Triburile greceşti, realizând că vorbeau o altă limbă decât vecinii lor, au folosit numele de "barbari" pentru a-i denumi, cu sensul de "vorbitor al unei limbi străine". Se crede că acest termen, barabaros, este la origine onomatopeic: "bar-bar"—i.e. bâlbâială—posibil aşa ar fi părut vorbirea popoarelor străine vorbitorilor de greacă. Acest lucru era adevărat şi pentru egipteni, care, după Herodot, "îi numeau barbari pe toţi aceia care vorbeau o limbă diferită", şi mai târziu pentru slavi, care îi numeau pe germani nemec, însemnând "mut", ei înşişi numindu-se slověnski sau "oameni ai cuvântului".