Prima actiune de organizare este pregătită de un grup clandestin care creează legături cu toate facultătile în vederea organizarea unei manifestatii. n 28 octombrie 1956 începe să emită, pe diferite lungimi de undă, un post de radio, care se institula "România viitoare. Vocea rezistentei". Nu există informatii asupra localizării acestui post clandestin, una din ipoteze fiind că era amplasat în Iugoslavia. Postul, considerat de orientare nationalistă, prezenta revendicările studentilor printre care:

Începerea războiului din Suez la 29 octombrie 1956 i-a descumpănit pe cei care voiau să treacă la actiune. Pentru unii, mai avizati, era un semnal clar că occidentul nu avea intentia să intervină si că revolutionarii maghiari, ca si eventual cei din România, nu trebuiau să conteze pe un sprijin exterior. Unii mai prudenti considerau că, fără un asemenea sprijin, sansele de succes erau minime. Altii exprimau păreri contrare, arătând că trupele rusesti nu interveniseră si că revolutia maghiară era un succes, că practic regimul comunist fusese răsturnat.

Continuă însă să sosească vesti proaste. Ca urmare a încercării de organizare a unei răscoale studentesti la Timisoara fuseseră arestati circa 2000 de studenti în zilele de 30 si 31 octombrie. Conducătorii miscării din Bucuresti nu aveau informatii exacte asupra evenimentelor de la Timisoara, dar aflaseră pe diferite căi indirecte că situatia era gravă.

Din aceste motive entuziasmul pentru ideea unei actiuni studentesti începuse să descrească. Constienti că timpul lucrează împotriva lor si că dacă o manifestatie avea să aibă loc, ea nu mai putea fi amânată, în ziua de 2 noiembrie 1956 comitetul de actiune, condus de Alexandru Ivasiuc si Mihai Victor Serdaru, hotărăste convocarea unei adunări studentesti cu caracter public. Ziua de 3 noiembrie fiind o dată prea apropiată pentru a putea asigura o mobilizare suficientă, se fixează pentru adunare ziua de 5 noiembrie în Piata Universitătii. Comitetul de organizare decisese că trebuia să se evite un caracter violent al manifestatiei pentru a nu justifica un răspuns violent al autoritătilor la provocări. Studentii de la Facultatea de Filologie si Facultatea de stiinte Juridice au elaborat o serie de manifeste pe care erau scrise lozinci ca: "Jos rusa si marxismul", "Vrem stiintă, nu politică în universitate" si "Urmati exemplul studentilor unguri, cehi si poloni". În aceste manifeste îsi prezentau revendicările si care îndemnau restul populatiei să li se alăture. Ceea ce se urmărea era arătarea unei opozitii ferme la abuzurile partidului comunist, crearea unui precedent pentru folosirea drepturilor democratice, a dreptului de adunare si determinarea autoritătilor să înceapă negocieri. Difuzarea manifestelor a fost sistată în momentul în care au fost efectuate primele arestări ale opozantilor

În ziua de 4 noiembrie, armata sovietică din Ungaria iese din expectativă si ocupă atât Budapesta, cât si alte centre vitale din tară. Desi informati de reprimarea brutală din Ungaria si constienti că sansele de succes au scăzut considerabil, organizatorii decid totusi că miscarea trebuie continuată si că manifestatia trebuie să aibă loc. În acelasi timp, la Bucuresti, au fost arestati mai multi studenti printre care si unii dintre initiatorii manifestatiei.

În noaptea de 4 spre 5 noiembrie, trupele Ministerului de Interne au ocupat Piata Universitătii. Circulatia a fost complet oprită, iar pe toată partea carosabilă din fata Universitătii erau camioane în care soldatii, înarmati cu arme automate, erau asezati pe bănci gata de interventie. Manifestatia devenise imposibilă. Alte trupe de interventie erau masate în clădirea Universitătii si în alte clădiri din zonă. Tosi cei care avuseseră intensia de a participa la manifestasie s-au lămurit asupra situasiei din momentul intrării în piată, dar nu s-au oprit. Ceea ce nu stiau, era că la intrările în piată se aflau membrii de partid din diferitele facultăti care notau numele tuturor celor care treceau prin zonă.