Biblia de la Bucureşti (Cantacuzino)
Biblia de la Bucureşti, cunoscută şi sub denumirea de Biblia Cantacuzino, a fost prima traducere completă a Bibliei în limba română, fiind publicată la Bucureşti în 1688. Scrisă cu caractere chirilice, titlul ei complet era Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Traducerea s-a bazat pe versiunea lui Nicolae Milescu, revăzută de „oamenii locului”, cu aportul fraţilor Greceanu (Radu şi Şerban), fiind tipărită în Ţara Românească cu ajutorul principelui Şerban Cantacuzino (1678-1688).
Nicolae Milescu sau Neculai Milescu Spătarul, s-a nascut in anul 1636 la Vaslui ai a murit in exil la Moscova in anul 1708. În istoriografia rusă este cunoscut sub numele de Nikolai Spatar, fără a se menţiona că era român. Nicolae Milescu a fost un cărturar, traducător, geograf şi diplomat moldovean, care a activat în Moldova şi în slujba Ţarului Rusiei Alexei I-ul (Alexei Mikhailovich Romanov), unul din intemeietorii dinastiei Romanov si predecesor al lui Petru cel Mare. Nicolae Milescu a fost cunoscut şi sub numele de Spătarul Milescu-Cârnu, porecla Cancelarul Milescu Nas-Cârn provine de la faptul că a fost mutilat de domn (Ştefăniţă Lupu) pentru a-i se potoli presupusele ambiţii de a accede la domnie. Un om "însemnat" nu mai putea deveni domnitor. Nicolae s-a născut pe moşia tatălui său Gavril, care era posibil de origine greacă, lângă Vaslui. A studiat la Colegiul Patriarhal din Constantinopol şi, după ce se întoarce la Iaşi, este numit Cancelarul Prinţului Gheorghe Ştefan. Între anii 1660 şi 1664 a fost reprezentantul ţării în Imperiul Otoman şi apoi trimis ca sol la Berlin şi Stockholm. Milescu vorbea limba română, limba latină, limba greacă şi limba rusă. Între anii 1661–1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc din Septuaginta, apărută la Frankfurt în 1597.
Nicolae Milescu este cunoscut pentru celebrul său periplu prin Orient (1675-1678). Ţarul Alexei îl trimite în ambasadă în China. Expediţia durează mai mulţi ani. În final totuşi Spătarul nu se întâlneşte cu împăratul acestei mari ţări. Se pare că motivul a fost neacceptarea, din partea spătarului, a protocolului imperial pe care l-a considerat umilitor. Totuşi, relatarea călătoriei întreprinse constituie un adevărat document istoric. Pe lângă descrierea moravurilor chinezeşti, întâlnim aspecte din Siberia, Mongolia. Lucrarea sa De la Tobolsk până în China (note de călătorie) este editată în 1888 de G. Sion.
Fraţii Greceanu, in special Radu Greceanu s-au folosit de traducerea Spatarului Milescu pentru a produce prima Biblie romaneasca, Biblia de la Bucureşti. Radu Greceanu (1655 - 1725), este considerat ca unul din primii istoriografi romani, fiind autor al cronicii "Viaţa lui Constantin Brâncoveanu" din anul 1711 şi al manuscrisului "Letopiseţul de la descălecarea cea dintâiu a românilor şi aşezarea lor în Ţara Românească" care din păcate s-a pierdut. Logofătul Radu Greceanu, împreună cu fratele său, logofătul Şerban Greceanu, au luat parte, alături de stolnicul Constantin Cantacuzino şi cu sprijinul arhiereului Ghermano de Nyssa (directorul Academiei greceşti din Constantinopol) şi al lui Sevastos Kymenites (directorul şcolii greceşti din Bucureşti) la compilatia traducerii lui Nicolae Milescu a Bibliei de la Bucureşti - prima ediţie integrală în limba română a textului Sfintei Scripturi. Cartea a apărut in 1688. Radu Greceanu s-a ocupat timp de peste un deceniu la compilaţia lui Milescu şi tipărirea unor lucrări de cult, acţiune iniţiată de domnitorul Şerban Cantacuzino, al cărui program politic urmărea întărirea ortodoxismului în zona Balcanilor drept armă împotriva turcilor. Relicvele lui Radu Greceanu se află în cimitirul Bellu din Bucureşti, după ce până în 1991 un mausoleu a fost ridicat la cimitirul mânăstirii Cernica. Dupa sfarsitul tragic al Constatin Brâncoveanu in 1714 este surghiunit in Asia Mica.
Şerban Cantacuzino domnitor al Ţării Româneşti între 1678 şi 1688, de origine bizantină, membru al familiei Cantacuzinilor. Este considerat un domnitor reformator, din nefericire putin cunoscut. In putinii ani in care a domnit in afara Bibliei, a asistat la înfiinţarea mai multor ateliere de tipărit, a introdus porumbul în România, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a ţării, a fondat prima şcoală românească în Bucureşti si a dost ctitorul Mânăstirii Cotroceni.
Referinţe
Ion Gheţie, Biblia de la Bucureşti şi procesul de unificare a limbii române literare, în „Studii de limbă literară şi filologie”, vol. II, 1972, p. 53-66.
Virgil Cândea, Raţiunea dominantă. Contribuţii la istoria umanismului românesc, Cluj, Editura Dacia, 79.
P.P. Panaitescu, Nicolae Milescu Spătarul (1636-1708), ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Ştefan S. Gorovei, Iaşi, Editura Junimea, 1987
Radu Ştefan Vergatti, Nicolae Spătarul Milescu (viaţa, călătoriile, opera), Bucureşti, Editura Paideia, 98
Anton Maria del Chiaro, Revolutiile Valahiei, Veneţia, 1718 (ediţia românească din 1929)
Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002
Wiki under CC license
fain :). citesc și o întrebare nu-mi dă pace: cum îți faci timp de toate astea? dincolo de pasiune...:)