Publicat la 15 decembrie 2009 (16:06)
de Theophyle
Constantin Ipsilanti, a domnit în Moldova intre 1799 - 1801, octombrie 1806 - noiembrie 1806 şi in Muntenia din 1802 - 1806. El a mai fost administrator al Munteniei sub ocupaţia rusească: 27 decembrie 1806 - 31 mai 1807 şi 8-28 august 1807. Constantin Ipsilanti fost fiul lui Alexandru Vodă Ipsilanti şi tatăl lui Alexandru Ipsilanti Eteristul. Şi-a început cariera devenind dragoman al Porţii, pe vremea celei de-a doua domnii a tatălui său în Ţara Românească (1769 -1797). Făcând în această calitate numeroase servicii Rusiei şi Angliei, adversarele Franţei, ajunge prin concursul acestora pe tronul Moldovei (1799). Nu se poate menţine mult timp, tocmai din cauza prea accentuatului său rusofilism şi este destituit (1801).
Publicat la 14 decembrie 2009 (12:13)
de Theophyle
Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruşi la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti şi pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind consideraţi rusofili. În acelaşi timp, francezii, aliaţi în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmaţia şi ameninţau cu o eventuală invazie în Moldova şi Muntenia. Pentru a asigura siguranţa frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, ruşii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene. Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor ruseşti prin strâmtori şi au declarat război Rusiei.
La începutul conflictului, ţarul nu s-a grăbit să implice masiv armata rusă împotriva turcilor, de vreme ce armata ţaristă era implicată în luptele din Prusia cu forţele lui Bonaparte. În Muntenia, atacul masiv otoman care viza ocuparea Bucureştiului a fost oprit la Obileşti de Mihail Miloradovici şi cei numai 4.500 de soldaţi (2 iunie 1807). În Armenia, contele Gudovici, comandând un contingent de 7.000 de soldaţi, a reuşit să distrugă puternica armată otomană de peste 20.000 de soldaţi în bătălia de la Arpachai, (18 iunie 1807). În acelaşi timp, flota rusă din Marea Neagră de sub comanda amiralului Dmitri Seniavin a blocat strâmtorile şi a distrus flota otomană în bătăliile Dardanellelor şi Athosului.În 1810, armatele ţariste aflate sub comanda fraţilor Kamenski au atacat şi au distrus forţele otomane din Pazardjik (22 mai). Fortăreaţa de la Silistra a fost izolată, iar garnizoana turcă s-a predat pe 30 mai. Încurajaţi de acest succes, fraţii Kamenski au asediat zece zile mai târziu puternica fortăreaţă de la Şumla. Aici, turcii au respins atacul ruşilor, provocându-le pierderi importante, rezultate la fel de proaste obţinând armata ţaristă şi în cazul asaltului fortăreţei de la Ruse de pe 22 iulie. Fortăreaţa de la Ruse a fost cucerită de ruşi pe 9 septembrie. După ce comandantul rus Kamenski a fost ucis în luptă, noul comandant Mihail Kutuzov a acţionat cu multă prudenţă şi a evacuat Silistra şi s-a retras spre nord.
Manevra înşelătoare a lui Kutuzov l-a determinat pe comandantul otoman Ahmed Paşa să-şi conducă cei 60.000 de oameni într-un atac împotriva ruşilor. Bătălia dintre cele două forţe a avut loc pe 22 iunie 1811 lângă Ruse. Deşi ofensiva turcă a fost respinsă, Kutuzov a hotărât să se retragă în Basarabia. La începutul lunii octombrie, un puternic detaşament rus a traversat în condiţiile unui secret desăvârşit Dunărea şi pe 2 octombrie a atacat în toiul noţii forţele lui Ahmed Paşa. Peste 9.000 de otomani au fost ucişi. Ahmed Paşa a fost învins, predându-se împreună cu forţele sale lui Kutuzov pe 23 noiembrie. Pe 28 mai 1812, Kutuzov a semnat Pacea de la Bucureşti, prin care Imperiul Otoman ceda Basarabia. Tratatul a fost aprobat de ţarul Alexandru I pe 11 iunie 1812, cu doar o zi înainte de declanşarea invadării Rusiei de către armatele napoleoniene.
Publicat la 10 decembrie 2009 (17:07)
de Theophyle
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi
Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (Küçük Kaynarca) a fost semnat la 21 iulie, 1774, de Imperiul Rus (Piotr Rumianţev) şi Imperiul Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în războiul din 1768-1774. Tratatul era o lovitură extrem de umilitoare primită de Imperiu Otoman. Otomanii au cedat teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru şi Bugul de Sud. Acest teritoriu includea portul Cherson şi oferea Rusiei primul său acces direct la Marea Neagră. Prin tratat, Rusiei îi mai erau cedate porturile Kerci şi Enikale din Crimea, precum şi regiunea Kabarda (cabardină) din Caucaz. Otomanii au pierdut şi Hanatul Crimeii, căruia au fost forţaţi să îi recunoască independenţa. Hanatul, deşi oficial independent, era în realitate sub controlul Rusiei, care l-a anexat în 1783.
Publicat la 9 decembrie 2009 (16:15)
de Theophyle
Dimitrie Cantemir (1673 - 1723), poate fi considerat fara nici un dubiu primul conducator (voievod) roman care a fost un infocat rusofil si un colaborator apropiat al rusilor in principatele romanesti ale rusofilismului politic, cultural si religios. Valoarea si contributia lui Dimitie Cantemir in cultura romaneasca este enorma. Dimitie Cantemir a fost autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog si a fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. În aceasta postare nu ne vom referii la aceste enorme merite ci vom analiza numai aspectele rusofilismului ale lui Cantemir in Moldova, influente care se pastreaza pana in zilele noaste si dau rusilor argumente istorice legate de influenta si “drepturile” lor, inclusiv rusificarea Basarabiei.
Publicat la 7 decembrie 2009 (17:03)
de Theophyle
Inceputul influentei politice ale statelor salve de la nordul Tarilor Romanesti incepe la mijlocul secolului al XV-lea si ajunge la apogeu la sfarsitul acelui secol prin inmpunerea
familiei Movila (Moghilă), la inceput in Moldova si mai tarziu si in Tara Romaneasca.
Ieremia Movilă (Moghilă), a fost domnitor al Moldovei din august 1595 pana in mai 1600 şi din septembrie 1600 pana la 10 iulie 1606. Mama sa, Maria, era descendentă a lui Petru Rareş. Boier moldovean, frate cu Mitropolitul Gheorghe Movilă, a fost urcat pe tron de cancelarul polonez Zamoiski în locul lui Ştefan Răzvan.
