Familia “de Medici” provine din regiunea Florenţei; în a doua perioadă a secolului al XIII-lea se pot găsi mărturii scrise si membri ai familiei ocupă funcţii în Florenţa, în breasla lor. Intre breslele textilierilor si lanarilor a existat unul din cele mai grele razboaie din Florenta, iar Salvestro di Alamanno (1331-1388) a condus atacul contra revoltei scărmănătorilor de lână Ciompi. Cu nepotul său Giovanni di Bicci de Medici (1360-1429) începe ascensiunea familiei, acest nepot devine bancherul papei şi mijlocitor intre oligarhii burghezi (Albizzi) şi popor.

Ramura originala a familiei, Medici di Cafaggiolo, domină Florenţa, cu două întreruperi, ca magistraţi de seamă ai oraşului până în anul 1537. Aceste întreruperi sunt: 1494-1512 şi 1527-1530. Figurile mai pregnante din familie sunt Cosimo de Medici, numit „il Vecchio“, cel Bătrân, (1389-1464), purtând titlul „gran maestro“, fiind de fapt neoficial conducătorul republicii Florenţa şi nepotul său Lorenzo de Medici, numit „il Magnifico“, magnificul (1449-1492).

Ascensiune marcantă a atins familia prin al treilea fiu al lui Lorenzo Giuliano II de Medici, care in calitate de prinţ de Nemours devine primul nobil al familiei, însă cel de-al doilea fiu al lui Lorenzo Giovanni devine Leon al X-lea, primul papă al familiei (1513-1521), urmat de vărul său Giulio, numit ca papa Clemens VII (1523-1534), însă în oraşul Florenţa influenţa familiei slăbeşte. Fratele lui Lorenzo Giuliano I de Medici moare în anul 1478 ca urmare a unui complot politic organizat de familia concurentă Pazzi.

Fiul cel mai în vârstă al lui Lorenzo Piero II de Medici este alungat din Florenţa 1494 de către un călugăr fanatic Girolamo Savonarola, care proclamă “Statul sfânt” sau “Statul lui Dumnezeu”. Se spune că ar fi ars şi unele opere de artă ale lui Botticelli deoarece erau nuduri. Piero II de Medici (Piero cel fără de noroc) se reîntoarce în 1512, fiind însă din nou alungat din oraş. Numai cu ajutorul papei Clemens VII şi al lui Carol al V-lea reuşeşte Florenţa să devină pentru o perioadă scurtă (1527-1530) din nou Republică. Fiul papei Clemens VII, Lorenzo II de Medici, se întoarce 1527 , dar va fi din nou alungat.

Transformarea oraşului din republică într-o monarhie nu mai poate fi împiedicată, astfel Lorenzo II este numit de papa Leo X, unchiul său, prinţ de Urbino. Alessandro de Medici, care ar fi fost fiul nelegitim al papei Clemens VII, conduce Florenţa între anii 1523 – 1527, când este alungat. Reaşezat la conducerea oraşului de către împărat in 1531, este asasinat in anul 1537, de Lorenzino de Medici, o ruda de-a lui care se simţea nedreptăţit la o moştenire. Fiica lui Lorenzo, sora vitregă a lui Alessandro, a fost Caterina de Medici, care în 1533 se căsătoreşte cu regele Henric al II al Franţei. Alessandro a avut la fel o fiică nelegitimă in 1536 cu Margareta de Parna, care s-a căsătorit cu împăratul Carol Quintul. După moartea lui Alesandro reuşeşte să se impună Cosimo I, care provine din linia nouă a familiei, fiind prinţ al Florenţei 1537 şi din 1569 prinţ al Toscanei. Din 1575 poartă titlul de Ferdinand I (Toscana). Descendenţii săi mai importanţi – Cosimo II (1590-1621) este protectorul lui Galileo Galilei, sau Maria de Medici, fiica lui Francesco şi soţia regelui Henric al IV-lea al Franţei. Membrii familiei Medici au dominat şi condus Toscana până la moartea ultimului Medici in anul 1737.

Familia de Medici, intr-un fel sau altul, inseamna Renasterea Florentina. Conform studiilor moderne, Casa de Medici a investit in doua secole si jumatate cam un miliard de USD in valorile actuale in sustinerea artei si literaturii Renasterii Florentine.

Giovanni di Bicci il însărcinează în 1419 pe Filippo Brunelleschi cu renovarea Basilica di San Lorenzo di Firenze, care devine cavoul familiei Medici (aici fiind înmormântaţi 46 de membri ai familiei). Maeştrii ai artei, sprijiniţi de Cosimo de Medici, erau Donatello şi Filippo Lippi. Insă contribuţia cea mai însemnată în sprijinirea artei îi revine lui Lorenzo de Medici. La masa lui se întâlnesc artişti, gânditori, de rangul lui Michelangelo, Demetrios Chalkondylas, Angelo Poliziano, Christoforo Landino, Giovanni Pico della Mirandola, Francesco Granacci, Sandro Botticelli şi Leonardo da Vinci. Fiind colecţionari de opere de artă, familia Medici a contribuit la îmbogăţirea cu opere de artă a muzeului Galleria degli Uffizi din Florenţa. În domeniul arhitecturii se pot aminti urmatoarele proiecte finantare in totalitate de aceasta familie:

• Basilica di San Lorenzo, Dom Santa Maria del Fiore 1436;
• Palazzo Medici-Riccardi, 1444, arhitect Michelozzo;
• Palazzo Pitti, mulţumită Eleonora de Toledo, soţia lui Cosimo, 1550 arhitect Buonaccorso Pitti;
• Uffizi, arhitect Giorgio Vasari însărcinat de Cosimo I 1560;
• în 1562 înfiinţtă Accademia dell’ Arte del Disegno unde stă opera lui Michelangelo „David“;
• Grădina-Boboli în spatele lui Palazzo Pitti;
• Belvedere;
• Biblioteca Medicea Laurenziana.