Incercand sa ne cautam un presedinte in Grecia antica, evolutia normala dupa Solon ar fi fost Clistene (Clisthenes sau Kleisthenes). Clistene va ramane in istoria societatii umane prin doua lucruri pe care le-a conceput. Primul este, ostracismul si al doilea este isonomia. Daca primul termen a denaturat prin limba franceza si a ajuns in limba romana in sensul persecutiei = ostracizare. Al doilea a devenit baza sistemului juridic occidental: egalitatea de drepturi in fata legii (iso=egalitate; nomos=lege). Clistene a ajuns in pozitie de autoritate in Atena cam prin 508 /507 i.Hr, la fel ca Solon, provenea dintr-o familie nobila a Atenei (Alcmeonizilor - Alcmaeonidae). Familie care a rasturnat dictatura instaurata de tiranul Hippias. Aceasta revolta a fost sustinuta de o mare majoritate a atenienilor. Din nefericire pentru Clistene, aliatul lui principal in aceasta revolta, Isagoras tradeaza, si cu ajutorul primit de la Spartani reuseste sa-l exileze pe Clistene. Incercarea lui Isagoras de a dizolva conciliul legislativ al Atenei a rasculat din nou populatia din Atena, si l-au readus pe Clistene la carma treburilor obstesti.

Primul lucru facut de Clistene a fost reorganizarea sistemului judiciar, prin restructurarea curtilor de jurii. In mare, se poate spune ca metoda de alegere a juratilor care sta la baza dreptului anglo-saxon este cea conceputa de Clistene. In continuare Clistene a reorganizat sistemul administrativ, care statea la baza "circumscriptiilor electorale." Impartirea teritoriilor care corespundeau "circumscriptiilor electorale" putea da o reprezentare tuturor curentelor si paturilor sociale din Atena ( asty – un sector urban; paralia – un sector care cuprinde o regiune la malul marii, si mesogeia – un sector care cuprindea teritoriile din interiorul tarii). Fiecare "circumscriptie electorala" reprezenta de facto populatia polisului - oraseni de toate felurile, comercianti si marinari (pe care se baza economia Ateniana) si fermieri si agricultori din interiorul tarii. Cand te gandesti la "desenarea" circumscriptiilor electorale la ultimele alegeri din Romania, comparandu-le cu logica antica, chiar iti vine sa te iei de cap.

Clistene a stiut ceea ce stim si noi astazi. Sistemul judiciar si legile unui stat nu pot facilita intodeauna facerea dreptatii. El a elaborat sistemul exilului fortat si confiscarea averilor, prin votul popular. Din dovezile istorice pe care le avem astazi, stim ca in Atena lui Clistene existau cam 60000 de alegatori. Ostracismul, adica exilul obtinut prin votul popular necesita 6000 de voturi pentru infaptuirea acestui proces judiciar. Clistene se baza pe faptul ca 10% din electorat poate fi unul cinstit si ca era aproape imposibil (pe vremea aceea) de a cumpara atat de multi votanti.

Daca consideram ca o mare parte din procesele "oligarhice" din Romania (Nastase, Patriciu, Voiculescu, Vantu, Remes-Caltabos, Miki Spaga, Muresan, Sechelariu, Pacuraru, Seres, Nagy, Morega, si daca am uitat ceva puteti completa voi), ajungem la concluzia ca Ostracismul Atenian, nu era atat de rau, si era poate singura solutie posibila de a penaliza o nedreptate.

Clistene este considerat de majoritatea cercetatorilor occidentali, (impreuna cu Solon) drept parintele democratiei, asa cum o formulam noi astazi, fara alteratiile infantile provenite din sublimarea ideilor pana la disiparea lor completa. Da, si pe Clistene l-as vota cu amandoua mainile.

Daca maine ar fi fost alegeri, eu l-as vota pe Solon. Din nefericire eu nu pot sa-l aleg si el nu poate candida. In primul rand, nu este cetatean roman, in al doilea rand e putin mort de vreo 2600 de ani. Solon a fost in primul rand negustor si poet, dupa acEea a fost om de stat atenian si un mare legislator. Solon a devenit in viata si in special dupa moarte o legenda care nu va fi uitata niciodata. Solon reprezinta nobletea spiritului uman, dreptate si spiritul de echitate sociala necesara unei societati care doreste sa progreseze. Solon a fost un om bogat, nascut intre 640/638 î.Hr intr-o familie nobila dar scapatata; reuseste sa refaca averea familiei cu ajutorul talentelor negustoresti, ocupandu-se cu comertul maritim. Putem afirma ca Solon intr-un fel a fost…marinar, el totusi poate fi afiliat si unui “grup de interese”, adica cei care erau interesati de anumite facilitati in comertul cu care se ocupa. Solon facea comert cu vestita si bogata Megara, care aparţinuse Atenei, dar care a fost cucerită de Salamina (Salamis), vestita mai tarziu pentru marele succes pe care l-au avut grecii in lupta navala cu perşii in aceasta localitate. Pierzand piata din Megara, Solon se intoarce la Atena (590 î.Hr), intra in politica si cu o platforma populista si nationalista, reuseste sa devina popular si este ales arhon (sau arhonte) in 594 sau 593 î.Hr.

