Am sa incep aceasta saga culturala cu ceea ce eu consider o prima "biblioteca" din istoria inregistrata a omeniri. Voi discuta despre continutul si importanta ei si despre istoria unui mare rege prieten si aliat cu vestitulul Hamurabi, pana la urma tradat, pradat si ucis de acesta. Numele lui a fost Zimrilim.. Numele lui a fost Zimrilim.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Nota: Toate referintele sunt legate de religia Ebraica asa cum este comentata pe baza traditiei orale referitore la Biblia Ebraica / Vechiul Testament. O parte din nume/denumiri si traducerea lor sunt complet diferite comparativ cu Ebraica contemporana. Inca o data subliniez Ebraica Vechiului Testament NU este sinonima cu cea moderna si diferentele pot fi majore. In aceasta postare referintele sunt legate de ceeace cunoastem noi despre obiceiurile cultice ale Templului din Ierusalim inainte de cucerirea si incendierea Romana din anul 70 d.Hr.

Primele elemente ale muzici sacre Ebraice au fost dezvoltate in contextul cu practicilor sacre ale Templului din Ierusalim. Talmudul il aminteste pe Iisus fiul Hanania, care a fost probabil primul dirijor amintit in analele umanitati, el era dirijorul corului Levitic Tot el este autorul unor corale pastrate de traditia Judaica si sunt amintite in Talmud, Sukka. 53a. Corul Levitic s-a pastrat in unele traditii sinagogale pe care le vom aminti in postarile urmatoare.

Muzica Vechiului Testament a fost bazata pe urmatoarele instrtumente: (1) nevel-harfa cu 12 coarde; (2) chinor–lira cu 10 coarde. Traditional este considerat instrumentul la care canta regele David. In Ebraica moderna traducerea este-vioara; (3) shofar-corn – literal din corn de berbec, este folosit si astazi in practicile sinagogale se folosea in cultul templic in rugaciunile de Yom Kipur. Si astazi in sinagogi se foloseste in acelasi sens acelasi. Traditia Crestina povesteste ca la intrarea in Templul din Ierusalim, Leviti au sunat invountar in acest shofar semn ca Mesia a ajuns in Templu; (4) hatzutzura – trompeta de argint, lunga de 4 coti (aprox 1.20m) care dadea semnalul la inceputul scarificiilor riuale; (5) tof – tobita fabricata dintr-o basica intinsa pe un suport de argila care constituia cutia acustica, nu este asemanatoare cu tof-ul contemporan; (6) metzilitaim – talgere (mici) din alama aprox 10 cm diametru; (7) paamon- clopotel din argint sau alama;(8) halil – fluier de aprox. jumatare de metru din alama cu 6 orificii; (9) ugav – un mic fluieras din argint, in ebraica moderna traducerea este orga (mare diferenta, nu?); (10) abuv – cimpoi din trestie prelucrat, in ebraica moderna timpan.

In Mishna (partea antica a Talmudului) scrie ca partea muzicala a serviciului religios in Templu de la Ierusalim a fost asigurata dintr-un cor de 12 barbati si o orchestra care instrumenta cu ajutorul a 12 instrumente diferite, dupa cum vedeti mai sus, istorici au reusit sa identifice numai 10 instrumente.
Coralul sacerdotal era compus din urmatoarele piese: (1) Piut (pl. piyyutim) un poem liturgic, extrem de popular si astazi in special in sinagogile orientale si sefarde, multe rugaciuni importante sunt transformate in piutim, autorul piutimurilor este denumit Paitan; (2) Zemirot (sing. zemira,) nu cunoastem exact cand si cum erau cantate aceste melodi, astazi sunt cantate deobicei in adunari familiale de sarbatori si dupa masa de Sabat, evreii de origina spaniola sau portugheza folosesc ca libret psalmii, in alte comunitati libretul pote fi diferit; (3) Nigun (pl. nigunim) – in sacerdotalul templului a fost numai instrumental in diverse formate, astazi este si coral, in special in muzica hassidica contemporana; (4) Pizmonim (sing. pizmon) sunt de fapt piutim (vezi 1) care sunt cantate in timpul seviciului religios de circumcizie (brit) comuniune (barmizva) sau nunta. Ultimul coral este bacashot, cantece care erau cantate in templu (si astazi in sinagogi) in zilele de Sabat in care religiosii se adresau Divinitati. Acest fel de coral a fost "transferat" in crestinism si se numeste in traducere literala "rugaciuni"

Dupa distrugerea templului, o perioada lunga de timp muzica in sinagogi a fost interzisa. Aceasta interzicere a fost motivata de doliul cauzat de distrugerea Templului. Defacto interzicerea a fost necesara pentru a nu permite patrunderea muzici pagane in religia Ebraica. Dupa consolidarea Diasporei Ebraice muzica a fost reintrodusa. Evreii habotnici ( o parte extrem de minoritara) interzice si in zilele noastre muzica ca parte din ritual.

