Gaius Cornelius Tacitus (Tacit) s-a nascut in anul 55 d.Hr si a decedat in anul 115 d.Hr. Tacitus, om politic roman este considerat unul din cei mai importanţi istorici romani, intr-un fel a devenit părintele istoriografiei latine. Importanţa lui Tacit ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităţilor interioare ale personalităţilor şi în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abilă combinaţie între conciziune şi exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane şi critic înverşunat al decăderii politice şi morale din perioada imperială. Deşi deviza sa pentru istorie era sine ira et studio ("fără ură şi părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor ca "martor al bunurilor prezente" (testimonium praesentium bonorum), Tacit nu s-a putut sustrage tentaţiei de a fi în acelaşi timp un critic aspru al moravurilor. Un exemplu constă în caracterizarea părtinitoare a împăratului Tiberius. Opera sa istorică are un caracter descriptiv-moralizator, ajungând la o concluzie pesimistă, întrucât purtătorii virtuţilor republicane romane devin victime ale tiranilor, iar restul cetăţenilor sunt căzuţi într-o stare de letargie. Se cunosc puţine amănunte din viaţa lui. Tot ce se ştie despre Tacit provine fie din scrierile lui sau din scrisorile lui Pliniu cel Tânăr, bunul său prieten. Familia sa provenea probabil din provincia romană Gallia Cisalpina sau Gallia Narbonensis. În timpul împăratului Vespasian, Tacit a început cariera politică tipică a unui senator (cursus honorum), în anul 79 d.Hr. a avut funcţia de Questor, în 88 era Pretor, pentru a deveni în anul 97 Consul şi în 112-113 Proconsul al provinciei Asia (Asia Mică de astăzi). În ultimele două decenii ale vieţii şi-a început activitatea literară şi istorică iar operele sale au devenit publice după sfârşitul domniei lui Domiţian.

Tacit a fost un talentat orator politic al epocii sale şi a dedicat artei oratoriei, avându-l ca exemplu pe Marcus Tullius Cicero, opera Dialogus de oratoribus (ca. 102 d.Hr.). Sub împăratul Nerva începe activitatea de istoric şi publică prima sa operă, De vita Iulii Agricolae ("Viaţa lui Iulius Agricola") iar în anul 98 d.Hr., în timpul domniei împăratului Traian, referindu-se la generalul Gnaeus Iulius Agricola, socrul său, cu care ocazie face o descriere a geografiei Britaniei. A doua din seria aşa ziselor opere minore ale lui Tacit este De origine et situ Germanorum ("Despre originea şi locurile Germanilor"), sau, pe scurt, Germania (ca 98 d.Hr.).

Historiae (publicată probabil între 104 şi 109 d.Hr.) este prima dintre operele majore de istorie ale lui Tacit şi tratează istoria romană începând cu anul 69 d.Hr., (anul morţii împăratului Galba, succesorul lui Nero), până la uciderea împăratului Domiţian, în anul 96 d.Hr. Din cele 14 cărţi, s-au păstrat doar primele patru şi părţi din cartea a cincea.

În Annales, cu titlul originar Ab Excessu Divi Augusti ("De la moartea divinului Augustus"), este descrisă istoria împăraţilor din dinastia iuliană, de la Augustus până la moartea lui Nero, timpul cuprins între anii 14 şi 68 d.Hr. Opera era alcătuită iniţial din 16 cărţi, din care s-au păstrat - pe lângă câteva fragmente izolate - doar nouă cărţi.