Atena se afla in plina criza economica, principala sa sarcină a fost de a găsi soluţii pentru oprirea crizei economice care lovea Atena in acea perioada. Solon a inteles ca nu poate rezolva problema fara o profunda reforma legislativa si sociala. O restructurare a taxelor, reducerea birocratiei si desfintarea taxelor pauşale erau principalele metode “solonice.” Solon defineste pentru prima data in istorie, o populatie de platitori de taxe, care aveau drepturi conform contributiilor lor la economia statului. Solon elaboreaza un nou cod legislativ (cunoscut sub titulatura Constituţia lui Solon) in care definste patru categorii sociale: (1) Oamenii foarte bogati (Pentakosiomedimnoi), cei al căror venit depăşea 500 medimne de produse pe an (un fel de baniţe – DEX: Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat în provinciile româneşti, în jurul a 21-34 l; dublă); (2) Nobilimea militara (Hippeis), cei care erau obligati de a furniza cai şi echipament militar în caz de război; (3) Agricultorii (Zeugitai), care obţineau 200 de medimne pe an si (4) Muncitori salariati (Thètes), al caror venit varia si nu putea fi stabilit pauşal.

Solon a inteles ca o reforma adevarata trebuie facuta paralel cu o legislatie civila, care la randul ei trebuie sa stabileasca niste criterii morale pe care se poate baza o societate care-şi doreste o şansa. Solon a anulat “legiile draconice” (promulgate de Draco, arhonte antecesor lui Solon din sec 7 î.Hr ), legi care au produs o catastrofa sociala. A amnestiat datornicii care au provenit din implementarea acestor legi (un fel de ajutor pentru IMM-uri), a introdus moneda pentru platile catre stat pentru a mijloci o metoda unica de taxare, a anulat sclavia cetatenilor atenieni provocata din cauza datoriilor financiare si pentru prima data in istorie a introdus un corp electoral cu adevarat democrat numit ecclesia sau ekklesia, care era format din toti cetatenii Atenei PLATITORI de taxe, adica nu de măncătorii de mici a lui Vanghelie.

Despre democratia lui Solon, legislatia si constitutia lui vom mai discuta si in viitoarele postari. Legislatia Solonica este antiteza tampeniei contemporane in care producatorii de nimic si profitorii prin statutul "special" dicteaza celor care contribuie, produc si muncesc cu adevarat, de catre cine si cum sunt guvernati.

Uitandu-ma la carnavalul mediatic care a primit titlul consacrat "Zilele Tineretului si Monica Iacob Ridzi", nu am putut sa nu-mi aduc aminte de o conversatie cu un prieten, conversatie care a avut loc la cateva zile dupa perioada "mineriadelor" si a "golanilor" din Piata Universitatii. Interlocutorul meu, istoric american, expert consacrat in democratia Ateniana (cea antica) mi-a explicat de ce Dl. Iliescu are probabil o solida educatie anti-democratica. Deoarece cunosteam CV-ul D.lui Iliescu si comportamentul lui nu era neaparat o noutate, am incercat sa-l provoc pe bunul profesor, jucand rolul "avocatului necuratului:" De ce? Dl. Iliescu a castigat alegerile!". Din aceasta clipa si timp de vreo ora am primit una din cele mai interesante dizertatii despre democratie si felul in care ea trebuie inteleasa si exercitata.

In democratia Ateniana, in afara diferitelor organisme ale "statului de drept" care enuntau, sprijneau si aparau democratia orasului sau a confederatiei, exista si modelul "Cetateanului Iniţiator,” fara de care aceasta democratie nu putea fi aplicata. Cetateanul iniţiator, numit in limba greaca Ho bulomenos, era omul de rand, cel care, fara prerogative speciale, in afara faptului ca era cetatean si ca votase legile cetatii isi asuma dreptul de pasi in fata comunitatii si a institutiilor ei si acuza o nedreptate sau propunea o initiativa legislativa in serviciul obstei. Bineinteles ca daca aceste initiative erau dovedite nefondate, oportuniste sau partizane, acest cetatean-initiator era pedepsit in primul rand cu suspendarea cetateniei.

Vreau sa cred ca initiativele catorva bloggeri-jurnalisti (Tolontan, Sutu, Patrasconiu) pot fi considerate intr-un fel o actiune a unor Ho bulomenos, trebuie in sfarsit sa intelegem ca o democratie fara cetateni care sa o sprijine si care sa o sustina nu poate exista.