Muzica Vechiului Testament in Crestinism. Majoritatea repertoriului sacerdotal a fost preluat de de Crestinismul Primar. Timpul si politica ecleziastica au alterat aceasta adeziune. Daca cineva doreste sa asculte 100% muzica sacra din timpurile Vechiului Testament, bisericile Copte, Etiopice si o parte din cele Maronite sunt adresa. A ajutat mult si limba, accentul si in special semitismul acestor biserici. Nicaieri in alt loc lume nu poti vedea o slujba de Florii sau de Inviere mai apropiata de sursa ei adevarata. In noaptea de Inviere voi posta filmarea unei slujbe Copte, probabil cea mai apropiata de surse pe care veti avea prilejul sa vizionati. In postarea viitoare vom discuta de muzica latina antica (pagana).

http://www.youtube.com/user/Piyyutim

@Maya – Poveste Triburilor Israelite Disparute – ca deobicei aici exista 3 feluri de povesti. Prima biblica, a doua traditionala si a treia istorica. Povestea biblica si cea traditionala sunt apropiate (nu identice). Din punct de vedere istoric lucrurile stau altfel si din fericire in ultimi ani am fost ajutati de arheologie si genetica sa descifram mai multe. Triburile Israelite amintite in Bible (Geneza 41:50), sunt Ruben (Reuven), Simeon (Shimon), Levi, Iuda (Yehuda), Isahar (Issachar), Zabulon (Zevulun), Dan, Neftali (Naphtali), Gad, Aşer (Asher), Iosif (Yosef), Beniamin, alocarea pamanturilor se face cand tribul lui Iosif este divizat intre cei doi fii ai lui Efraim (fiul lui Iosif), si Manase (fiul lui Iosif) asa ca in alocarea pamanturilor (Josua 14:4) noi vedem ca desi am numarat o data 12 triburi avem de fapt 13, din care numai 12 vor primi pamant pentru ca Leviti (fii tribului lui Levi) vor fi preoti si vor trai din alocatiile statului (nimic nu se schimba in istorie).

Trebuie de amintit ca aceasta confederatie tribala a fost de la inceputuri problematica, vedem in cartea Judecatorilor ca nu de putine ori se mai ciondaneau intre ei si fiecare trib avea agenda lui. In timpul domniei lui Saul si dupa acea in timpul lui David si Solomon, confederatia tribala a devenit confederatie statala. Dupa domnia lui David, statul unitar Israelit a slabit treptat sub domnia lui Solomon. Desi Solomon este considerat drept cel mai destept dintre toti regi care au existat vreodata, el nu a fost. Din punct de vedere politic Solomon a fost un rege rau pentru poporul sau. Poate Solomon a fost destept, dar a fost si un rege comod care a cheltuit mai multi bani decat avea posibilitatea regatul sa duca. Pentru a putea plati cheltuielile templului, Solomon a cedat regelui din Tir (Tyre) Hiram mai multe pamanturi in Nordul Israelului, lucru care a nemultumit profund populatia din nordul teritoriilor Israelite. Probabil aceasta a fost si cauza principala in dezbinarea dupa moarta sa. Dezbinarea si formarea a doua regate, Israelul in nord si Iehuda in sud, a dizolvat coalitia tribala in 2 + 10. De aici regatele au istorii diferite, in mare parte asemanatoare Munteniei si Moldovei, o parte din timp "miere" si o alta "fiere." Deoarece Ierusalimul a fost locul de cult central si Iehuda a fost condusa de dinastia Davidica pana la sfarsitul ei, regatul sudic a fost mult mai influent politic si religios. Regatul de nord a fost extrem de influentat de religiile pagane, in special de cele feniciene, asa ca se poate spune ca diviziune a fost si religioasa. In anul 722 i.Hr. regatul de nord (Israelul) este cucerit de Saragon al II, regele Asirian. Majoritatea locuitorilor din nord NU au fost surghiuniti, ei s-au refugiat in sud adica in celalalt stat israelit. Ultimele sapaturi arheologice arata ca in perioada dintre 722- 607 i.Hr., adica 115 ani, perioada in care a existat numai regatul de sud, populatia regatului a fost dublata plus, asta se putea intampla numai prin refugiul unei majoritati din nord. Este cunoscut ca Asirieni, la fel ca si comunistii romani s-au ocupat in special cu decapitarea conducerii spirituale si a profesionistilor, asa ca cei surghiuniti au fost in special dintre aceste categori. Nimic nou sub soare. Prin stramutarea altor populatii (alt model comunist, tineti minte popularea/depopularea Baraganului si a Ardelului) Asirieni au format un nou popor format din ramasitele israelite ale nordului plus noii adusi din Asiria, acest popor se numeste astazi (si atunci) Samariteni. Asa ca povestea celor 10 triburi este in mare o chestie mitica frumoasa dar poveste. Daca tot vorbim de popor, triburi si migratii, atunci am si niste nautati. Ultimele studii genetice arata ca evreii fac parte in marea lor majoritate din haplotipul Y (masculin) denumit IJ. Harta de mai jos arata raspandirea acestui haplotip, dupa cum bine veti putea observa jumatatea de nord a Romaniei inclusiv Ardealul si Oltenia a fost "calcat" (bine) de aceasta populatie, asa ca sfatul meu antisemitilor de azi si de maine, aveti grija poate si voi sunteti Evrei !

@ dandanalle – Sf. Ioan Botezatorul. Draga Dan, in primul rand, personal nu fac room-service decat daca am niste argumente pentru. In al doilea rand, pana la situatia de a ne tutui avem situatia de politete care este acceptata pe meleagurile noastre. Considerand ca ati facut-o dintr-o neglijenta spontana, am hotarat sa raspund la intrebarea dumneavoastra. Si in acest caz la fel ca si in cazul prezentat mai sus, avem religie, traditie si istorie. Din punct de vedere istoric cazul Sfantului Ioan Botezatorul este extrem de documentat din surse extra-biblice. Istoricul Iosefus ("Despre Antichitatea Evreilor" tradusa stupid in limba romana sub numele "Antichitatile Evreilor" carte 18, capitolul 5, paragraful 2 si mai departe) povesteste pe indelete povestea lui in special sfarsitul ei. Sfantul. Ioan a fost decapitat de regele iudeu Irod Antipa (nu Irodul biblic) in anul 36 d.Hr in cetatatea Macareus. Nici o legatura cu Salome, decapitarea a fost politica pentru acuzatii de tradare si complot impotriva regelui. Cercetatorii si istoricii (laici) moderni afirma cateva lucruri cu o posibilitate majora de plauzibilitate. Acestea sunt (1) mai mult ca sigur Sf. Ioan a fost ascet Eseneu/Esenian; (2) majoritatea practicilor religioase Iudaice-Eseniene ale lui Ioan au fost preluate de Crestini, dar si de alte religii; (3) se pare ca Ioan nu a fost niciodata Crestin si tangenta cu Iisus este o legenda care a intrat in Evanghelia lui Luca dintr-o alta legenda ambele fiind…legende; (4) Ioan Botezatorul pe numele lui a devarat Yohanana ha-Matbil este considerat de evrei ca Tzadic (un fel de sfant), musulmanii il numesc Yahya ibn Zakaria si pentru ei a fost profet; Mandeieni cult gnostic existent pana in zilele noastre il considera Mesia uzurpat de Iisus; Bahá'í il considera si ei profet (mai minor) si infine o groaza de alte secte gnostice vechi si noi si-au construit mitologi fiecare dupa vederile si doctrinele lui religioase. El este considerat de uni si personificarea lui Ilie din Vechiul Testament. Ioan Botezatorul este un personaj fascinant despre care probabil vom mai discuta in viitor. Cine a fost Sf. Ioan Botezatorul cu adevarat?, Exact cine doriti dumneavoastra, fiecare cu religia sau crezul lui. Religia nu este Istorie si viceversa.

Contrar perceptiei generale Biblioteca din Alexandria (Antica, Egipt) nu a fost prima mare biblioteca antica. Biblioteca din Alexandria a fost precedata de cel putin alte trei mari biblioteci de care nici bibliofili invederati nu prea au auzit. Pentru a facea aceasta prezentare gasesc necesara o diferentiere intre o biblioteca si o arhiva. O biblioteca este bazata pe o clasificare rationala a continutului care este in majoritatea cazurilor multidisciplinar.Exista si biblioteci cu un continut specific unei discipline, atunci clasificare se face conform ramificatiilor acestei discipline, perioadeleor chronologice sau autori de continut pastrati in aceasta biblioteca. Arhiva este in general o colectie de inscrisuri cu caracter istoric-cronologic a unor organizatii felurite.

