Herodot (Herodotos), Pater historiae, titlu pe care posteritatea i l-a acordat, s-a nascut in Halicarnas (Halikarnassos, azi orasul turc Bodrum in Anatolia) in anul 484 î.Hr, într-o familie aristocratică , care a fost nevoita sa paraseasca orasul aproape imediat dupa nasterea sa din cauza razboiului civil în care a fost  implicată. Herodot trăit o vreme în Samos, iar după căderea tiranului Lygdamis revine în Halicarnas. Dupa o sedere scurta incepe sa  călătoreasca mult si se stabileste  intr-un sfarsit la Atena. La Atena se numără printre prietenii lui Sofocle si este un apropiat al cercului lui Pericle.

În opera sa Historiai (Istorii), redactată în dialect ionic și împărțită în epoca elenistică în 9 cărți, Herodot își propune programatic să abordeze prima mare confruntare dintre lumea orientală (Asia) și cea apuseană (Grecia), dintre despotismul oriental și democrația elenă, culminând cu războaiele medice. Trecând peste epoca mitică, Herodot urmărește ascensiunea puterii persane, prezentând totodată istoria popoarelor supuse de Ahemenizi: lidieni, babilonieni, egipteni, sciți, libieni și, în paralel, istoria principalelor cetăți grecești. Herodot descrie și obiceiurile și religia Geților. Cucerirea orașului Sestos (478 î.Hr.) de către atenieni încheie opera lui Herodot.

Historiai (Istorii) a fost redactata sub inca doua titulaturi in timpuri diferite “Cercetari” (sau Cercetatori) si “Investigatii” (Inquiries). Cartea a fost redactata (nu de Herodot) si impartita in carti (capitole) care poarta fiecare numele unei muze. Prima carte poarta numele muzei istoriei, Clio. De la cartea a doua pana la a noua, muzele sunt: Euterpe (muza poeziei lirice), Thaleia sau Thalia (muza comediei), Melpomene (muza tragediei), Terpsichore (muza dansului), Erato (muza poeziei erotice), Polymnia(muza retoricii), Urania (muza astronomiei)  si Calliope (muza poeziei epice).

In mare,  Istoriile lui Herodot descriu istoria conflictelor greco-persane si istoria dinastica  a patru imparati persani:

Respectat  in special de istoricii Romani care l-au incoronat cu titlul de “tata al Istoriei,” a fost atacat de multi din istoricii Greciei de dupa el. Atacul cel mai fulminant la  adresa lui, numit fiind “tatal mincinosilor”, parafraza la epitetul roman, a fost al lui Plutarh din Theba (46-125 d.Hr.) intr-o carte deosebit de vitriolica (asa cum bine sade unui academic adevarat, pana in zilele noastre)  numita: “Despre reaua-vointa a lui Herodot” (On the Malignity of Herodotus).

Herodot a fost razbunat 24 de secole dupa moartea sa, cand istoricii moderni au reusit sa identifice majoritatea siturilor amintite de el si sa-i pretuiasca metodele pe care le-a folosit). Despre operele lui vom discuta dupa ce vom trece in revista marii istorici pe care i-am selectat pentru acest serial: Thucydides, Plutarh, Polybius (Polibiu), Cato cel Batrân, Josephus (Iosefus) Flavius, Tacitus (Tacit),Edward Gibbon, Montesquieu si din Orient: Sima Qian (Ssi-ma chen), Ibn Abd-el-Hakem, Al-Masudi, Ibn Khaldun.