Nu am crezut vreodata ca muzica unui popor relativ omogen rasial poate fi atat de diferita in influente, context, lirica, melodica si nuante instrumentale. Calsificarea "normala" in clasic, folk si pop nu poate fi aplicata in India sub nici o forma. Cateva date statistice pentru cititor. Religiile Indiene se pot clasifica in 2 categori, religii originale indiene si "importate": Brahmanismul, Hinduismul, Sikhismul, Budismul şi Jainismul îşi au originea în India, în timp ce Islamismul şi Creştinismul sunt religii “importate”. In India (politicâ – fara Pakistan, Bangaladesh si Srilanka) traim astazi Hindusi 80.5 % (830 de milioane), Musulmani 13 % (139 de milioane), Crestini 2.34 % ( 24 de milioane), Sikhs 1.86 % (19 milioane), Budisti 0.8% (8 milioane), Jansenisti 0.4% ( 4.2 milioane), si alte religii 0.5-0.6% (6.6 milioane). Daca este sa vorbim de India istorica se mai poate vorbi de inca, in Sri Lanka cu 21 de milioane de locuitori, majoritar Budisti 70%, Pakistan cu 166 de milioane, 95 % Musulmani, si Bangaladesh cu 150 de milioane, 83 % Musulmani. Statele Himalaiene-Tibetane (Nepal cu 28 de milioane, 80% Hindusi si 7% Budisti, Tibet si Butan inca 3 milioane majoritar Budisti.)
Patanteza - Dupa ce in sfarsit realizam diversitatea religioasa va puteti da seama cat de complicata poate fi cultura acestor oameni inclusiv muzica. Profesorul Fourman considera ca cceace numeste el "canonul" in muzica occidentala ( asa numita "clasica") este format din aproximativ 4000 de piese muzicale din care mai putin de 1000 pot fi considerate drept "all-generations valued", adica imortale (eterne) si care impreuna cu alte piese compuse de Beatles, Pink Floyd, Led Zepelin, Doors, Chicago Band, si New Orleans Jazz (Ragtime, Blues, Swing, Soul and Fusion). Nu trebuie sa fiti suparati daca alte formatii nu au fost incluse, canonul este valoric muzical pur (el considera de exemplu pe Rolling Stones drept cacofoni muzicali analfabeti si fara talent si pe Abba ii considera clovni care fac muzica vulgara in melodica ei, nu stiu eu am crezut intodeauna ca ei sunt OK), din muzica balcanica Profesorul Fourman considera ca pot fi luati in considerare numai Goran Bregović, Glykeria si din ceece se numeste muzica laïkó (inca habar nu am ce este asta – nu am citit materialul modern) pe George Dalaras. Romania la fel ca si in Canonul occidental literar a lui Harold Bloom este stersa, la intrebarea de ce, raspunsul a fost simplu, nu exista categorie de muzica "patriotica", si cam asta faceti de pe timpul comunistilor. Muzica este sufletul unui popor voi nu aveti suflet, comunisti vi l-au confiscat si voi nu l-ati recuperat inca, punct. La varsta lui poate sa-si permita sa fie si nedelicat. Ne intoarcem la treburile noastre.
Daca caononul muzici Europene poate fi alcatuit din 4000 de piese muzicale cel al muzicii Indiene are dupa parerea lui Fourman este compus din cel putin 10-12 mii de piese. Daca orchestrele noastre sinfonice sunt compuse din maximum 30-40 de instrumente diferite cu 10-12 variatii muzicale vocale ceel al indienilor sunt compuse din 60 de instrumente diferite cu cel putin 20-25 de variatii diferite. Pentru Indienii Hindusi nu exista alta muzica clasica decat cea sacra. Muzica face parte integrala din religie si in nici un caz nu poate fi despartita de ritualul relgios. Cel mai vechi nivel in muzica Hindusa este muzica Carnatica (sanas. Karnātaka sargītaru) care este compusa din variatii diferite intre patru stiluri muzicale diferite: śruti (muzicalitate fixa bazata pe note care alterneaza intr-un interval regulat), swara (sunet muzical bazat pe o singura nota), rāga (un mod bazat pe o formula melodica – melodia principala), si tala (ciclul ritmic), toate sunt combinate printr-o compozitie instrumentala si vocala. Muzica Carnatica dateaza din seolul al 18-lea i.Hr. si s-a dezvoltat intre acest secol si pana in secolul al 12-lea i.Hr cand ultimele imuri Vedice au fost scrise. Aceasta muzica a fost canonizata cu ajutorul a 19 tratate muzicale diferite, deoarece numele lor nu pot spune multe in aceasta postare (si in general), ma voi folosi de numai de cele 3 despre care poate vom discuta: Sangeetha Ratnakara – Sarngadeva; Sangeethasara – Vidyaranya; Sri Tatwanidhi - Krishnaraja Wodeyar III. Muzica Carnatica este considerata compusa de zei. Instruirea unui muzician Carnatic complet dureaza 18 ani. Filozofia acestei muzici se bazeaza pe perceptul Vedic cate sustine ca sunetele muzicale a swaras sunt de fapt vocile pamantului reproduse de pasari si animale pe care omul trebuie sa le observe si sa le imite. Din muzica Carnatica au evoluat cateva genuri diferite cel mai raspandit este cel Tamilic. Pentru a dezvolta acest subiect cred ca este necesara o incursiune primara si sumara in Rig Veda pe care o voi posta mai pe seara pe Bibliophyle. Aveti placere de linkurile puse la dispozitie, eu am avut. Aceste linkuri ne vor folosi demonstrativ in postarile urmatoare.
