Cateva note explicative: (1) in aceasta postare vom discuta un articol stiintific extrem de influent si care a ridicat una din cele mai importante subiecte sociale. Tematica articolului este eterna si a fost intodeauna una din dilemele societatii umane de la inceputurile ei; (2) titlul original al articolului este “The Tragedy of the Commons"[1], in care cuvantul ‘commons’, poate fi tradus in limba romana prin islaz, pajişte sau imaş – in orice caz, metaforic vorbind, este vorba de proprietatea comuna a unei societati; (3) articolul a fost scris de Garrett Hardin (1915 –2003), profesor de ecologie umana la Universitatea din L.A-Santa Barbara. In 2003, a hotarat impreuna cu sotia lui, el la varsta de 88 de ani si ea la 81, sa-si termine viata. El este unul din autorii metaforei "gena egoismului" ("selfish gene"), si s-a folosit deseori de sintagma "Nice guys finish last"; (4) articolul a fost publicat in 1968, in jurnalul Science. Science, unul din cele mai prestigioase jurnale stiintifice din lume, apare ca saptamanal (se poate accesa, aici) si este publicat sub egida AAAS (American Association for the Advancement of Science). Science a fost fondat in 1880 de John Michaels, cu ajutorul financiar a lui Thomas Edison si Alexander Graham Bell; (5) sintagma “Societaţi Sinucigaşe” imi apartine si este implementabila din punct de vedere istoric-social si religios. Voi dezvolta acest subiect in postarea imediat urmatoare celei de astazi; (6) articolul in original poate fi descarcat aici, sau aici in format PDF.

Ecologismul a devenit in ultimii ani o miscare globala, care isi are radacinile sanatoase in deceniile trecute. Astazi, din nefericire, a devenit o arma in mana unor "functionari si birocrati", arma prin care sunt promovate ideologii (unele extremiste) de sorginte anti-liberala. Nu despre acest ecologism discut eu in aceasta postare.

"Tragedia Resurselor Comune" ("The Tragedy of the Commons") a lui Garrett Hardin este un manifest prezentat sub formatul unui articol stiintific. Articolul se foloseste de metafora care descrie un islaz comunal, in care se pot dezvolta antagonisme intre egoismul individului, care aduce pe proprietatea comuna mai multe vaci pentru a obtine un profit mai mare si posibila distrugere a unei paşuni. Dilema este pastrarea bunului comunal fata de interesele personale ale individului.

Garrett Hardin anuleaza posibilitatea "tehnologizarii" ca posibil remediu al efectelor problemei, sustinand ca nici o tehnologie nu poate fi aplicata eficient in dezvoltarea resurselor fata de rata cresterii individualilor care doresc profit din "resursele comune." Garrett Hardin se foloseste de ideea de loc noua a "ingradirii" (enclosure) pentru a balansa egoismul individual fata de necesitatile societatii. De amintit ca si Tucidide (Thucydides 460 - 395 i.Hr.), parintele "realismului politic" si Aristotel (384 - 322 î.Hr) despre care am vorbit in postarile anterioare au fost dintre promotorii ideii de "ingradire" [2]. Hardin sustine (in 1968!) ca tehnologizarea nu poate fi eficienta in sporirea resurselor din cauza costurilor financiare ale energiei si ale costurilor de poluare pe care aceasta energie le produce asupra mediului. Eliminand alternativa "tehnologica" (aceasta atitudine a lui Hardin a fost profetica, in 1968 un baril de petrol costa intre 5 si 6 USD) si pe cea morala (Hardin nu vedea nici o posibilitate de conciliere intre interesele egoiste ale individului si interesele comunitatii) Hardin propune "ingradirea," care poate fi obtinuta prin privatizare controlata, taxe ecologice (polluter taxes) si legislatie regulatorie.
Reproducerea si analizarea acestui articol exceptional a fost facuta de mine in primul rand pentru a intelege tragedia unor societati, ca cea despre care ne-am ocupat in zilele trecute (societatea mayaşa ), dar si in legatura cu aceasta criza economica care bantuie lumea. Lipsa masurilor regulatorii care nu au ingradit lacomia individualilor egoisti a produs aceasta criza despre care vorbea Hardin a lovit si loveste “Resursele Comune" ale intregii planete. Cati dintre politicienii romani cunosc acest articol de o exceptionala importanta, si cati dintre ei sunt fermierii egoisti chiar nu stiu, stiu insa ca sunt prea putini care au grija de aceste resurse comune. Maine vom discuta (din punct de vedere istoric) despre societatile sinucigase.

Note:
[1] Garrett Hardin - "The Tragedy of the Commons" - Science 13 December 1968: Vol. 162. no. 3859, pp. 1243 - 1248
[2] Thucydides -History of the Peloponnesian War, Book I, Sec. 141;
Aristotle - Politics, Book II, Chapter III, 1261b