Samaritenii sunt poate unul din cele mai oropsite popare dintre toate cele care au supravietuit in istoria omenirii. Au ramas pana astazi cateva sute, poate 7-8 sute de oameni. Traiesc in doua grupuri mici una in Holon langa orasul Tel-Aviv in Israel si o alta langa fostul lor Templul in orasul Shchem/Nablus pe teritoriul Palestinian. Se intunesc o data pe an cand sarbatoresc Pastele pe terenul dezolant plin de ruine, teren care o data a fost templul lor. Al doile presedinte al Israelului istoric si mare intelectual a luat o hotarare curajoasa si insfarsit dupa 2300 de ani le-a dat casa si masa langa poporul lui Israel, popor in care atat de mult au vrut fie primiti si sa faca parte din el. Asupriti de evrei in vechime pentru ca asa scrie in Biblia Evreiasca si Vechiul Testament :

3 Regilor (2 Kings) 17:29 - Dar neamurile şi-au făcut fiecare dumnezeii săi în cetăţile pe cari le locuiau, şi i-au aşezat în templele idoleşti din înălţimile zidite de Samariteni.
3 Regilor (2 Kings) 17:30 - Oamenii din Babilon au făcut pe Sucot-Benot, oamenii din Cut au făcut pe Nergal, cei din Hamat au făcut pe Aşima, cei din Ava au făcut pe Nibhaz şi Tartac; cei din Sefarvaim îşi ardeau copiii în foc în cinstea lui Adramelec şi Anamelec, dumnezeii din Sefarvaim.

Au fost si asupriti si nebotezati in credinta lui Iisus, pentru ca acesta a ordonat:

Matei 10:5 - Aceştia sînt cei doisprezece, pe cari i-a trimes Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: Să nu mergeţi pe calea păgînilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor;

Adevarat sau nu asa a fost scris. In timpul lui Iisus traiau in regiunea Samariei, patria lor istorica aproape un milion de Samariteni. Vremurile i-au decimat de nenumarte ori de atunci si pana in zilele noastre, bineinteles si oameni nu au fost mai buni. Nici Crestinii Bizantini, nici Arabii nici Catolicii Cruciati si in nici un caz Imperiul Otoman nu prea le-au aratat mila si compasiune. Restul in procesul de disparitie cade pe umeri lor. Pana in ultimi ani au refuzat sa se castoreasca in afara religiei lor, religie in care convertirea nu este posibila. Au ramas in istorie cinci familii (clanuri) una din ele s-a stins la inceputul secolului 20, si au ramas numai 4 astazi: Cohen, Tsedakah, Danfi and Marhib. Cine au fost acest oameni si de ce atat de multa animozitate intre ei, Evreii si Crestinii. Cu evreii povestea este mai lunga, cu Crestinii lucrurile sunt mai simple si sunt inregistrate in Noul Testament:

Luca 9:51- Cînd s'a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărît să meargă la Ierusalim.
Luca 9:52 - A trimes înainte nişte soli, cari s'au dus şi au intrat într'un sat al Samaritenilor, ca să-i pregătească un loc de găzduit.
Luca 9:53 - Dar ei nu L-au primit, pentrucă Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.

Poveste Samaritenilor incepe in anul 721 i.Hr cand Saragon al-II-lea regele Asirienilor cucereste regatul Israel (nordinc) si trimite in Exilul Babilonian cele 10 triburi israelite. Faptic au fost exilati o mica parte: mestesugarii, nobilimea si capeteniile militare, scribii si toti cei ce stiiau sa scrie si sa citeasca (intelectualitate). Poporenii au ramas pe loc cultivand pamantul pentru a plati birurile. S-au alaturat populatii din alte parti ale imperiului pentru distrugerea nationalitati ebraice. Regatul de Nord niciodata nu a fost atat de devotat centrului religios si templului din Ierusalim aflat in Iudea, regatul de sud. Asimilarea a fost facila. Noi "emigranti" s-au integrat si au adoptat religia israelita. Populatia formata in aceasta regiune (a Samariei) a devenit mai tarziu ceeace istoria a denumit Samariteni. Samaria (ebr. Shomron) pentru evrei ei se numesc Shomronim (adica din Samaria). Etimologia pe care o dau ei acestui cuvant este diferita, ei se numesc Shomronim insa ei se folosesc de etimologia (ebr. shomer = paznic) adica Shomronim "Paznicii Traditiei." Cand sau intors evreii din Diaspora, incepand din anul 538 pana in anul 515 i.Hr cand au reconstruit templul din Ierusalim, ambele populatii nu s-au vazut prea bine reciproc, fiecare atribuindu-si primatul religios. In sfarsit pe timpul lui Ezra schisma religioasa a devenit ireconciliabila ei "devenind" Cutim (Kuthim) adica populatia Baibiloniana originara din regiunea Kuth in Babilonia. Samariteni si-au construit Templul pe Muntele Grizim langa Shchem si Evreii si-au reconstruit templul lor in Ierusalim. Dupa ce Alexandru Macedon a ocupat teritorilul Iudeii si a crutat Ierusalimul Samariteni s-au rasculat trecand de partea Persilor, bineinteles Macedon le-a dat o bataie "sora cu moarte". Dupa aceasta infrangere Samariteni au devenit cei mai buni aliati ai grecilor impotriva evreilor. Regunea Samariei a devenit o regiune mixta impartita intre greci (Sebastia) si samariteni (Samaria-grizim). Dupa rascoala macabeilor si infrangerea grecilor, razbunarea a fost amara. Regele macabeu (Hasmonai) Yohanan Girhan ( Ioan Ghirhan- John Hyrcanus) a distrus templul Samritan si in anul 129 i.Hr. si a devastat Samaria. Aceasta a fost istoria lor.