Materialul in majoritatea lui pentru aceasta postare a fost pus la dispozitia cititorilor de Professor Emeritus Martin Fourman, care a fost ridicat de mine la rangul de Professor Angelicus. Materialul istoric si religios redactat de mine.
Linkuri :
http://www.youtube.com/watch?v=blbG8uEvMGE
http://www.youtube.com/watch?v=lvedtf_mZvU
http://www.youtube.com/watch?v=g6Fvfry_VtY
Daca caononul muzici Europene poate fi alcatuit din 4000 de piese muzicale cel al muzicii Indiene are dupa parerea lui Fourman este compus din cel putin 10-12 mii de piese. Daca orchestrele noastre sinfonice sunt compuse din maximum 30-40 de instrumente diferite cu 10-12 variatii muzicale vocale ceel al indienilor sunt compuse din 60 de instrumente diferite cu cel putin 20-25 de variatii diferite. Pentru Indienii Hindusi nu exista alta muzica clasica decat cea sacra. Muzica face parte integrala din religie si in nici un caz nu poate fi despartita de ritualul relgios. Cel mai vechi nivel in muzica Hindusa este muzica Carnatica (sanas. Karnātaka sargītaru) care este compusa din variatii diferite intre patru stiluri muzicale diferite: śruti (muzicalitate fixa bazata pe note care alterneaza intr-un interval regulat), swara (sunet muzical bazat pe o singura nota), rāga (un mod bazat pe o formula melodica – melodia principala), si tala (ciclul ritmic), toate sunt combinate printr-o compozitie instrumentala si vocala. Muzica Carnatica dateaza din seolul al 18-lea i.Hr. si s-a dezvoltat intre acest secol si pana in secolul al 12-lea i.Hr cand ultimele imuri Vedice au fost scrise. Aceasta muzica a fost canonizata cu ajutorul a 19 tratate muzicale diferite, deoarece numele lor nu pot spune multe in aceasta postare (si in general), ma voi folosi de numai de cele 3 despre care poate vom discuta: Sangeetha Ratnakara – Sarngadeva; Sangeethasara – Vidyaranya; Sri Tatwanidhi - Krishnaraja Wodeyar III. Muzica Carnatica este considerata compusa de zei. Instruirea unui muzician Carnatic complet dureaza 18 ani. Filozofia acestei muzici se bazeaza pe perceptul Vedic cate sustine ca sunetele muzicale a swaras sunt de fapt vocile pamantului reproduse de pasari si animale pe care omul trebuie sa le observe si sa le imite. Din muzica Carnatica au evoluat cateva genuri diferite cel mai raspandit este cel Tamilic. Pentru a dezvolta acest subiect cred ca este necesara o incursiune primara si sumara in Rig Veda pe care o voi posta mai pe seara pe Bibliophyle. Aveti placere de linkurile puse la dispozitie, eu am avut. Aceste linkuri ne vor folosi demonstrativ in postarile urmatoare.
Materialul in majoritatea lui pentru aceasta postare a fost pus la dispozitia cititorilor de Professor Emeritus Martin Fourman, care a fost ridicat de mine la rangul de Professor Angelicus. Materialul istoric si religios redactat de mine.
Linkuri :
http://www.youtube.com/watch?v=blbG8uEvMGE
http://www.youtube.com/watch?v=lvedtf_mZvU
http://www.youtube.com/watch?v=g6Fvfry_VtY
Theo-Phyle salut!
Sunt într-un retard iremediabil.
Aseară ţi-am citit postarea, dar una înţeleg seara şi alta dimineaţa.
Profesorul Angelicus a făcut incizia cu mare precizie. Aici nu trebuie delicateţe. Ne-a aşezat în faţa oglinzii. Ne place ce vedem? Nu ne place?
Asta este deja problema noastră.
Vrem mai mult, facem mai mult.
Cu muzica în India antică lucrurile devin "tangibile".
Dacă de la Evrei nu ne-au rămas documente scrise în ce priveşte ştiinţa muzicii, indienii ne răsfaţă. Dacă ne gândim la savantul Soma care a scris lucrarea "Teoria asupra modurilor muzicale"(Sec XVI î.e.n.).
Aştept muzica Carnatică.
Ştiam că indienii împart tonul în patru sferturi de ton care se numesc "Şruti". De aici o întreagă teorie muzicală specifică.
De "swara", raga şi tala nu am auzit. Mulţumesc.
Link-urile le ascult dupămasă, când voi avea linişte.
Îmi îndrept gândul peste "balta Atlanticului" mulţumind.
sa ai placere -:)