Geneza Creştinismului românesc (II)

Intre tradiţie si istorie (2)

Majoritatea popoarelor care au salaşluit pe teritoriul Imperiului Roman sau in zonele adiacente, dupa devenirea crestinismului religie oficiala a Imperiului (fie el de apus sau de rasarit) au fost crestinate “de sus în jos” cate odata prin forţă. Aceasta forţă a fost exercitată din partea unui singur conducător militar, ca Sviatoslav din Kiev pentru ruşi sau Sfântul Ştefan, regele maghiar pentru unguri, sau din partea unor elite militare. Nu cunoastem exact felul in care populatia proto-româna a fost crestinata sau cum aceasta populatie s-a crestinat, nu exista izvoare scrise, traditia ne transmite ca nu au fost convertiţi prin forţă, ci prin acţiuni pornind de la elite către mase. Creştinismul românesc, cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, a fost unul de dor şi de taină. Poate da sau poate nu, in nici un caz nu avem nici o proba istorica care sa infirme spusele ale acestui mare duhovnic si carturar.


Cititi si comentati articolul pe portalul PoliteiaWorld

2 comentarii
  1. Anonim a spus:

    maya


    Buna seara si buna sa va fie inima!
    :)

    Creştinismul românesc, cum afirma părintele Dumitru Stăniloae, a fost unul de dor şi de taină

    Ce frumos spus!

    Multa traditie,putine documente!
    Totul ramine la stadiul de crez

    Dupa cucerirea romana,dupa plecarea ei, populatia traitoare pe teritoriile vechii Dacii nu a (mai) "scris" nimic?

    A trait aici numai o populatie
    analfabeta?


  2. Theo-Phyl a spus:

    @maya, salut. Aproape. avem 4-5 secole de tacere.