Vezi postarea precedenta. Alianţa frăţiei cavalereşti a membrilor Ordinului era coordonată de reguli stricte. În momentul morţii unui cavaler din Primul cerc, rangul lui este înlocuit de un altul. Proba virtuţilor de admitere în Primul cerc durează un an. La funeraliile unui cavaler din Primul cerc erau prezenţi restul membrilor rămaşi. În fiecare zi de Vineri, membrii Ordinului purtau un veşmânt de culoare cernită în amintirea patimilor lui Isus. Spiritul solidarităţii şi arborarea Semnelor heraldice ale Ordinului erau o normă permanentă obligatorie. Cel care omitea expunerea semnelor Ordinului era pasibil de o amendă. In spiritul timpului, Ordinul urmăreşte întărirea pământească a Bisericii lui Cristos sub aripa protectoare a religiei creştine care poartă cruciadă împotriva duşmanilor externi şi interni. Pe plan temporal, obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor şi a ereziei husite precum şi (nemărturisit) întărirea autorităţii regale împotriva veleităţilor de autonomie a magnaţilor maghiari şi a vasalilor Coroanei cât şi limitarea puterii politice a călugărilor.
Chiar daca obiectivul Ordinului era de natură religioasă, în mod egal el va influenţa deciziile diplomatice, militare, politce şi juridice ale statelor Europei Centrale şi din Balcani. In general, în vederea obţinerii creşterii autorităţii centrale a Coroanei împotriva marilor magnaţi maghiari, Sigismund va urmări în politica internă, promovarea în rangul cavalerilor Ordinului dragonului a unui număr cât mai mare din rândurile micii nobilimi. Deşi clerul nu a facut parte din rândul cavalerilor Ordinului, era reprezentat în Consiliul Mareşalilor aşa cum o devedeşte Episopul de Zagreb, Eberhard de Lorraine, care este şi unul dintre fondatorii Dragonului.
Primul Maestru al Ordinului este Baronul Mihail Garai. În scurt timp printre cavaleri sunt nobili saxoni, unguri, polonezi, italieni, cehi, sârbi şi valahi (Vlad al II-lea). În rândurile sale s-au numărat atât laici, cât şi elite are ierarhiei bisericeşti. În 1408, numărul cavalerilor era 61 iar în 1437, numărul cavalerilor ajunsese la 97. Ierarhia membrilor Ordinului Dragonului era stabilită în funcţie de capacitatea cavalerilor de a echipa un oştean care să lupte în spiritul Ordinului. 400 de oşteni echipaţi de un nobil formau un Banderium care deja cu 100 de soldaţi putea fi condus în luptă cu un steag şi un blazon personal. La nivel de Banderium, nobilii primeau un ajutor financiar regal suplimentar în bani sau în uncii de sare. Un Banderium era plătit de Coroană cu 300 de fiorini ceea ce nu era foarte mult dat fiind că armura completă a unui cavaler costa 50 de fiorini iar casca 20. Batalionul de cavaleri de profesie militară era cel care alimenta Trezoreria regală cu reveniturile a 12000 de sate de şerbi. Forţa financiară şi militară Ordinului Dragonului aparţinea exclusiv nobililor, regele Sigismund, Alteţă Serenissimă, fiind capabil să echipeze singur 4000 de arcaşi.În anii 1415-1417, Nicolae Csáki, cavaler al Ordinului din Transilvania, echipa 900 de pedeştraşi. Pippo Spano 1200. Ordinul Dragonului a reuşit să echipeze între 15.000-20.000 de oşteni, dintre care 10.000 erau arcaşi. În ciuda caracterului cosmopolit al membrilor Ordinului, magnaţii maghiari au încercat constant să limiteze influenţa cavalerilor nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic opozanţii politicii sale personale. Problema de ordin militar al Ordinului era tensiunea între proporţia pedestraşilor mercenari, alcătuită îndeosebi din oşteni saxoni, cehi, sârbi sau polonezi şi nucleul arcaşilor maghiari
Trimiteți un comentariu