Tătarii (III)

Hanatul Crimeii - Qırım Yurtu 3/3

Declinul Hanatului Crimeii a fost legat de declinul Imperiului Otoman şi a schimbat echilibrul puterii în Europa Răsăriteană. S-a ajuns în situaţia ca tătarii care se reîntorceau din campaniile militare otomane să nu aibă pradă de război, iar, pe fronturile de luptă europene, cavaleria uşoară, care nu beneficia de sprijinul unei artilerii moderne, să sufere pierderi grele în faţa armatelor mai bine dotate ale Rusiei şi ale altor puteri. Până la sfârşitul secolului al XVII-lea, Moscova deveise un stat prea puternic pentru ca tătarii să-şi mai permită să-l jefuiască. După întărirea statului moscovit, tătarii au fost lipsiţi de unele dintre cele mai importante surse de venit: prada din jafuri şi sclavii. Sprijinul de care se bucura hanul din partea clanurilor nobile a scăzut în continuare ca urmare a eşecurilor externe dar şi luptei interne pentru putere. Nogaii (Nağaybäk), care asigurau o parte foarte importantă parte a forţei militare crimeene, au încetat să-i mai ofere hanului sprijinul necondiţionat.

Nogaii (Nağaybäk) este un grup etnoconfesional din Rusia. Ei sunt consideraţi uneori unul dintre popoarele indigene din Rusia. Limba etnicilor nağaybäklär este un subdialect al limbii tătare. În vreme ce unii dintre nağaybäklär se identificau ca un grup etnic separat, triburile vecine, inclusiv tătarii, îi considerau tătari. Nağaybäklär au adoptat numeroase tradiţii căzăceşti şi de aceea sunt numiţi uneori „cazaci tătari”. Dacă portul popular al femeilor nağaybäklär este similar cu cel al tătăroaicelor creştine din Tatarstan, portul bărbătesc conţine numeroase elemente ale uniformei căzăceşti. Nağaybäklär ţineau de Armata cazacilor din Orenburg.
Forţele unite ruso-ucrainiene au atacat puternic Hanatul în timpul campaniilor Cigirin şi a campaniile crimeene. În timpul războiului ruso-turc din 1735-1739, ruşi alflaţi sub conducerea felmareşalului Munnich au reuşit în cele din urmă să atace hanatul chiar pe pământul peninsulei Crimeea.Alte războiae au avut loc în timpul domniei împărătesei Ecaterina cea Mare. După victoria ruşilor din 1768-1774, afost semnat tratatul de la Kuciuk-Kainardji, care asigura independenţa Hanatului Crimeii faţă de Imperiul Otoman, în acelaşi timp transformând hanatul într-un aliat al Imperiului Rus.
Domnia hanului Şahin Ghiray a fost marcată de creşterea influenţei ruseşti şi de acţiunile violente ale administraţiei hanului împotriva opoziţiei interne. Pe 8 aprilie 1783, încălcându-şi obigaţiile ce-i reveneau prin tratatul de pace, Ecaterina cea Mare a intervenit în războiul civil din hanat, anexând de facto întreaga peninsulă. În 1787, Şahin Ghiray s-a refugiat în Imperiul Otoman, dar a fost executat pentru trădare. Familia regală Ghiray a supravieţuit până în zilele noastre.