Dreptul Roman este una din cele mai durabile legislatii din istoria omenirii. Dreptul roman contine toata legislatia cuprinsa intr-o perioada de aproape un mileniu, de la cele 12 table ale legii republicane (Lex Duodecim Tabularum), care dateaza din 449 i.Hr., si pana la Legislatia lui Iustinian (Corpus Juris Civilis) din 530 d.H. Intr-un fel sau altul, desi transformat in codexul legislativ al Imperiului Bizantin (tradus si folosit in limba greaca) a existat si a fost impus pana la caderea Constantinopolului in 1453. Inutil sa mentionez ca dreptul roman a fost impus si exercitat pe aproape tot teritoriul Europei moderne, Orientului Mijlociu si Africii de Nord, pana in Etiopia.
La inceputurile lui, dreptul roman se baza pe doua elemente, legea promulgata (lex rogata, adica o lege propusa care trebuia aprobata de Senat, auctoritas patrum) si de plebiscit (adunările plebeilor). Aceasta diferentiere a fost anulata in 286 î. Hr prin lex Hortensia, care a produs unificarea sistemului legislativ. Despre felul propunerii si promulgarii vom vorbi (poate) intr-o postare, care se va ocupa de sistemul judiciar.
O lege conţinea o introducere (preambul circumstanţial-praescriptio), textul legii (rogatio) şi sancţiunile prevăzute (sanctio). Din acest punct de vedere, se disting patru categorii de legi: legi care anulează actul ilegal şi îi urmăresc pe contravenienţi; legi care anulează actul ilegal, fara urmarirea contravenientilor; legi care nu anulează actul ilegal, dar îl pedepsesc pe contravenient; si legi care nu prevăd nici o sancţiune: legiuitorul nu vrea să intre în conflict cu traditia locului (in special cea religioasa) si să-i opună un nou principiu; aceste legi au fost cele mai numeroase. O lege poartă numele magistratului care a avut iniţiativa ei, şi nu este valabilă decât pentru cetăţenii Romani. Ea nu are efect retroactiv; în principiu, nu poate fi abrogată: totuşi, o nouă lege poate anula sancţiunile prevăzută de o lege precedentă şi, în anumite cazuri, Senatul poate declara nulă o lege votată în periodă de tulburări, sau poate scuti pe cineva de respectarea ei.
Cateva legi extrem de importante ale Dreptului Roman: (1) Lex Canuleia – care dadea posibilitatea casatoriilor intre patricieni si plebei, promulgata in 445 i.Hr. (2) Lex Hortensia din 287 i.Hr, un fel de lege a emancipatiei, care dus la o egalitate civica in fata legii dintre plebei si patricieni (vezi mai sus plebiscitu)l; (3) Lex Aquilia, poate cea mai importanta lege a Dreptului Roman si care este baza juridica a sute de legi care constituie astazi ceea ce numim noi "Codul Civil." Promulgata in 286 i.Hr, legea se ocupa de daune civile (damnum iniuria datum) impotriva unei persoane sau impotriva statului.
Interesat de mentionat ca Dreptul Roman a dezvoltat şi conceptul de lege pentru cetăţeni şi lege pentru străini, care in nici un caz nu era discriminatoriu, ci se baza foarte mult pe obiceiurile religioase ale populatiilor locale sub stapanirea Romana – lucru care a pus bazele Dreptului Internaţional. Dreptul roman este fundamentul multor sisteme legale din lume. Legea Comunelor a fost la origine bazată pe dreptul roman, înainte de a-şi dezvolta o proprie tradiţie în Anglia, de unde s-a extins spre Regatul Unit, în afară de Scoţia, şi până în Statele Unite ale Americii. În contrast, aşa-numitele sisteme bazate pe Codul Civil sunt direct bazate pe dreptul roman; Sistemele legale ale multor ţări din Europa continentală şi din America de Sud au intrat în această categorie, frecvent prin Codul Napoleonic. Acestea sunt numite sisteme judiciare latine (sau "jure latino curente").
Nu stiu cat de mult se intereseaza legislatorul romăn de jurisprudenta in general, desi are ca ocupatie fundamentala propunerea sau sa votarea legilor propuse de altii. Am hotarat totusi sa propun cateva lecturi interesante cuprinse in cartile unui distins profesor Roman, Dl. Dr. Vladimir Hanga, care este un mare expert in Dreptul Roman, si din care carti m-am inspirat si eu in aceasta postare si in cele viitoare.
PS. In sfarsit am reusit o noua postare pe Paleografia, referitoare la Codexul din Kells, daca sunteti intersati, aveti un link – aici.
Interesat de mentionat ca Dreptul Roman a dezvoltat şi conceptul de lege pentru cetăţeni şi lege pentru străini, care in nici un caz nu era discriminatoriu, ci se baza foarte mult pe obiceiurile religioase ale populatiilor locale sub stapanirea Romana – lucru care a pus bazele Dreptului Internaţional. Dreptul roman este fundamentul multor sisteme legale din lume. Legea Comunelor a fost la origine bazată pe dreptul roman, înainte de a-şi dezvolta o proprie tradiţie în Anglia, de unde s-a extins spre Regatul Unit, în afară de Scoţia, şi până în Statele Unite ale Americii. În contrast, aşa-numitele sisteme bazate pe Codul Civil sunt direct bazate pe dreptul roman; Sistemele legale ale multor ţări din Europa continentală şi din America de Sud au intrat în această categorie, frecvent prin Codul Napoleonic. Acestea sunt numite sisteme judiciare latine (sau "jure latino curente").
Nu stiu cat de mult se intereseaza legislatorul romăn de jurisprudenta in general, desi are ca ocupatie fundamentala propunerea sau sa votarea legilor propuse de altii. Am hotarat totusi sa propun cateva lecturi interesante cuprinse in cartile unui distins profesor Roman, Dl. Dr. Vladimir Hanga, care este un mare expert in Dreptul Roman, si din care carti m-am inspirat si eu in aceasta postare si in cele viitoare.
PS. In sfarsit am reusit o noua postare pe Paleografia, referitoare la Codexul din Kells, daca sunteti intersati, aveti un link – aici.
Teophyle,
salut! :)
Am citit Aquilia! Probabil nu se mai aplica acuma, nici macar cu confiscarea averilor ilicite. Pacat! :(
Buna seara si buna sa va fie inima!
:)
maya
Theo-Phyl
legi care nu anulează actul ilegal, dar îl pedepsesc pe contravenient
la noi,acest gen de legi se aplica numai la fraieri;restul intra in categoria celor la care legea se aproga
Totusi constat ca si "dreptul roman" prevedea categorii care erau scutite de respectarea legii
de aici ni "se trage"