Evenimentele care se petrec in zilele noastre in Japonia nu pot sa nu ne aminteasca de stravechiul mit al Atlantidei. A fost sau nu a fost Atlantida? Greu de hotarat! In zilele noastre poate mai mult decat oricand nu putem totusi sa nu ne intrebam daca stravechiul mit are o firmitura de adevar. Posibila existenţă a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puţin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umanişti în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăseşte în cultura populară, de la opere ştiinţifico-fantastice la filme şi jocuri video, iar studiul existenţei sale face obiectul unei noi ştiinţe, numită atlantologie.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Bună ziua, Theophyle,
Cred că Atlantida a existat şi un dezastru s-a produs în erele geologice îndepărtate ale pământului. Argumentele mele vor părea probabil ciudate sau fanteziste, dar risc expunerea lor.
Primo. În anii studenţiei am avut un profesor de latină extrem de cultivat şi original în asocierea marilor teme şi idei cultural-istorice. Îmi aduc aminte că la cursurile si seminariile lui făceam declinări, traduceri, ţineam un moment de reculegere la moartea lui Freddie Mercury, discutam despre cauzele şi implicaţiile zilei de 15 martie 44 î.dH., iar apoi, la un Assos afumat pe culoarele universităţii, ne povestea despre Atlantida, Platon şi Critias şi despre posibilele dovezi aduse de oamenii de ştiinţă în favoarea existenţei continentului: migraţia anghilelor şi Gulf Stream-ul.
Secundo. Astăzi, cam în jurul orei 16, fără să ştiu de această postare şi conexiunea între evenimentele din Japonia şi mitul Atlantidei, am discutat cu cineva despre o poezie a lui Ştefan Augustin Doinaş, ,,Iedera îndrăgostită", unde se configura motivul, de inspiraţie arhitecturală, al cariatidei. Analogiile m-au determinat să caut formele estetice complementare, atlanţii, apoi am ajuns la ceilalţi atlanţi şi la Atlantida, generând un fertil dialog cultural.
Terzo nu mai este. Ba da: am aflat multe lucruri noi din ce ai scris în acest articol.D
Îmi vin în minte două întrebări. Una e strâns legată de postare: îţi place Ornella Muti? A doua - de ora postării: ce părere ai de ,,Ciuleandra" lui Rebreanu?!
Dar nu aştept neapărat un răspuns. Ştiu că eu nu gândesc normal, mai ales când e vorba de marile arii culturale.
PS: Litera rătăcită ,,D", uitată la sfârşitul unui alineat nu e de la cunoscutul emoticon, care nici nu şi-ar avea locul într-un text pe tema dată. E reminiscenţa unei conjuncţii ,,Dar", dintr-o variantă anterioară a comentariului.
Fay Spain este numele din prima întrebare (nu Ornella Muti), legată de filmele ştiinţifico-fantastice ce recuperează străvechiul mit al Atlantidei. Asemănările şi ochii au grăbit confuzia.
În fond, e tot o chestiune de cultură.
Restul e aşa cum am scris.
Imi pare rau ca nu putem scapa de anumite erori in cautarea fostului teritoriu al Atlantidei. Suntem sub influenta unori idei preconcepute gresite ca la Gibraltar este locul Coloanelor lui Hercule, ca Oceanul Atlantic din totdeauna ocupa acelas teritoriu,ca anumite denumiri s-au referit de cind lumea la aceeasi locatii geografice, etc si etc.Am uitat sa citim printre rinduri, uitind ca legendele sunt pline cu figuri de stil iar cuvintele au suferit mari modificari in intelesul lor in decursul mileniilor care au trecut. Noi traim cu impresia ca totul din jurul nostru este incremenit la acelasi valori, nimic nu se schimba iar ideile trecutului sunt absolut valabile atit pentru prezent cit si pentru viitor. V-as ruga sa cititi un articol nou asupra mitului atlant in revista Agero si ve-ti dea seama ca realitatea poate fi cu totul alta fata de cum am fost indoctrinati la scoala.