[Nota: x se citeste gh] Fondatorul hanatului a fost Olug Moxammat. El şi-a asumat titlul de han în 1438, uzurpând tronul Kazanului, se presupune că finalizarea procesului de transfer a puterii de la conducătorii locali bulgari la dinastia lui Moxammat a fost finalizată de fiul hanului Maxmud în 1445. Hanatul a fost scena unor lupte crancene interne pe fondul competitiilor dinastice. Hanii au fost înlocuiţi de 19 ori în 115 ani. Au fost în total 15 hani, unii dintre ei urcându-se de mai multe ori pe tron. De cele mai multe ori, hanii erau aleşi dintre descendenţii lui Genghis Han de către nobilimea autohtonă.În timpul domniilor lui Olug Moxammat şi a fiului acestuia Maxmud, forţele Kazanului au efectuat raiduri în Cnezatul Moscovei de mai multe ori. Vasili al II-lea, angajat în război cu vărul său pentru păstrarea tronului, a fost înfrânt în bătălia de lângă Suzdal şi a fost forţat să plătească răscumpărare hanului.

În 1487, Cneazul Ivan al III-lea a ocupat Kazanul şi a pus pe tronul hanatului un reprezentant de a lui, Möxämmädämin. După acest eveniment, Hantul Kazanului a devenit un protectorat rusesc, iar negustorilor ruşi li s-a permis să facă afaceri în mod liber pe teritoriul hanatului. Sprijinitorii unirii cu Imperiul Otoman şi cu Hanatul Crimeii au încercat să exploateze nemulţumirile populare pentru a provoca răscoale intre 1496 şi1505, revoltele au fost inabusite.

În 1521, Kazan s-a eliberat de dominaţia Moscovei, şi a semnat un tratat de asistenţă mutuală cu Hanatul Astrahanului, Hanatul Crimeii şi Hoarda Nogai. Forţele combinate ale hanului Muhamed Ghiray şi ale aliaţilor lui crimeeni au atacat Cneazatul Moscovei şi au capturat peste 150.000 de sclavi. În prima jumate a secolului al XVI-lea, cronicile ruseşti consemnează peste 40 de atacuri ale hanilor Kazanului, în special în regiunile Nijni-Novgord, Valadimir, şi Galici.

Independenta castigata de Hanatului Crimeii a fost subminata de elemente pro-moscovite din Hanatul Kazanului, iar unii dintre nobilii de aici au provocat o revoltă în 1545. Ca urmare, Safa Ghiray a fost răsturat de pe tron, iar omul Moscovei Şahğäli a devenit noul han. După un an, Moscova a organizat mai multe campanii în hanat pentru a-şi impune în mod definitiv dominaţia, dar toate încercările s-au dovedit eşecuri. Cu ajutorul nogailor, Safa Ghiray şi-a recucerit tronul. El a executat 75 de nobili aliati ai Moscovei, în timp ce restul opozanţilor săi au fugit în Rusia.

În acest timp, rudele lui Safa Ghiray, inclusiv Devlet I Ghiray erau în Crimeea. Cum relaţiile cu Rusia se înrăutăţeau necontenit, un grup de nobili numulţumiţi au cerut unui simpatizant al ţarului. Şahğäli cu ajutorul lui Ivan cel Groaznic reuseste să revină pe tronul hanatului în 1551, el cedeaza toate teritoriile de la est de Volga Rusiei. Şahğäli a mai ocupat tronul Kazanului până în februarie 1552, când elementele antimoscovite l-au exilat, şi au chemat în ajutor un prinţ din Hanatul Astrahanului - Yadegar Moxammad – şi pe nomazii nogai.

Forţele lui Ivan cel Groaznic au atacat hanatul în 1552 şi au asediat Kazanul. După înfrângerea trupelor tătare, ruşii au incendiat mai multe castele şi fortificaţii din hanat. Numai o parte a apărătorilor au reuşit să scape din oraşul înfrânt, cei mai mulţi fiind ucişi după cucerirea oraşului. Yadegar Moxammad a fost luat prizonier, iar civilii din oraş au fost atacaţi şi ucişi. Cronicile vremii afirmă că au fost ucişi cam 100 de mii de oameni – civili şi militari – dar cifrele acestea sunt mai mult decat fanteziste, pentru că oraşul nu avea mai mult de 40.000 de locuitori.

După cucerirea Kazanului, unele teritorii, precum Udmurtia sau Başkiria s-au unit cu Rusia fără conflicte. Administraţia hanatului a fost distrusă, dar nobilii promoscoviţi şi-au păstrat pământurile, în vreme ce opozanţii cooperării cu Rusia au fost executaţi. Tătarii au fost mai apoi deportaţi din preajma râurilor, drumurilor şi Kazanului. Pământurile au fost colonizate cu ruşi, şi câteodată cu tătari credincioşi Moscovei. Dintre tătarii rămaşi în zonă, foarte mulţi au fost convertiţi la forţat creştinism.