Tătarii (I)

Hanatul Crimeii - Qırım Yurtu 1/3

Qırım Yurtu sau cum il cunoastem noi, Hanatul Crimeii, a fost o entitate statala care a existat între 1441 – 1783. Hanatul cuprindea peninsula Crimeea şi stepele din sudul Rusiei şi Ucrainei. Hanatul Crimeii a fost succesorul turcic al Hoardei de Aur si a fost fondat cand mai multe clanuri ale Imperiului Hoardei de Aur au renunţat la viaţa nomadă şi s-au sedentarizat in regiunile pe care le ocupau in acest imperiu. Unul dintre urmaşii lui Genghis Han, pretendent la tronul Hoardei de Aur, Hacı I Giray “ingerul” (Melek), a fost invitat in 1441 să devină hanul tătarilor crimeeni si după o lungă luptă de dusă împotriva Hoardei de Aur reuseste sa-si consolideze teritoriul.
După moartea lui Haci Ghiray a izbucnit lupta pentru tron între fii hanului. În luptă a intervenit Imperiul Otoman, impunându-l pe tron pe Menli I Ghiray, unul dintre fii lui Haci I Ghiray. În 1475, armata otomană aflată sub comanda lui Gedik Ahmet Paşa, a cucerit Principatul Feodoro şi coloniile genoveze Cembalo, Soldaia şi Caffa. Din acesl moment, Hanatul Crimeii a intrat sub protectoratul Imperiului Otoman. Coasta sudică a Crimeii a devenit o provincie otomana, hanii au continuat să stăpânească restul peninsulei şi stepele nordice.
În 1502, Menli I Ghiray a învins pe ultimul han al Hoardei de Aur, încheind odată pentru totdeauna epoca pretenţiilor Hoardei asupra Crimeii. În secolul al XVI-lea, Hanatul Crimeii se considera succesorul de drept Hoardei de Aur şi, de aceea, moştenitorul teritoriului acesteia din urmă, teritoriu stăpânit în acele vremuri de hanatele mongole din regiunea Volgo-Caspică, (în principal de Hanatul Kazanului şi Hanatul Astrahanului). Aceste pretenţii au dus la conflicte cu Principatul Moscovei pentru dominaţia regiunii. Devlet I Ghiray a condus un atac împotriva Moscovei în 1571, în urma căruia oraşul a fost cucerit, jefuit şi incendiat. Capitala, aflată iniţial la Salacuk, lângă fortăreaţa Kırq Yer, a fost mutată de Sahib I Ghiray în 1532 la Bahcisarai. După numai un an, însă, tătarii au pierdut lupta pentru controlul asupra regiunii Volgăi după înfrângerea catastrofală în fată armatelor ruseşti conduse de Ivan cel Groaznic în bătălia de la Molodi.
Relaţiile dintre otomani şi tătari aveau un caracter aparte. În ciuda subordonării feudale, sultanii îi tratau pe hani mai degrabă ca pe nişte aliaţi decât ca pe nişte supuşi. Deşi hanii, mai înainte de urcarea pe tron, trebuiau să primească recunoaşterea sultanului, acesta din urmă nu se amesteca niciodată în alegeri.

Otomanii recunoşteau stăpânirea legitimă a hanilor asupra stepelor ca descendenţi ai lui Genghis Han. Politica externă tătară a continuat să fie independentă faţă de cea de la Istambul. Hanii au continuat să bată monedă proprie, iar în rugăciunile de vineri era pomenit numele hanului, nu al sultanului, două semne importante ale suveranităţii. Tătarii nu au plătit niciodată tribut otomanilor, în schimb au fost plătiţi pentru serviciile care le făceau turcilor în timpul campaniilor militare, armata otomană preţuind în mod deosebit calităţile cavaleriei uşoare tătare. Economia Hanatului a devenit dependent de prada de război obţinută după campaniile militare otomane încununate cu succes, iar când Imperiul Otoman a intrat în declin, economia tătară a intrat la rândul ei în declin.
1 comentariu
  1. turnofftheglory a spus:

    Tatarii o remora a a rechinului otoman?