Aristotel: Politica


Tratatul "Politica" a lui Aristotel este a doua parte dintr-o lucrare probabil mai ampla, care se ocupa cu "conditia omului in societate." Prima parte a acestui tratat numita Ta Ethika, si cunoscuta pe numele "Etica Nicomahică,” presupunandu-se ca aceasta denumire provine de la numele fiului lui Aristotel, Nicomahus, despre care se consideră că ar fi editat cartea, având în vedere că aceasta fusese concepută de Aristotel drept curs pentru discipolii săi. Ideea principală cu care Aristotel îşi începe cartea este aceea că există diferenţe de opinie despre ceea ce este cel mai bine pentru oameni şi aceste diferenţe trebuie rezolvate. Se pune intrebarea : Care este binele? Aristotel incearca raspunsuri diferite pana la urma ajunge la concluzia ca binele individual nu poate fi decat o functie a binelui colectiv. Dupa ce s-a ocupat de etica prin care defineste regulile binelui personal si ajunge la concluzia ca binele personal este legat de cel colectiv, incearca Aristotel să defineasca treburile (regulile) comunitaţii (cetaţii).

"Politica” sau in traducere literala “treburile cetaţii” contine 8 carti, probabil scrise in perioade diferite ale vietii lui Aristotel. Din punct de vedere literar lucrul a fost aproape dovedit, structura carţii fiind o editare tarzie facuta de Aristotel sau de urmasii sai. In cartea I-a, Aristotel discuta originea si necesitatea statului, structura lui si comunitatea care-l slujeste, adica comunitatea demnitarilor lui, politicieni (koinonia politike). Cartea a II-a, este o critica la adresa lui Platon si la adresa ideilor lui din Republica (vezi postarea precedenta). In acesata carte, Aristotel propune o alternativa sub forma unei constituţii. Extrem de interesant pentru cititorul roman este capitolul al-V-lea din acesta carte, in care sunt discutate proprietatea individuala versus cea colectiva. Aristotel discuta niste subiecte de actualiate aproape profetica, bunurile colective fata de modelul omului economic (Homo Economicus – vezi una din postarile mele mai vechi). Un excepţional material pentru oamenii care vor sa “privatizeze” statul (vezi declaratiile Dlui. Patriciu) sau sa-i diminueze puterea (vezi declaratiile Dlui. Vantu). Cartea a III-a, se ocupa de cetaţean, cine este cetaţeanul si care ar fi distribuţia corecta a puterii politice. Cartile a IV-a, a V-a si a VI-a sunt cartile din care am citat in postarea mea anterioara, aici. Cartile se ocupa de diferentele intre feluritele sisteme de guvernare si constituţiile respective, comparand democratia oligarhiei. Cartea a VII-a se ocupa de statul ideal, cetatenii lui si solidaritatea civica, departe de noi si in general de tot ce se petrece in contemporaneitatea in care traim. Cartea a VIII-a este tot una vizionara, si se ocupa de cel mai important obiectiv al statului – EDUCAŢIA intr-un stat ideal. Bineînţeles aceasta carte este idealul intruchipat de faimoasa universitate romaneasca, una din cele mai populate din occident, universitate care poarta numele unui mare carturar roman.

As dori sa-mi termin postarea cu cateva concluzii personale sau spicuite pe ici pe colo: (1) Bunăstarea presupune o independenţă maximă faţă de constrângerile materiale pe care individul este incapabil să o obţină singur şi care nu este pe deplin realizată decât în comunitatea politică. (2) Rolul cetăţii este de a realiza bunăstarea comună a cetăţenilor. Funcţia principală a cetăţii constă în înflorirea morală a cetăţeanului, de aceea Aristotel consacră o mare parte a lucrării problemelor de educaţie. (3) Ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găseşte în mod necesar sancţionat pe termen lung.

P.S - Aceasta postare este dedicata tuturor politicienilor care nu citesc filozofie si cred cu convingere ca nu este nevoie de filosofi ci de meseriasi "adevarati". Filozofii fiind neproductivi in general.

Bibliografie si citate:

Engleza:
-- Ryan, Peter - "A Theoretical Revolution As Exemplified Through the Regime and Rule of Law". Chicago: University of Chicago Press - 2008.
-- Lord, Carnes - "Introduction to The Politics, by Aristotle". Trans. Carnes Lord. Chicago: University of Chicago Press - 1984

Romana:
-- Jonathan Barnes, Aristotel, ed. Humanitas – 2006
-- Wikipedia (under GNU license)

Textul original al lucrari lui Aristotel, tradus in limba engleza in format PDF, poate fi gasit, aici.
7 comentarii
  1. nora damian a spus:

    Teophyle,
    fie si numai pentru ideea atat de fireasca si de simpla ca binele individual nu poate fi de cat in functie de binele colectiv, merita reactualizat Aristotel! O idee-indicator care arata clar ca suntem intr-o societate dominata de politicieni care gandesc pe dos, la fel si structurile care-i reprezinta.


  2. Theo-Phyl a spus:

    @nora
    eu incerc sa arat oglinda, pentru cei ce doresc sa intzelega in ce stare am ajuns, sa intzelega :( fiecare cu armele lui, eu am istoria :)


  3. Anonim a spus:

    maya
    Buna seara si buna sa va fie inima!

    da, binele colectiv este suma de "bine" individual!


  4. Theo-Phyl a spus:

    @maya, salut, da probabil Aristotel a crezut si el ca tine :)


  5. Anonim a spus:

    maya
    Buna ziua si buna sa va fie inima!
    :)
    politicienii care NU citesc politica se cred ei insasi filozofi,in loc sa se creada filfizoni.

    Problema cred ca este aceea a "primului pas"!
    Cine sa-l faca?


  6. Anonim a spus:

    Te rog da'ne si noua un comentariu mai detaliat la catile IV,V si VI.E pt o cauza buna,avem proiect la filo.Ms ms
    socio13193@yahoo.com


  7. Theo-Phyl a spus:

    Bine anonime am sa incerc pe la sfarsitul saptamani, pentru ca ai fost onest !