Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) susţine că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, "purcede de la Tatăl; cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit". Poziţia Bisericii Occidentale (Romano-catolice) in acest important subiect este că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl şi de la Fiul."

Suportul Ortodox evanghelic invocat este Evanghelia după Ioan, capitolul 14, versetul 16, unde Iisus Hristos spune Apostolilor (după ce, în versetul anterior, îi indeamnă să păzească poruncile Lui): "Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac". În aceeaşi Evanghelie, în capitolul următor [15:26], Iisus Hristos se referă explicit la purcederea Duhului Sfânt: "Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine".

Suportul Catolic vine din textul tot de la Ioan, întrucât la Ioan 10:30, Fiul lui Dumnezeu spune: “Eu şi Tatăl una suntem”. Această unitate înseamnă, conchide Romano-catolicismul, că şi Fiul este obârşie a Duhului Sfânt (Duhul Sfânt purcede şi din Fiul), ca şi Tatăl.

Pozitia mea (personala): Cu toata modestia si umilinta fata de intelepciunea Parintilor Bisericii, cred eu ca problema nu exista. Iisus nu s-a exprimat nici in greaca si nici in latina. Iisus cel istoric, fiul omului, a vorbit si a gandit in Aramaica. In aceasta limba problema nu exista si formularea aramaica in Evanghelia lui Ioan este mult mai clara. Despre asta vom discuta poate intr-o postare care se va ocupa de "Crezului Crestin" si evolutia lui de la inceputuri si pana in zilele noastre.

Sper ca am raspuns destul de clar si argumentat, mai tarziu ma voi reintoarce la "Chivotul Legii".