a putut sustrage tentaţiei de a fi în acelaşi timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera sa istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimistă, întrucât purtătorii virtuţilor republicane romane devin victime ale tiranilor, iar restul cetăţenilor sunt căzuţi într-o stare de letargie.

Cato cel Bătrân (Marcus Porcius Cato sau Cato maior - 234 î.Hr - 149 î.Hr.) om de stat, scriitor şi istoric, care a jucat un rol important în perioada preclasica de apogeau a Republicii romane. În 214 î.Hr este numit Tribun Militar, in 204 î.Hr. - Chestor, in 199.Hr. - Edil (Aedile), in 198 î.Hr. - Pretor in 195 î.Hr., si in sfarsit in anul 184.Hr devine Consul. Viata lui Marcus Porcius Cato, supranumit Censorul, datorita rigorii morale atestate cu prilejul exercitarii uneia dintre magistraturile pe care le-a asumat, sau cel Bătrân, cel "mai in varsta", Maior, in opozitie cu un omonim al sau din secolul I-ul î.Hr. care ii era de altfel descendent, ne este bine cunoscuta. Diverse izvoare ne-o prezinta; printre ele se remarca un dialog ciceronian si mai multe biografii, precum cele ale lui Cornelius Nepos, Plutarh si a unui anonim, care figureaza intr-o culegere consacrata barbatilor ilustri ai Romei. Cato s-a nascut intr-o familie plebeiana de proprietari mijlocii de pamant. Supranumele de Cato este pus in legatura cu vocabulul sabin catus, "inteleptul", care i s-a acordat.

Coreea apartine uneia dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii. Istoria nationala a poporului corean incepe in mileniul al doilea î.Hr., odată cu întemeierea regatului Gojoseon (conform legendei lui Dangun în anul 2333 î.Hr), la malurile raului Liao in sud-estul Manciuriei contemporane. Nu stim prea multe despre triburile Altaice care au fost stramosii coreenilor moderni, stim insa ca in secolul al IV-lea, coreenii au adoptat  budismului ca religie, impreuna cu scrierea chineza, ambele  avand un efect profund asupra societăţii bastinase. Stim astazi din literatura destul de bogata ca statul Corean şi-a menţinut independenţa politică şi culturală, în ciuda invaziilor mongole din secolul al XIII-lea şi a invaziilor japoneze din secolul al XVI-lea. În secolul al XV-lea, în timpul domniei regelui Sejong cel Mare, a fost creat  primul alfabet corean numit hangul (vezi  pe Paleografia). Aceasta a fost introducerea in studiul de caz pe care l-am publicat astazi pe Politeia.