Cat despre faptele Doamnei Ministru, numai blam, rusine si nesimtire. Vorbele goale despre generatia tanara de politicieni, mai buni decat cei precedenti s-au transformat intr-o mascarada jalnica jucata de niste "fripturisti" in ultimul hal. Despre prezumtia de nevinovatie, accept fara nici un fel de reticienta opinia Monicai Macovei. Noi toti vom trebui sa hotaram intr-un sfarsit sa decidem daca dorim o tara de Cetateni cu initiativa sau una cu cetateni turmentati. Si in sfarsit o ultima intrebare, eu la naiba, cu cine mai votez?

Putin oameni stiu ca celebrul Faust, nu a fost numai un personaj al nemuritorului Johann Wolfgang von Goethe, ci a fost un adevarat alchimist si magician al Renasterii, unul foarte bun si renumit in timpul vietii sale. Din nefericire pentru el, Faust a devenit inspiratia catorva lucrari literare care au reusit sa-i denatureze complet activitatea. Dr. Johann Georg Faust (1480- 1540/1) a fost un alchimist, medic si magician itinerant, care a calatorit prin orasele Germaniei renascentiste, vanzandu-si stiinta si cunostintele bogatilor vremii. In 1580, Christopher Marlowe, marele adversar si coleg de breasla al lui William Shakespeare, scrie o povestire care oglindeste viata si mai ales moartea acestui Dr. Faust. Piesa intitulata "Tragica Istorie a Doctorului Faust," pusa in scena pentru prima data in 1608 a creat o mare valva in Londra acelor timpuri. Piesa pune bazele legendei lui Faust, care si-a vandut sufletul lui Lucifer, ea a impresionat atat de puternic ca neoficial a fost interzisa si practic nu a fost pusa in scena multe secole. Legenda lui Faust a fost reluata pana in zilele noastre de Goethe, Thomas Mann, Hector Berlioz, Franz Liszt, Charles Gounod, Gustav Mahler, Mikhail Bulgakov, si multi altii mai putin cunoscuti. In secolul al XVII-lea s-a pus problema daca acest om a existat sau nu.

In 1683, un autor german reuseste sa scrie o biografie despre el - "Ancheta despre istoricul iluzionistului Faust" (Disquisitio historica de Fausto praestigiatore). Posibilul loc al nasterii lui Johann Faust a fost localizat in Knittlingen / Helmstadt, langa Heidelberg. Arhiva orasului Ingolstadt consemneaza un inscris datat 27 Iunie 1528, in care este mentionat un anume Doctor Jorg Faustus von Heidlberg. Cautand in arhivele universitatii din Heidelberg s-a descoperit ca a primit titlul de " baccalaureus" (ceva paralel cu BA in zilele noastre) in 1484 si titlul de "magister artium" (ceva paralel cu MA in zilele noastre) in 1487.

In anul 1506, Faust apare pe post de magician si iluzionist, este atacat si acuzat de sodomie pana si de marele Trithemius (1507). Faust apare in acesti ani, ca doctor in medicina, doctor in filosofie, alchimist, magician si astrolog, este acuzat de multe ori de inselaciune. Biserica il afuriseste si il acuza de blasfemie si posedat de satana, insa nu-l excomunica si nici nu-l incarcereaza. Alte inregistrari istorice se arata contrare celor relatate, de exemplu profesorul Joachim Camerarius recunoaste in 1536 ca Dr. Faust este un respectabil astrolog si doctorul Philipp Begardi din Worms recunoaste in Faust un medic cu o extrem de buna expertiza medicala, elogiind metodele lui terapeutice. Ultima relatare despre Faust este regasita in analele orasului Münster in timpul unei rebeliuni a Anabaptistilor (protestanti extremisti).

Data decesului lui Faust este incerta, poate 1540 sau 1541. In orice caz moartea a fost violenta si s-a produs in urma unui accident alchimistic, care a provocat o explozie serioasa in hotelul in care era gazduit. In 1548 avem relatari ca ar fi fost vazut inca in orasele sudului Germaniei, insotit de un magar si un caine (Mefisto?) care din cand in cand se transforma in om pentru a-l sluji pe Faust. Adevarat sau nu, legenda lui Faust a dainuit pana in zilele noastre, imortalizata in literatura, muzica si pictura. Dr. Faust, diabolic sau nu, a fost un om al renasterii si nu numai o figura de stil.

Am avut destul de multe greutati in a-l alege pe "ucenicul vrajitor", pana la urma am hotarat ca Heinrich Cornelius Agrippa (von Nettesheim ) ar putea fi o alegere potrivita. In primul rand cred ca este ca si Marele Maestru - Johannes Trithemius, putin cunoscut publicului romanesc, in al doilea rand din cauza polivalentei de care a data dovada in gandirea, scrierile si ocupatiile pe care le-a avut in decursul vietii lui. Cornelius Agrippa, la fel ca majoritatea oamenilor din generatia lui, a trait putin, numai 49 de ani (1486 —1535). A fost filozof, mistic, astrolog, alchimist, scriitor si soldat de origine germana.

Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld