Bătălia de la Grunwald (Tannenberg) a avut loc pe 15 iulie 1410 între Regatul Poloniei, Marele Ducat al Lituaniei şi aliaţii lor pe de-o parte şi Cavalerii teutonii pe de altă parte. A fost bătălia decisivă a războiului polono-lituaniano-teutonic şi una dintre cele mai mari bătălii ale evului mediu european. Entitatea statala monastica a Cavalerilor teutoni a fost învinsa în mod decisiv în această bătălie şi de fapt anihilata. Puţinele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor localitati minore, care nu au supravietuit timpului, numele bătăliei diferind în diferite limbi.

Ordinul teutonic (Ordo Teutonicus) este un ordin religios german catolic format la sfârşitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În timpul Evului Mediu, ei erau un ordin militar cruciat şi purtau veşminte albe cu o cruce neagră. Ordinul a fost desfiinţat în 1809 de Napoleon Bonaparte. Ordinul a continuat insă să existe sub conducerea Habsburgilor, iar în prezent conduce activităţi caritabile în Europa Centrală.

Prinţii şi regii din dinastia Jagellon au domnit între anii 1386 şi 1572 ca regi ai Poloniei sau prinţi în Marele Ducat al Lituaniei fiind de asemenea din secolul al XV-lea regi ai Ungariei şi Boemiei. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei şi Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Jogaila s-a creştinat şi a devenit rege al Poloniei ca Vladislav (Władysław) Jagiełło. Jagello a fost de patru ori căsătorit, ultima căsătorie fiind cu Sofia (Sonka) in 1422 având doi fii Wladislaw şi Kazimir.

Vladislav al II-lea împreună cu vărul său Witold prinţ al Marelui Ducat al Lituaniei au încheiat uniunea polono-lituaniană (pactul de alianţă de la Horodlo pe Bug) in pofida conflictelor familiare anterioare intre Wladislaw si tatäl lui Witold. Witold este si el convertit la crestinism.

Teritoriul Poloniei a fost locuit, de triburi slave, celtice, baltice şi germanice. Cea mai cunoscută descoperire arheologică privind Polonia preistorică este o aşezare fortificată din Biskupin, datată din cultura luzaţiană a epocii timpurii a fierului, în jurul anului 700 î.e.n. Polonia si polonezii au fost amintiti pentru prima data in istoria scrisa, in secolul al X-lea prin cronicile istoricului andaluz, Ibrahim ibn Jakub, pe numele lui intreg "Ibrāhīm ibn Ya‛qūb al-Isrā’īlī al-Turtūshī”, adica Ibrahim (Abraham) ibm (fiul lui) Jakub (Yacob) al-Isrā’īlī (evreul) al-Turtūshī (probabil din Turcia).

Nicolai I Pavlovici (1796 - 1855) a fost împăratul Rusiei din 1825 până la moartea sa din 1855. Lui Nicolae îi lipsea cu desăvârşire deschiderea spirituală şi intelectuală a fratelui său. El considera că rolul său ca ţar era unul de autocrat paternalist care îşi conduce poporul prin orice mijloace găseşte de cuvinţă. Având experienţa tristă a revoltei decembriştilor, Nicolae I era ferm hotărât să ţină sub un control strict societatea rusă. Poliţia secretă, controla o reţea uriaşa de spioni şi informatori. Asupra sistemului de învăţământ, presei şi asupra oricărei manifestări a vieţii publice era exercitată o cenzură strictă. În 1833, ministrul educaţiei, Serghei Uvarov, a gândit un program denumit "Autocraţie, ortodoxie şi caracter naţional", care urma să reprezinte principiul călăuzitor al regimului. Poporul trebuia să demonstreze loialitate nelimitată autorităţii ţarului, tradiţiilor Bisericii Ortodoxe Ruse şi naţiunii ruse. Aceste principii nu au avut sprijinul majorităţii populaţiei, dar, în schimb, a dus la represiune în general şi, în particular, la represiuni la adresa naţionalităţilor neruse şi în special a minorităţilor religioase neortodoxe.

Pavel I

Ecaterina a II-a a Rusiei a murit în 1796, iar pe tron a urcat fiul ei, Pavel I al Rusiei (care a domnit între 1796-1801). Temerile pe care le-a avut în timpul vieţii mamei sale, care ar fi încercat să-l numească moştenitor al tronului pe nepotul ei cel mai mare, (primul fiu al lui Petru), Alexandru I al Rusiei, l-au făcut să legifereze dreptul primului născut. Aceasta este una dintre reformele scurtei sale domnii care au rămas neschimbate de-a lungul timpului. De asemenea, el a reînnoit contractul de exploatare blănurilor din Alaska al lui Nicolai Reazanov, ceea ce a dus în cele din urmă la achiziţia acestui teritoriu din America de Nord. Paul a fost generos, dar cu o fire schimbătoare, genorozitatea arătată iobagilor săi şi aroganţa i-au adus numeroşi duşmani.