Articolul integral  poate fi citit pe PoliteiaWorld

Elenismul Alexandrin (Hellenism) a produs impreuna cu culturile indigene Orientului Mijlociu antic sincretismul care sta la baza muzicii occidentale. Acest fel de muzica a fost dezvoltat in cateva ramuri si a devenit mai tarziu muzica Imperiului Roman. Vom vedea in postarile urmatoare dezvoltarea paralela a religiei cand muzica religioasa ocupa un loc preponderent in culturile monoteiste de sorginte Abrahamica: Judaism, Crestinismul si Islamul. Pentru a intelege mai bine acest arbore muzical ma voi ocupa in primul rand de Muzica Sacra Greaca. Nu trebuie uitat ca denumirea "muzica" are la origine cuvantul grec Muse, care este denumirea-nume a ficelor lui Zeus

Muzica sacra incorporata in cultul pagan grecesc este spijinita de o filozofie elaborata denumita si "Muzica Sferlor", aceasta filozofie este parte integrala din cosmogonia greaca si a fost formulata aproape matematic de Pitagora. Stilul de notatie armonica contemporan este bazat pe principii logice-matematice formulate de Pitagora in secolul al VI-lea i.Hr. Fara a intra in amanunte (din cauza spatiului limitat), Pitagora defineste musica universalis care este muzica universului adica muzica pe care o creaza miscarea planetelor. In secolul VI-lea d.Hr filozoful Severinus Boëthius (probabil pagan) a conceput o clasificare complementara a celei lui Pitagora, expusa in cartea lui "De Musica. " Acest concept include trei feluri de muzica (1) musica universalis (muzica universului, cea produsa de miscarea planetare); (2) musica humana (muzica care este produsa de corpul uman prin sunete involuntarea care pot semnaaliza situatii medicale); (3) musica instrumentalis (sau muzica instrumentala si vocala, care este de fapt ceeace numim noi azi ….muzica). Bazandu-se pe aceasta clasificare marele astronom Johannes Kepler (1571 –1630) in lucrarea sa Harmonice Mundi dezvolta conceptul care explica ca miscare oricarui corp poate produce sunete (unde) inclusiv planetele. In 2006 Greg Fox, imparte perioadele orbitale in care planetele produc unde audio pe care el a reusit sa le sintetizeze intr-un fel de muzica, pe care el a numit-o "Carmen de la Sfera" ("Carmen a Sferelor" – acesta este linkul la situl Internet din care veti putea audia aceasta muzica). Pe acest sit sunt si alte "piese muzicale" interesante.

Grecii (aproape ca si in zilele noastre) au categorizat instrumentele muzicale in trei categori distincte: coarde suflat si percutie. Patronul coardelor a fost Apolo cel al instrumentelor de suflat a fost Pan si cu percutia, bineinteles "seful" Zeus. Hai sa vedem putin despre ce este vorba: (1) lira care era inzestrata si cu o "cutie acustica", fabricata dein carapace de broste testoase (2) kithara – o antica ghitara care avea o cutie acustica extrem de evoluata locata in posteriorul coardelor; (3) naiul denumit de greci syrinx (in eng. Pan Pipes) aproape neschimbat pana astazi, versinea cea mai apropiata fiind naiul sud-american; (4) Oboiul denumit aulos, si el aproape de cel contemporan; (5) orga acvatica, denumita de greci hydraulis, a fost un instrument extrem de sofisticat. Cunoastem extrem de bine acest sofisticat instrument din descrierile lui Vitruvius si din decoperirea unui speciment autentic in scolul trecut in ruinele Cartaginei.


Din Musica Sacra a Greciei antice s-au pastrat imurile Delfice (Delphic Hymns) care erau adresate lui Apolo si erau inscriptionate pe pereti templelor lui Apolo, aceste imuri erau cantate de Pitiadele Ateniene (Pidiada = preoteasa Pitia) in timpul oracolelor religioase inchinate zeului Apolo. Aceste imuri vocale erau acompaniate de lira sau kithara. O reconstituire intersanta o puteti auzi si vedea aici:

http://uk.youtube.com/watch?v=3MMI06AnhtM

Materialul despre muzica antica Greaca este extrem de extins (vreo 100 de pagini) din nefericire nu vom putea reda nici macar o catime din el, sper ca ne vom putea reintoarce putin cand vom discuta despre muzica bizantina.

Materialul in majoritatea lui pentru aceasta postare a fost pus la dispozitia cititorilor de Professor Emeritus Martin Fourman, care a fost ridicat de mine la rangul de Professor Angelicus.