Am terminat ieri postarea cu niste elemente care ne pot duce la o finalitate in cautarea Chivotului Legii. Din lecturarea Cartii Macabeilor, scrisa aprope de aparitia crestinismului, aflam ca profetul Ieremia a ingropat Chivotul Legii in asteptarea unor vremuri mai bune. Cine a fost Ieremia? Asadar Ieremia a fost profetul "dezastrului" si a trait perioada distrugerii Templului din Ierusalim. Ieremia incearca timp de 25 de ani sa avertizeze poporul de pericolul iminent, nu este ascultat, la fel ca majoritatea profetilor. Divinitatea ii porunceste de a inceta sa se mai roge pentru binele lui Israel pentru ca soarta lui este hotarata, el va fi pedepsit. Chiar daca naratiunea biblica este metaforica, chiar daca pentru cititorul modern profetia lui Ieremia este o poveste pentru "adormit copiii," ea are un sambure de istoricitate. Daca ne uitam la spusele lui Iremia cu ochii unui ateu, nu putem sa nu vedem analiza lui dura asupra trecutului istoric care a fost prezentul lui, bine nu ca profet, atunci ca analist politic, militar, ce vreti.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Pentru o mai buna intelegere a celor ce vor urma, propun o mica incursiune "didactica" in religia iudaica. Pentru majoritatea populatiei, religia iudaica este o religie straveche bazata pe o revelatie ( a lui Moise), pe o scriptura Biblia Ebraica numita si Vechiul Testament, si o traditie transmisa oral si dupa aceea scrisa. Adevarat, religia iudaica contemporana este exact ceea ce am mentionat mai sus.

Puteti citi si comenta articolul pe Politeia World

Pe timpul Regelui iudeu Manase (687 – 642 i.Hr) se intamplau cateva lucruri extrem de interesante, care ar fi putut duce la o hotarare a preotilor de a muta Chivotul Legii din Ierusalim. Prima ar fi caderea regatului nordic in anul 721 i.Hr. si pericolul asirian iminent si pentru regatul sudic. A doua ar fi favorizarea lui Menase a cultului pagan si intr-un fel scaderea religiozitatii Yahviste in regatul Iudeiei (regatul de sud), si in sfarsit alianta lui Manase cu faraonul egiptean Psamtik I (Psammeticus) si trimiterea unei armate pentru a-l ajuta pe faraon in lupta impotriva imperiului Kushit (vezi postarile aferente). Aceasta corp expeditionar israelit s-a instalat pe insula Elefantina (Elephantine), pe atunci numita Yebu - în limba egipteană antică (numele Elefantin fine de la traducerea greceasca a insulei cu elefanti).

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

In postarile anterioare mi-am aratat scepticismul legat de "furtul" Chivotului Legii de catre asa zisul fiu a lui Solomon si reginei din Saba Menelik. Am mai zis ca probabil chivotul Legii nu se afla in Biserica Sf. Maria din Axum, dar exista insa o legatura clara intre Ierusalimul Cruciat, Templieri si Etiopia. Aceasta este veriga care-i uneste probabil - printul Lalibela – astazi numit de etiopieni Sf. Gebre Mesqel Lalibela, membru al dinastiei Zagwe (1137 – 1270).

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon (lat. Pauperes commilitones Christi Templique Solomonici), cunoscuţi mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului (fr. Ordre du Temple sau Templiers), au fost unul dintre cele mai puternice si mai misterioase ordine militare creştine.

În jurul anului 1119, cavalerul francez Hugues de Payens şi ruda sa Godfrey de Saint-Omer, veterani ai primei cruciade, propun crearea unui ordin monastic pentru protecţia pelerinilor care doreau sa ajunga la Ierusalimul ocupat de crestinii cruciati. Regele Balduin al II-lea al Ierusalimului a acceptat această cerere, oferindu-le drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa care fusese capturată. Muntele templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon. Cruciaţii incartiruiti pe ruinele Templului lui Solomon se numeau prin urmare Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon, sau cavalerii "templieri". Cu puţine resurse financiare la dispoziţie, ordinul compus de numai nouă cavaleri se baza pe donaţii pentru a supravieţui. Emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau acelaşi cal, simbol al sărăciei.